ICCJ. Decizia nr. 457/2014. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 457/2014
Dosar nr. 754/1/2013
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Iniţial, prin cererea adresată Judecătoriei Focşani, reclamanta Primăria Municipiului Focşani, prin reprezentanţii săi legali, a chemat în judecată pârâtele SC B.P. SRL Focşani şi SC P. SA Focşani, solicitând constatarea nulităţii absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 martie 1997 şi a Contractului de vânzare-cumpărare din 30 august 2012.
Tribunalul Vrancea, prin Decizia nr. 1122 din 26 noiembrie 2009, a admis recursul împotriva Sentinţei nr. 2162 din 15 aprilie 2009 a Judecătoriei Focşani, prin care au fost respinse excepţiile invocate şi cererea de chemare în judecată ca neîntemeiate, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Galaţi.
Prin Sentinţa nr. 126 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantei ca nefondată, dar şi excepţiile invocate şi cererea de chemare în garanţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 828 din 11 februarie 2011, a admis recursul declarat, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi citat emitentul actului administrativ a cărui anulare a fost cerută şi, totodată, pentru a fi stabilit cu exactitate cadrul procesual.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 6342/231/2008* la Curtea de Apel Galaţi.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 507/2012 din 29 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca nefondate excepţiile procesuale invocate de pârâtele SC B.P. SRL şi SC C. SRL Focşani (excepţia tardivităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţii invocate de SC B.P., excepţia prescripţiei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de SC C. SRL).
A fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei faţă de pârâtele SC B.P. SRL Focşani, SC C. SRL şi M.A.D.R. şi pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă faţă de pârâta SC P. SA.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC B.P. SRL şi obligată reclamanta la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată către aceasta.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că deşi reclamanta a pretins prin cererea iniţială că acest teren are destinaţie de drum de exploatare, din expertiza topografică întocmită în cauză rezultă că din suprafaţa totală de 3.377,20 mp numai 774 mp fac parte din suprafaţa de 4.000 mp, care arată suprafaţa drumului de exploatare în întregul său, diferenţa de 3.226 mp fiind reprezentată de drumul existent care se prelungeşte dincolo de terenul în litigiu.
Din documentaţia de carte funciară avizată de O.C.P.I. Vrancea sub nr. 6625 din 18 iunie 2000 (anexa 4 la raportul de expertiză) rezultă că inventarierea terenului în litigiu este realizată la categoria de folosinţă curţi construcţii, şi nu la categoria drumuri, astfel încât terenul în litigiu, în suprafaţă de 3.377,20 mp, are categoria de folosinţă curţi construcţii.
Potrivit aceluiaşi raport de expertiză, terenul în litigiu era folosit ca drum interior, şi nu ca drum public.
Deşi reclamanta a solicitat nulitatea celor două acte juridice pe motivul că terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare ar fi, în realitate, un drum de exploatare, totuşi nu a făcut nicio dovadă în acest sens, nedepunând la dosar niciun înscris din care să rezulte că terenul în litigiu este evidenţiat ca drum de exploatare în patrimoniul său.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că sunt incidente prevederile Legilor nr. 213/1998 şi nr. 18/1991 care să justifice, eventual, validitatea celor două acte juridice solicitate a fi anulate.
Faptul că este necesară deservirea unor puncte strategice (precum staţia de epurare sau serele Mândreşti) nu justifică anularea unor titluri de proprietate emise în mod legal; acest neajuns poate fi reglementat în alt mod, inclusiv prin instituirea unei servituţi de trecere cu acordarea de despăgubiri sau printr-un schimb de terenuri, aşa cum s-a menţionat în finalul raportului de expertiză.
În consecinţă, apreciindu-se că în cauză Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 17 martie 1997, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Contractul de vânzare-cumpărare din 30 august 2002 nu sunt afectate de nicio cauză de nulitate, s-a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL şi SC C. SRL, ca nefondată.
