ICCJ. Decizia nr. 4833/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4833/2014
Dosar nr. 3853/120/2013/a2
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 iulie 2014, contestatoarea SC O. SRL a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Încheierea din data de 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, formulată de contestatoarea SC O. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea, raportat la dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, a apreciat că reclamantul din prezenta cauză nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 29, nefăcând altceva decât să indice texte de lege şi articole din Constituţie care însă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind de neglijat nici cuprinsul Deciziilor Curţii Constituţionale invocate de către intimată.
În atare condiţii, raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, opinia instanţei asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost aceea că excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), context în care Curtea a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate invocată
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, contestatoarea SC O. SRL a declarat recurs.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că instanţa de judecată verifică numai legalitatea cererii pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 şi nu se pronunţă asupra excepţiei.
De asemenea, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat asupra art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Recurenta consideră că cererea sa îndeplineşte prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi că se impune sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pe de altă parte, Înalta Curte remarcă faptul că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, taxa judiciară de timbru stabilită fiind reglementată de Legea nr. 146/1997.
Aşadar, Curtea de apel a apreciat cu justeţe - în opinia instanţei de control judiciar - că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, în raport de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nemaifiind necesară analiza celorlalte condiţii prevăzute de art. 29 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de contestatoarea SC O. SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O. SRL împotriva încheierii din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 651/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4628/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
