ICCJ. Decizia nr. 4581/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4581/2014
Dosar nr. 523/35/2012
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 noiembrie 2012 reclamanta Fundaţia F.E.W., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a solicitat anularea actului administrativ atacat, nr. X1 din 25 septembrie 2012.
În motivarea cererii s-a arătat că potrivit Convenţiei de custodie din 6 iulie 2010, încheiată cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, reclamanta are calitatea de custode al sitului de interes comunitar "Valea Vâlsanului" ROSCI0268, precum şi al ariei naturale protejate de interes naţional "Valea Vâlsanului" 2.125.
S-a reţinut că prin actul emis de M.M.P. sub nr. X1 din 25 septembrie 2012 şi contestat de reclamantă i s-a comunicat încetarea (rezilierea de drept) a Convenţiei de custodie din 6 iulie 2016 potrivit disp. art. 6 lit. j) din respectiva convenţie.
A precizat reclamanta că art. 6 lit. j) din Convenţia de custodie încheiată între reclamantă şi M.M.P. a stipulat că "prezenta convenţie încetează în următoarele situaţii: (...) la constatarea oricăror prejudicii cauzate de custode în aria naturală protejată, de către personalul cu atribuţii de control conform prevederilor legislaţiei de mediu în vigoare".
S-a susţinut că, raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 12 - 13 din O.U.G. nr. 68/2007 aprobată prin Legea nr. 19/2008 şi modificată prin O.U.G. nr. 15/2009 şi O.U.G. nr. 64/2011, în concret, nu există niciun fel de prejudiciu cauzat asupra mediului de reclamantă, constatat de personalul cu atribuţii de control al intimatei pe cale de proces-verbal de contravenţie până la data emiterii actului contestat.
Totodată, s-a arătat că reclamanta şi-a executat obligaţia prevăzută de art. 3.1 lit. b) din Convenţia de custodie, depunând în termen proiectele de regulament şi de plan de management la autoritatea competentă din subordinea M.M.P., anume intimata A.R.P.M. Piteşti, care a întârziat şi împiedicat în mod cu totul nejustificat avizarea proiectului depus de reclamantă.
S-a susţinut în acţiune că au fost nerespectate dispoziţiile art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007, statul român nealocând niciun fel de fonduri în vederea susţinerii activităţilor de custodie a ariilor naturale protejate şi contrar art. 50 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2007 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul M.M.P. nr. 1948/2010, autoritatea publică din subordinea M.M.P., A.R.P.M. Piteşti, nu i-a pus la dispoziţie niciun fel de informaţii, date, hărţi, documentaţii ş.a.m.d. privind ariile prevăzute în Convenţia din 6 iulie 2010, şi care ar fi putut fi utile la întocmirea, completarea sau rectificarea proiectului de plan de management.
În concluzie, s-a arătat că susţinerea intimatei potrivit căreia reclamanta ar fi produs prejudiciu mediului este lipsită de susţinere faptică şi legală.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 107/2013 CA-PI din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia F.E.W. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor cu sediul în Bucureşti, sector 5, şi s-a dispus anularea actului administrativ nr. X1 din 25 septembrie 2012, emis de pârât. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6.004 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat faptul că s-a produs un prejudiciu de către reclamantă, nici în ce a constat acest prejudiciu.
Astfel, s-a arătat în considerentele sentinţei atacate că pârâta nu a făcut prin niciun înscris dovada constatării acestui prejudiciu de către G.N.M., situaţie în care invocarea prevederilor art. 6 lit. j) din Convenţia de custode în notificare este nelegală, aceste prevederi legale neputând fi aplicate în absenţa existenţei unui prejudiciu.
Mai mult, s-a considerat că pârâta a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că încetarea convenţiei de custode nu s-a făcut ca urmare a aducerii unui prejudiciu de mediu, ci ca urmare a nerespectării obligaţiilor ce reveneau părţilor semnatare, în temeiul art. 6 lit. d) din Convenţie, deşi temeiul de drept invocat în notificarea documentaţiei convenţiei nu este acesta.
Analizând şi incidenţa prevederilor art. 6 lit. d) din Convenţie, raportat la înscrisul nr. X2/ARPM Piteşti din 6 martie 2012 care cuprinde constatările A.R.P.M. Piteşti privind activitatea custodelui sitului Natura 2000 Valea Vâlsanului, curtea de apel a constatat că nu poate fi reţinută nici aplicarea acestor prevederi din convenţie.
Din cuprinsul clauzei prevăzute la art. 6 lit. d) din Convenţie s-a reţinut că rezilierea de drept nu poate interveni decât dacă nu a fost remediată situaţia de către una din părţile semnatare în termen de 60 zile de la notificarea ei în acest sens.
Astfel, deşi prin Raportul nr. X2/ARPM Piteşti din 6 martie 2012 s-a constatat o serie de nereguli săvârşite de către custode, a apreciat judecătorul fondului că nu s-a făcut nicio dovadă de notificare a acesteia în acest sens, astfel că nu putea interveni rezilierea de drept a convenţiei.
