ICCJ. Decizia nr. 469/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 469/2014
Dosar nr. 1148/33/2013
Şedinţa public[de la 31 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3903 din 13 septembrie 2013, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiune în contencios administrativ, formulată de către reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că tribunalul a fost învestit printr-o acţiune directă cu o cerere pentru constatarea nelegalităţii Ordinului din 05 aprilie 2013 emis de A.N.S.V.S.A.r, care este o autoritate centrală; că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, cum este cazul în speţă, se soluţionează în primă instanţă de către curţile de apel, astfel că excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei este întemeiată.
Faţă de aceste considerente, tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 531 din 1 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Tribunalului Sălaj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Sălaj, a dispus suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamantul, în calitate de funcţionar public, a fost sancţionat disciplinar, astfel încât intră sub incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificat prin prevederile art. 4 din Legea nr. 2/2013, soluţionarea acesteia fiind de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Aşa fiind, urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Cluj, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de obiectul litigiului şi de dispoziţiile legale incidente.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acţiunea promovată reclamantul Bacso Laszlo a solicitat constatarea nulităţii Ordinului din 05 aprilie 2013 emis de A.N.S.V.S.A., act prin care reclamantul, în calitate de funcţionar public, a fost sancţionat disciplinar, respectiv anularea ordinului şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Cluj că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamantul, în calitate de funcţionar public, a fost sancţionat disciplinar, fiind aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.L. şi pe pârâta A.N.S.V.S.A. în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 468/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 475/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