Curtea a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu SC P. SA, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, având în vedere că această societate a fost radiată ulterior introducerii acţiunii, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC B.P. SRL Focşani, ca o consecinţă a respingerii acţiunii principale.
Având în vedere obiectul acţiunii, respectiv constatarea nulităţii absolute a actelor respective, Curtea a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta SC B.P., această excepţie putând fi invocată oricând.
Instanţa a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC B.P. Focşani, având în vedere că în Contractul autentificat sub nr. AA/2002 de B.N.P. O.M. această pârâtă a figurat ca parte, în calitate de cumpărător.
Având în vedere că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, Curtea a respins excepţia prescripţiei invocată de pârâta SC C. Focşani.
De asemenea, având în vedere că SC C. SRL Focşani a vândut pârâtei SC B.P. SRL Focşani terenul în litigiu, în calitate de lichidator judiciar al SC P. SA Focşani, Curtea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de SC C. SRL Focşani.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC B.P. SRL Focşani, în limita sumei dovedite de aceasta.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Focşani şi a solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, să se constate nulitatea absolută a Certificatului de proprietate din 17 martie 1997 şi a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 30 august 2002 la B.N.P. O.M.
Au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs s-a arătat că:
- prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. AA din 30 august 2002 SC B.P. SRL cumpără teren în suprafaţă de 3.377,20 mp, cu vecini: drum judeţean, SC S.S. Mândreşti, proprietăţi particulare, SC L.G. SRL, teren ce figurează cu număr cadastral X, Contract de vânzare-cumpărare înscris în C.F. sub nr. BB;
- conform Adresei nr. 1763/1802 din 14 iunie 2005 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea în parcela cadastrală CC, pe suprafaţa de 0,40 figurează înscris drum de exploatare, la posesorul CAP Focşani, în contradicţie cu cele menţionate de instanţă, şi anume că inventarierea terenului în litigiu este realizată la categoria curţi construcţii;
- prin această adresă s-a specificat şi documentaţia topografică în vederea stabilirii şi evaluării terenurilor conform H.G. nr. 834/1991, întocmită pentru SC P. SA, unde figura înscris acest drum, societatea obţinând Certificatul de proprietate din 17 martie 1997;
- conform prevederilor Legii nr. 18/1991, terenurile ce sunt necesare utilizării normale a cooperativelor şi trec în proprietatea privată a comunelor, oraşelor şi municipiilor unde acestea sunt situate intră ulterior în domeniul privat al municipiului Focşani;
- drumul de exploatare De 40 a figurat conform adresei menţionate Cooperativei Agricole de Producţie Focşani şi a intrat ulterior în domeniul privat al municipiului Focşani.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată pentru că unica motivare a acesteia a fost legată de lipsa dovezii privind destinaţia de drum de utilitate publică a terenului în litigiu, dar dovada că drumul este de utilitate publică sunt dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi raportul juridic al acesteia.
Acest drum, susţine recurenta, deserveşte staţia de epurare care este inventariată în domeniul public al municipiului Focşani, iar prin încheierea contractului este imposibil accesul la acest punct strategic şi că pârâta SC B.P. cu rea-credinţă şi-a intabulat terenul ca făcând parte din proprietatea sa şi dându-i destinaţia de curţi-construcţii, deşi are destinaţia de drum de acces.
Intimatul-pârât M.A.D.R. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Şi intimata-pârâtă SC B.P. SRL a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, depunând la dosar Adresa nr. 17105 din 12 aprilie 2012, emisă de Primăria Municipiului Focşani, şi Hotărârea nr. 130 din 24 aprilie 2012 a Consiliului Local al Municipiului Focşani.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ, a fost învestită, ca urmare a Deciziei civile nr. 1122 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, secţia civilă, cu soluţionarea cererii reclamantei Primăria Municipiului Focşani de constatare a nulităţii absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 martie 1997 şi a Contractului de vânzare-cumpărare autorizat sub nr. AA din 30 august 2002.