În ceea ce priveşte regulamentul ariei naturale protejate, s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada înregistrării lui la pârât la data de 17 noiembrie 2010, deci în termen de 6 luni de la încheierea convenţiei, conform prevederilor pct. 3.1. lit. c), situaţie în care greşit s-a constatat de către A.R.P.M. Piteşti nerespectarea acestei obligaţii de către reclamantă.
În concluzie, instanţa a constatat că actul atacat a fost nelegal emis, nefiind incidente în speţă nici prevederile art. 6 lit. j), nici art. 6 lit. d) din Convenţie.
În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6004 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului şi taxă de timbru.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor pct. 6 lit. j), cât şi cele prevăzute de pct. 6 lit. d) din Convenţia de custodie, reţinând în mod eronat că rezilierea acesteia ar fi nelegală.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 lit. j) din Convenţia de custodie, recurentul-pârât a susţinut faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu s-au produs prejudicii de către intimată deşi din probele administrate a rezultat că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind depunerea regulamentului şi a planului de management al ariei naturale protejate în termenul şi cu respectarea dispoziţiilor convenţiei.
În aceste condiţii, a susţinut recurentul, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, nu s-au putut realiza activităţile de administrare a ariei naturale protejate şi a sitului, monitorizarea şi protejarea speciilor şi a habitatelor de interes naţional şi comunitar, fiind încălcate dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 57/2007.
Totodată, recurentul-pârât a susţinut, contrar celor reţinute de instanţa de fond că intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 6 lit. d) din Convenţie, în sensul că nu a depus spre avizare regulamentul ariei protejate (art. 3 pct. 3.1 lit. c) din Convenţie) şi planul de management al ariei protejate (art. 3 pct. 3.1 lit. b) din Convenţie).
În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a susţinut că în cauză, instanţa trebuia să dispună aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul diminuării onorariului de avocat, în raport de natura litigiului dedus judecăţii şi complexitatea acestuia.
Prin cererea adresată instanţei la data de 15 octombrie 2013 recurentul a solicitat introducerea în cauză a Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură în drepturile şi obligaţiile Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în temeiul prevederilor O.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative şi ale H.G. nr. 28/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Apă, Păduri şi Piscicultură.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele expuse în continuare.
Obiectul acţiunii de faţă l-a constituit anularea ca nelegal a actului unilateral emis de recurentul-pârât sub nr. X1 din 25 septembrie 2012 privind încetarea Convenţiei de custodie din 6 iulie 2010.
Prin Convenţia de custodie din 6 iulie 2010 încheiată între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice în calitate de autoritate responsabilă şi intimata-reclamantă Fundaţia F.E.W., în calitate de custode, s-a atribuit în custodia acesteia, situl de interes comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) împreună cu aria naturală protejată de interes naţional "Valea Vâlsanului" (2.125).
Conform art. 3 din Convenţie privind obligaţiile şi drepturile părţilor, respectiv pct. 3.1. lit. b) şi c) intimata-reclamantă şi-a asumat obligaţiile de a elabora şi transmite spre avizare la Ministerul Mediului şi Pădurilor planul de management al ariei naturale protejate, în acord cu reglementările în vigoare, în mod transparent, prin consultarea şi implicarea factorilor interesaţi, în termen de 1 an de la încheierea convenţiei, precum şi obligaţia de a elabora şi transmite spre avizare la Ministerul Mediului şi Pădurilor, regulamentul ariei naturale protejate, care conţine regulile ce vor trebui respectate pe teritoriul ariei naturale protejate, prin implicarea şi consultarea tuturor factorilor interesaţi, în termen de 6 luni de la încheierea convenţiei de custodie, în acord cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Potrivit art. 6 din Convenţie, intitulat "Încetarea convenţiei" au fost reglementate situaţiile în care aceasta încetează, respectiv lit. d) prin reziliere de drept, fără intervenţia instanţei de judecată, în cazul nerespectării obligaţiilor ce revin părţilor semnatare, conform prevederilor prezentei convenţii sau al nerespectării prevederilor legislaţiei specifice în vigoare, dacă în termen de 60 de zile de la notificare nu a fost remediată situaţia; lit. j) la constatarea oricăror prejudicii cauzate de custode în aria naturală protejată de către personalul cu atribuţii de control conform prevederilor legislaţiei de mediu în vigoare.
Examinând actul administrativ atacat din perspectiva prevederilor Convenţiei de custodie, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa atacată că în cauză nu ar fi îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 6 lit. j) şi d) din Convenţie şi în consecinţă a apreciat că rezilierea convenţiei ar fi nelegală.
În fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, actul atacat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 6 lit. j) din convenţia de custodie care stabileşte încetarea convenţiei în cazul constatării unor prejudicii de custode ariei naturale protejate, instanţa de fond reţinând în mod greşit faptul că nu s-au produs prejudicii de către intimată.
În cuprinsul actului atacat, respectiv Adresa cu nr. X1 din 25 septembrie 2012, se precizează că prejudiciile cauzate de intimată în calitate de custode al sitului de interes comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) şi ariei naturale protejate de interes naţional "Valea Vâlsanului" au fost constatate de către Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Argeş şi de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Piteşti, astfel cum rezultă din actul cu nr. X2 din 6 martie 2012 încheiat de cele două autorităţi, ce a stat la baza rezilierii convenţiei de custodie.
