ICCJ. Decizia nr. 475/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 475/2014
Dosar nr. 9080/2/2011
Şedinţa publică de la 4 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare din 04 octombrie 2011, emis de pârâtă, şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 5 octombrie 2010, instituţia pârâtă i-a comunicat raportul de evaluare contestat, concluziile acestuia fiind în sensul că s-ar afla într-o stare de incompatibilitate începând cu anul 2009, pe motiv că ar deţine concomitent funcţiile de Director al D.J.A. şi I.T. din cadrul C.G.G.N.M. şi cea de Consilier Local în cadrul Primăriei Sectorului 3 Bucureşti, fiind încălcate aşadar, prevederile art. 88 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Reclamantul a susţinut că textul de lege invocat anterior nu-i este aplicabil, având în vedere că funcţia sa de D.D.J.A. şi I.T. nu este în cadrul aparatului propriu al consiliului local, ci în cadrul C.G.G.N.M., instituţie publică organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, şi care nu se află în raporturi de subordonare faţă de Consiliul Local Sector 3.
Prin sentinţa civilă nr. 2731 din data de 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.R.C. şi, în consecinţă, a anulat raportul de evaluare din /04 octombrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că funcţia de director al D.J.A. şi I.T. din cadrul C.G.G.N.M., deţinută de reclamant, nu este o funcţie în cadrul aparatului propriu al consiliului local, nefiind, deci, întrunite condiţiile pentru constatarea incompatibilităţii consilierului local avute în vedere de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
A mai reţinut că pârâta recunoaşte, implicit, că acest articol nu este incident în speţă, invocând, în schimb, incompatibilitatea reclamantului raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care constituie, însă, un cu totul alt caz de incompatibilitate decât cel constatat prin actul atacat şi care nu a făcut obiectul raportului de evaluare.
Împotriva sentinţei civile nr. 2731 din data de 24 aprilie 2012 a formulat recurs pârâta A.N.I., solicitând desfiinţarea acesteia şi respingerea cererii reclamantului, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a argumentat, în esenţă, că intimatul-reclamant se afla, în mod incontestabil, în stare de incompatibilitate raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că raportul contestat a reţinut incompatibilitatea acestuia raportat la dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege nu constituie cauză de nulitate a actului administrativ, în condiţiile în care aspectele de fapt reţinute sunt reale.
Deşi a argumentat faptul că, prin exercitarea simultană a calităţii de consilier local şi a celei de funcţionar public, respectiv director al D.J.A. şi I.T. din cadrul C.G.G.N.M., reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând şi natura ori înţelesul vădit şi neîndoielnic al acestuia şi pronunţând o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
A mai susţinut că raportul respectă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, fiind evidentă şi posibilă identificarea stării de incompatibilitate în raport cu partea descriptivă a situaţiei de fapt.
A arătat că dreptul intimatului-reclamant la apărare a fost respectat, acesta fiind informat încă de la declanşarea procedurii de evaluare şi până Ia emiterea raportului de evaluare în legătură cu starea de incompatibilitate ce i se reţine, fiind respectată procedura de comunicare prevăzută de lege, cu posibilitatea acestuia de a-şi prezenta punctul de vedere.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie anularea raportului de evaluare din 4 octombrie 2011 emis de recurenta-pârâtă A.N.I.
Potrivit actului administrativ atacat, intimatul-pârât se află într-o stare de incompatibilitate începând cu anul 2009, fiind încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Raportat la obiectul acţiunii, instanţa de fond a avut a analiza legalitatea celor constatate prin raportare la dispoziţiile art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003, reţinut drept temei legal al stării de incompatibilitate.
Sub acest aspect, Curtea va constata că în mod legal prima jurisdicţie a dispus anularea raportului de evaluare, reţinând că în situaţia intimatului-reclamant nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Astfel, potrivit art. 88 lit. c) din legea menţionată, „funcţia de consilier local sau de consilier judeţean, este incompatibilă cu: c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv”.
Or, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, funcţia de director în cadrul C.G.G.N.M., deţinută de intimatul-reclamant, nu este o funcţie în cadrul aparatului propriu al consiliului local unde acesta este consilier local, condiţie prevăzută de art. 88 lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Este evident aşadar, că în mod greşit temeiul de drept care a stat la baza emiterii raportului de evaluare a fost reţinut în ceea ce-l priveşte pe recurentul-intimat.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 2731 din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 478/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
