ICCJ. Decizia nr. 544/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 544/2014
Dosar nr. 6377/2/2012
Şedinţa publică de la 6 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 221 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al fostei Securităţi în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în privinţa pârâtului S.I.O.R.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Este îndeplinită cerinţa privind legalitatea sesizării în sensul art. 1 alin. (7) - (9) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, prin Cererea nr. P7655/01 din 4 ianuarie 2010, persoana care a făcut obiectul Dosarului nr. I 236794 fond informativ, F.A., a solicitat atât verificarea/identificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său, cât şi aplicarea procedurilor prevăzute de lege.
Raportat la cererea adresată C.N.S.A.S., instanţa a avut în vedere exclusiv susţinerile reclamantului şi apărările pârâtului prin raportare doar la cererea formulată de F.A. privind Dosarul nr. I 236794 constituit pe numele său.
Este îndeplinită prima condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost angajat al fostei Securităţi, având gradele de locotenent (1980, 1981, 1982) şi, respectiv, locotenent major (1982, 1983, 1984) în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 10, aspect necontestat de altfel nici de pârât.
A constatat curtea de apel că este îndeplinită şi a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca pârâtul să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Din examinarea actelor cauzei, instanţa a reţinut că pârâtul, în calitatea pe care a deţinut-o în cadrul fostei Securităţi, prin activitatea desfăşurată, a contribuit în mod direct cu informaţii la completarea Dosarului nr. I 236794 privindu-l pe F.A., medic chirurg la Spitalul de Urgenţă, supravegheat informativ cu motivaţia că are relaţii cu cetăţeni străini, că intenţionează să rămână în străinătate, precum şi că, deplasându-se în R.F.G., a fost contactat de o serie de fugari români stabiliţi acolo.
În concret, activitatea pârâtului a constat în întocmirea de note raport pe baza informaţiilor furnizate de sursele "T." şi "R.", instruirea şi dirijarea acestora cu scopul obţinerii de informaţii referitoare la deplasările sale în provincie, comportamentul, anturajul, preocupările, viciile, pasiunile, etc., precum şi dacă face acte premergătoare în vederea rămânerii ilegale în străinătate.
Or, prin astfel de acţiuni, care au vizat persoana în cauză, pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, precum: dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Prin urmare, instanţa a respins apărarea pârâtului, potrivit căreia măsurile adoptate de el se încadrau în dispoziţiile legale de la acea vreme, din moment ce drepturile încălcate erau reglementate ca atare atât în Constituţia României din acea perioadă, cât şi în pactele şi tratatele semnate de România.
Cu referire la celelalte apărări ale pârâtului privind siguranţa naţională, spionajul, contraspionajul, instanţa a reţinut că, într-adevăr, apărarea siguranţei statului impunea luarea unor măsuri specifice activităţii organelor de Securitate, însă, după cum se poate observa din obiectivele trasate surselor instruite de la care pârâtul primea informaţii, în niciun caz nu se poate reţine că acţiunile persoanei urmărite aveau vreo legătură, în sensul adevărat al acestei noţiuni, cu siguranţa statului, spionajul sau contraspionajul, motiv pentru care aceste apărări nu pot fi primite.
Astfel fiind, curtea de apel a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că persoana urmărită se afla în atenţia organelor de Securitate pentru activităţi care ar fi putut să aducă atingere siguranţei naţionale, spionaj/contraspionaj, iar, pe de altă parte, prin prevederile ordonanţei de urgenţă nu se urmăreşte o condamnare a persoanelor verificate, ci doar o devoalare publică a activităţilor şi actelor petrecute în timpul regimului comunist, care, prin intermediul Securităţii, a exercitat o permanentă teroare împotriva propriilor cetăţeni, a drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale, nefiind necesară îndeplinirea vreunei condiţii legate de consecinţele juridice sau de orice natură produse persoanelor vizate.
Împotriva Sentinţei civile nr. 221 din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul S.I.O.R., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu există una din condiţiile care definesc sintagma de "lucrător al Securităţii" în accepţiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 24/2008, din materialul probator existent la dosar nereieşind că activitatea desfăşurată de recurent a avut drept consecinţă îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de natura celor invocate de reclamant, aceasta fiind desfăşurată strict în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, strict în conformitate cu cadrul legal existent.
S-a învederat, prin cererea de recurs, că sentinţa atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu interpretarea greşită a probelor administrate în cauză, şi fără a cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond a respins în mod greşit administrarea probei cu martori solicitate de pârâtul-recurent, iar reclamantul dovedind rea-credinţă a refuzat să pună la dispoziţia instanţei fondul informativ I-32524 titulară V.E. şi fondul de reţea informativă R-322866 titulară M.T., din care sunt citate ca probe irefutabile mai multe documente care apar ca atare în nota de constatare şi preluate în conţinutul acţiunii în constatare.
S-a susţinut, de asemenea, că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările recurentului, conţine o motivarea succintă, neclară şi confuză care nu corespunde cerinţelor imperative prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ., şi că judecătorul fondului a dat o interpretare greşită probelor administrate în litigiu, înscrisurile invocate de C.N.S.A.S. nedovedind în niciun fel pretinsa activitate a pârâtului.
Recurentul a mai relevat că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 293/2008, apreciind în mod greşit şi cu o motivare generică, succintă, confuză şi necorespunzătoare exigenţelor legale că ar fi îndeplinită şi condiţia referitoare la faptul că activităţile desfăşurate de recurent ar fi suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului prevăzute de legislaţia în vigoare la acea dată.