Din cuprinsul acestui act rezultă faptul că intimata-reclamantă Fundaţia F:E.W. nu a depus regulamentul şi planul de management al ariei naturale protejate în termenul şi cu respectarea Convenţiei de custodie, ceea ce a determinat nerealizarea activităţilor de administrare a ariei naturale protejate şi a sitului, monitorizarea şi protejarea speciilor şi a habitatelor de interes naţional şi comunitar, cu încălcarea dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2007.
Din Adresa din 15 septembrie 2010 emisă de Comisariatul Judeţean Argeş reiese faptul că în perioada 1 ianuarie 2010 - 2 august 2010, pentru situl de interes comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) au fost emise 14 autorizaţii de exploatare masă lemnoasă, din care 12 în păduri din fondul forestier de stat administrat de R.R. cu un volum total de 8816 mc şi 2 autorizaţii în păduri de fond forestier privat, aparţinând persoanelor fizice.
Urmare a verificărilor efectuate de Garda Naţională de Mediu s-a constatat că lucrările de exploatare a masei lemnoase nu au fost executate în zona de protecţie totală, ceea ce a prejudiciat în mod considerabil pe recurentul-pârât, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 6 lit. j) din Convenţie.
Astfel cum rezultă din acelaşi document, lucrările de exploatare nu au putut fi executate în zona de protecţie totală ca urmare a nedepunerii în termenul legal a planului de management de către intimata-reclamantă, prin care să fie strict delimitate zonele de protecţie strictă, zonele de protecţie integrală, zonele-tampon sau zonele de dezvoltare durabilă a activităţilor umane.
O altă consecinţă a nedepunerii în termenul legal a planului de management al ariei naturale protejate a constat în imposibilitatea autorităţilor de a verifica acţiunile custodelui pentru atingerea obiectivelor de conservare, cât şi verificarea îndeplinirii obligaţiei impuse prin art. 3.1 lit. k) din Convenţie, de a depune un raport anual cu privire la starea ariei naturale şi acţiunile întreprinse de acesta în baza planului de management.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar constată că în cauză erau îndeplinite şi condiţiile prevăzute pentru rezilierea de drept a convenţiei conform dispoziţiilor art. 6 lit. d) din aceasta, respectiv pentru neîndeplinirea obligaţiilor custodelui de a depune regulamentul ariei protejate (art. 3 pct. 3.1. lit. c) din Convenţie) şi a planului de management (art. 3 pct. 3.1. lit. b) din Convenţie).
În condiţiile în care Convenţia de custodie a fost încheiată la data de 6 iulie 2010, iar regulamentul a fost depus de către fundaţie în 9 iunie 2011, rezultă că termenul legal de şase luni a fost depăşit cu 5 luni, iar pe de altă parte, regulamentul a fost depus fără consultarea tuturor factorilor interesaţi, în cadrul termenului de 6 luni.
Astfel cum rezultă din Adresa nr. X2 emisă de A.R.P.M. Piteşti la data de 6 martie 2012, intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia instituită de art. 3 pct. 3.1 lit. b) din Convenţia de custodie, constând în elaborarea şi transmiterea spre avizare a planului de management al ariei naturale protejate, în acord cu reglementările în vigoare, în termen de 1 an de la încheierea convenţiei de custodie.
Nu pot fi reţinute ca fiind fondate susţinerile intimate-reclamante potrivit cărora întârzierea în întocmirea planului de management s-a datorat nefurnizării informaţiilor de către intimat, întrucât astfel cum rezultă din Adresa din 16 august 2011, aceste informaţii i-au fost comunicate, respectiv ghidurile şi manualele privind redactarea unui plan de management în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007.
În ceea ce priveşte planul de management depus de către intimată la data de 13 septembrie 2011, cât şi varianta de plan depusă la data de 30 ianuarie 2012, ambele variante conţineau erori cu privire la sediul custodelui, care era diferit de cel menţionat în contractul de custodie, nu se menţiona personalul care urma a se ocupa de custodia rolului lor, iar limitele acestuia erau incorecte.
Având în vedere toate aceste aspecte care au rezultat din probatoriul administrat în cauză, rezultă că intimata-reclamantă a încălcat obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 3 pct. 3.1 lit. b) şi c) din Convenţie, ceea ce determină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 6 lit. d) privind încetarea de drept a Convenţiei de custodie.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că intimata a încălcat şi dispoziţiile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007 referitoare la obligaţia custodelui de a stabili măsuri de conservare până la încălcarea planului de management, cât şi dispoziţiile art. 25 şi 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 refuzând în mod constant controlul Gărzii Naţionale de Mediu.
Astfel fiind, Înalta Curte, reţinând legalitatea actului contestat, cât şi incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va admite recursul formulat în cauză şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură împotriva Sentinţei nr. 107/2013 CA-PI din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4652/2014. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
