ICCJ. Decizia nr. 4586/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4586/2014
Dosar nr. 718/64/2012
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 718/64/2012, reclamanta O.D. (T.) M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.S.H. cu sediul central în Bucureşti să i se elibereze diploma de licenţă pentru specializarea psihologie şi suplimentul de diplomă, motivând că a absolvit în sistem Bologna studiile universitare ale Facultăţii de Psihologie şi Pedagogie Braşov din cadrul U.S.H., promovând examenul de licenţă în sesiunea din iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverinţa din 19 decembrie 2011, cu termen de valabilitate "până la eliberarea Diplomei de Licenţă".
Pârâta U.S.H. a depus la dosar întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului, la rândul său, a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii bazată pe dispoziţiile art. 60 - 63 C. proc. civ. ca neîntemeiată, arătând că U.S.H. are culpa exclusivă de a fi organizat cursuri fără respectarea legii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 57/F din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O.D. (T.) M., în contradictoriu cu pârâta U.S.H. şi în consecinţă a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licenţă urmare a absolvirii de către aceasta a cursurilor Facultăţii de Psihologie şi Pedagogie Braşov, specializarea Pedagogie promoţia 2009 şi a susţinerii şi promovării examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009; s-a admis în parte cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, formulată de către pârâta U.S.H. şi în consecinţă a fost obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamanta O.D. (T.) M. Au fost respinse restul pretenţiilor din cererea de chemare în garanţie. A fost obligată pârâta U.S.H. la plata către reclamantă a sumei de 8,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că U.S.H. are obligaţia ca, ulterior eliberării către reclamantă a adeverinţei de studii ce atestă, pe de o parte, absolvirea Facultăţii de Psihologie Pedagogie, iar pe de altă parte, susţinerea şi promovarea examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009, precum şi dobândirea titlului de licenţiat, să-i elibereze şi diploma de licenţă, iar pe de altă parte, că obligaţia finală nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât chematul în garanţie M.E.C.T.S. nu asigură tipărirea formularea tipizate. Pentru aceste considerente cererea reclamatei de obligare a pârâtei la emiterea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă a fost apreciată ca fiind întemeiată. Atâta timp cât pentru tipărirea şi difuzarea către pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art. 7 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 este necesară aprobarea scrisă a chematului în garanţie, iar aprobarea cererilor de către acesta nu a fost dovedită, instanţa de fond, pentru a nu lipsi de finalitate dispozitivul sentinţei cu privire la cererea introductivă a dat curs favorabil şi cererii axate pe dispoziţiile art. 60 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs chematul în garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., întrucât organizarea şi coordonarea sistemului naţional de învăţământ este atributul exclusiv al Ministerului Educaţiei Naţionale.
S-a invocat în temeiul art. 304 pct 9 C. proc. civ., ca motiv de recurs, împrejurarea că instanţa de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învăţământului superior, că nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate să funcţioneze provizoriu structurile de învăţământ, luând în calcul doar contractele de studii, încheiate în afara cadrului legal, care însă nu sunt opozabile ministerului.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata pârâtă U.S.H. şi intimata reclamanta O.D. (T.) M. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a altor acte de studii reclamantei, absolventă a U.S.H.
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată U.S.H., ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu Ministerul Educaţiei Naţionale, neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, U.S.H. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În alţi termeni, U.S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - U.S.H. - competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
De asemenea, se cuvine a observa dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Or, în litigiul de faţă, este evident faptul că cererea de chemare în garanţie este o cerere incidentală care va fi soluţionată de către instanţa competentă să soluţioneze cererea principală.
Soluţionând cauza de faţă fără a-şi verifica competenţa în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 57/F din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4587/2014. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