Or, s-a arătat, din înscrisurile administrate în cauză nu rezultă că activitatea desfăşurată de recurent ar fi avut drept consecinţă directă limitarea unor drepturi şi libertăţi ci, dimpotrivă, această activitate s-a desfăşurat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi ordinelor militare primite în acest sens, având ca scop apărarea siguranţei naţionale şi prevenirea unor acţiuni de natură să deterioreze ireparabil relaţiile diplomatice bilaterale cu statul în cauză. Activităţile informative s-au desfăşurat în secret, fără ca persoanele urmărite informativ să sesizeze acest aspect, iar asupra lor nu s-au luat de recurent niciun fel de măsuri preventive sau de altă natură de pe urma cărora să fi avut de suferit, iar înscrisurile depuse la dosarul cauzei care aparţin pârâtului nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele legii referitoare la consecinţa îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
S-a mai precizat, de către recurent, că judecătorul fondului a aplicat şi interpretat greşit legea prin aceea că a ignorat faptul că activitatea de spionaj-trădare, respectiv terorismul erau incriminate de legislaţia în vigoare la momentul respectiv, iar existenţa unor posibile restrângeri ale drepturilor era permisă sub imperiul legislaţiei comuniste, dar este permisă şi în prezent, iar această restrângere se circumscrie dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Intimatul C.N.S.A.S. nu a formulat întâmpinare.
Recursul declarat de S.I.O.R. împotriva Sentinţei civile nr. 221 din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se constată, în primul rând, că nu sunt întemeiate criticile recurentului referitoare la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sentinţa atacată cuprinzând menţiunile indicate la art. 261 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, anume motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat apărările pârâtului.
Hotărârea recurată este motivată clar, convingător şi pertinent, judecătorul cauzei arătând, în considerentele sentinţei, nu numai raţiunile pentru care a considerat că este legală sesizarea instanţei de contencios administrativ şi că sunt întrunite, în ceea ce-l priveşte pe recurent, condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, ci şi argumentele pe baza cărora a înlăturat apărările pârâtului potrivit cărora măsurile adoptate de acesta se încadrau în dispoziţiile legale ale vremii privitoare la spionaj/contraspionaj şi aveau ca scop apărarea siguranţei naţionale.
Se reţine, în al doilea rând, că nu sunt fondate nici susţinerile recurentului privitoare la pronunţarea hotărârii atacate cu aprecierea eronată a probatoriului administrat în litigiu, respectiv cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa de fond procedând în mod întemeiat, urmare interpretării şi aplicării corecte a legii (a prevederilor art. 1 alin. (7) şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare) la circumstanţele de fapt ale pricinii, la admiterea acţiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S. şi la constatarea calităţii pârâtului S.I.O.R. de lucrător al Securităţii.
Cerinţele legale prevăzute de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndeplinite în cazul Cererii nr. P 7655/01 din 4 ianuarie 2010, formulată de petentul F.A., subiect al Dosarului nr. I 236794 fond informativ (cota C.N.S.A.S.), prin aceasta solicitându-se C.N.S.A.S. verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire informativă.
Prima instanţă, raportându-se în exclusivitate la înscrisurile aflate în Dosarul nr. I 236794 (cota C.N.S.A.S.) privitor la persoana ce a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, nu şi conţinutul celorlalte dosare indicate în Nota de constatare nr. DI/I/1409 din 12 iunie 2012 (R 322866 şi I 261783 titular M.T., I 32524 titular V.E., şi I 32523 titular L.I.), a statuat judicios că pârâtul în calitatea pe care a deţinut-o în cadrul Securităţii a contribuit în mod direct cu informaţii la completarea Dosarului nr. I 236794 al cărui titular era F.A., subiect supravegheat informativ (motivat de faptul că are relaţii cu cetăţeni străini, în special cu un diplomat, că intenţionează să rămână în străinătate, şi că fiind deplasat în R.F.G. a fost contactat de o serie de fugari români acolo stabiliţi).
Activitatea recurentului a constat în întocmirea de note raport pe baza informaţiilor furnizate de sursele "T." şi "R.", şi în instruirea şi dirijarea surselor cu scopul obţinerii de informaţii referitoare la comportamentul, anturajul, legăturile, preocupările, viciile, pasiunile, etc. "obiectivului", precum şi la efectuarea de către acesta a unor acte premergătoare în vederea rămânerii ilegale în străinătate, iar prin astfel de acţiuni, care s-au referit la F.A., a fost îngrădit în mod evident un drept fundamental al omului, prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, anume dreptul la viaţă privată.
Judecătorul fondului a înlăturat în mod justificat apărările pârâtului, reiterate şi în recurs, potrivit cărora măsurile dispuse de către organele de Securitate erau prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la acel moment şi erau adoptate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi ordinelor militare primite în acest sens, având ca scop apărarea siguranţei naţionale şi prevenirea activităţilor de spionaj şi de trădare, întrucât, pe de o parte, statul comunist român era ţinut de respectarea întocmai a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel cum acestea erau prevăzute de Constituţie şi de pactele şi tratatele internaţionale la care România a aderat, şi, pe de altă parte, nu s-au relevat, în litigiu, elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă a implicării persoanei care a solicitat verificarea recurentului sub aspectul calităţii de lucrător al Securităţii în acţiuni împotriva securităţii naţionale (spionaj, trădare sau terorism), şi care să justifice prin urmare o eventuală ingerinţă a organelor Securităţii în viaţa privată.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că soluţia instanţei de fond de constatare a calităţii recurentului de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.I.O.R. împotriva Sentinţei civile nr. 221 din data de 21 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I.O.R. împotriva Sentinţei civile nr. 221 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 545/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 456/2014. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