După o primă soluţie pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, cauza a fost rejudecată de aceeaşi instanţă, având în vedere Decizia nr. 828 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi când s-a procedat la introducerea în cauză a emitentului certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită.
La rejudecare, M.A.D.R. a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepţia inadmisibilităţii şi a tardivităţii şi respingerea cererii ca nefondată.
Nici cu ocazia primei judecăţi în faţa Curţii de Apel Galaţi şi nici după rejudecarea dispusă de Înalta Curte nu s-a pus în discuţie necompetenţa instanţei de contencios administrativ de a soluţiona capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cauza se va trimite o singură dată pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, nu se mai poate dispune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar Înalta Curte se va pronunţa asupra fondului recursului.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 30 august 2002, pentru că aceasta nu a fost invocată nici de către pârât, nici de către instanţă din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 1591C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate fi invocată din oficiu de instanţa de recurs, mai ales că nici nu se mai poate dispune, din nou, casarea cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţia invocată de pârâtul M.A.D.R. în faţa Curţii de Apel Galaţi după trimiterea cauzei spre rejudecare, deşi instanţa de fond nu a analizat-o, pentru că nu se va putea casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare, ea nu va putea fi invocată din oficiu de instanţa de recurs, având în vedere prevederile art. 109 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii", iar intimatul M.A.D.R. nu a invocat, prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de recurs, excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile.
În privinţa susţinerilor din motivele de recurs se constată că acestea sunt nefondate.
Deşi recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor nu a precizat care act a fost interpretat greşit de către instanţa de fond şi al cărui înţeles sau natură să fi fost schimbat.
Şi susţinerile legate de aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate.
Recurenta-reclamantă susţine că se impune constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru că acesta ar include şi o suprafaţă de 0,40 ha ce constituie un drum de exploatare care este în domeniul privat al municipiului Focşani şi fiind de utilitate publică, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul ei juridic, iar în susţinere a fost invocată Adresa nr. 1763/1802/2005 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea.
Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depusă o Adresă nr. 1763 din 14 iunie 2005 emisă de Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea şi din aceasta rezultă că în anul 1998 suprafaţa de 0,40 ha figurează ca drum - exploatare "CAP Focşani", dar şi că în documentaţia topografică întocmită în vederea stabilirii şi evaluării conform H.G. nr. 834/1991 întocmită de SC P. SA - suprafaţa de 0.40 ha figurează ca drum şi s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Mai mult, în expertiza întocmită în cauză şi care nu a fost contestată de către Primăria Municipiului Focşani s-a precizat că suprafaţa de 3.377 mp reprezentând teren, curţi-construcţii proprietatea SC B.P. SRL situată în extravilanul localităţii Focşani nu este acelaşi cu cel indicat în Adresa nr. 1763 din 14 iunie 2005, emisă de A.C.P.I. Vrancea şi că numai 774 mp fac parte din suprafaţa de 400 mp la care se referă adresa.
La dosar a fost depus chiar extrasul de Carte Funciară nr. BB Focşani, din care rezultă că suprafaţa de 3.377,20 mp reprezintă teren şi construcţii şi că SC B.P. SRL nu deţine în proprietate o suprafaţă mai mare.
În aceste condiţii, faţă de înscrierile din Cartea Funciară, nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei potrivit cărora suprafaţa ar fi în domeniul privat al municipiului Focşani, având în vedere că nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens.
Mai mult, la dosar a fost depusă Hotărârea nr. 130 din 24 aprilie 2012 a C.L. Focşani, prin care la art. 2 se aprobă schimbul de terenuri între Primăria Municipiul Focşani şi SC B.P. SRL, iar Primăria Focşani priveşte suprafaţa de 1.650 mp situată în extravilanul municipiului Focşani.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Municipiului Focşani, prin Primar, împotriva Sentinţei nr. 507/2012 din 29 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 456/2014. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 476/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
