ICCJ. Decizia nr. 506/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 506/2014
Dosar nr. 16163/117/2012/a1
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2013, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Curţii de Apel Cluj cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor pct. 15.11 şi pct. 15.13 din normele metodologice privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, anexa nr. 1 la ordinul ministrului administraţiei şi internelor din 5 octombrie 2011.
La data de 4 martie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 167/2013 prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prevederile din actul administrativ contestat se referă la noţiunea de pensie de serviciu care, potrivit pct. 15.11 din norme cuprinde categoriile de pensii reglementate de art. 51 lit. a)-lit. c) din Legea nr. 263/2010 şi, respectiv la plata ajutorului reglementat de art. 20 alin. (2) din anexa VII la Legea nr. 284/2010, care se achită după ce persoana beneficiară prezintă decizia de pensie.
Instanţa de fond a constatat că dispoziţiile pct. 15.11 din norme nu adaugă la lege, fiind rezultatul unei interpretări corecte a prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi în Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
S-a reţinut de asemenea că prevederile contestate nu instituie vreo discriminare între poliţiştii care se pensionează anticipat şi cei care beneficiază de pensie de invaliditate, pensionându-se anticipat din motive medicale, întrucât însăşi legea reglementează distinct cele două categorii de pensii.
Referitor la dispoziţiile pct. 15.13 din normele metodologice aprobate prin ordinul din 5 octombrie 2011, instanţa a stabilit că textul doar detaliază procedura de plată a ajutorului egal cu două solde ale funcţiei de bază, fără a adăuga la condiţiile pe care Legea nr. 284/2010 le prevede pentru obţinerea acestui beneficiu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că prin aprobarea normelor metodologice la 5 octombrie 2011, ordinul contestat a definit o noţiune şi un drept social care nu mai există, prin adăugare la Legile nr. 119/2010 şi nr. 263/2010, referindu-se la pensia de serviciu a poliţiştilor şi excluzând din noţiunea de „pensie”, pensia de invaliditate.
Reclamantul a precizat că pensia de invaliditate nu poate fi exclusă din noţiunea de pensie de serviciu avută în vedere de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, ordinul creând astfel o discriminare fără nicio justificare rezonabilă şi obiectivă între poliţiştii care se pensionează anticipat cu intenţie şi cei care sunt nevoiţi să se pensioneze anticipat din motive medicale.
Reclamantul a criticat soluţia instanţei şi cu privire la respingerea excepţiei de nelegalitate a prevederilor pct. 15.13 din ordin, arătând că, dispoziţiile menţionate, modificând data plăţii ajutorului, înlătură fără nicio justificare beneficiul stabilit ca măsură de protecţie şi de ajutorare a persoanelor încadrate medical într-un grad de invaliditate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că prevederile pct. 15.11 şi respectiv pct. 15.13 din ordinul ministerului administraţiei şi internelor din 2011 sunt conforme dispoziţiilor Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în aplicarea cărora au fost emise normele metodologice privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne.
Astfel, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază.
Dispoziţiile cuprinse la pct. 15.11 din ordinul contestat explicitează noţiunea de „pensie de serviciu” prevăzută în textul de lege susmenţionat, arătând că în această sintagmă se cuprind categoriile de pensii reglementate la art. 51 lit. a)-lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adică pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată şi pensia anticipată parţială.
La pct. 15.13 din ordin se prevede că ajutorul reglementat la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, anexa nr. VII se plăteşte după ce persoana beneficiară prezintă decizia de pensie, în original şi copie.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că la momentul publicării Legii nr. 284/2010, 28 decembrie 2010, noţiunea de „pensie de serviciu” nu mai era reglementată legislativ. Astfel, prin Legea nr. 119/2010, intrată în vigoare la 3 iulie 2010, pensia de serviciu a devenit pensie în înţelesul Legii nr. 19/2000, iar prin Legea nr. 263/2010, publicată la 20 decembrie 2010, s-a dispus abrogarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care prevedea categoria de pensie de serviciu.
De menţionat că potrivit art. 10 din Legea nr. 164/2001, sistemul pensiilor militare de stat cuprindea pensia de serviciu, pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, iar în Capitolul 2 Secţiunea 1 din lege era reglementată distinct noţiunea de pensie de serviciu în care erau incluse pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată şi pensia anticipată parţială.
În acest context legislativ, instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, în sensul că ajutorul se acordă doar personalului care beneficiază de una dintre cele trei categorii de pensii care, conform legislaţiei anterioare, făceau parte din noţiunea de pensie de serviciu, reglementate în prezent de art. 51 lit. a)-lit. c) din Legea nr. 263/2010.
În aceste împrejurări, apare ca fără suport legal susţinerea reclamantului că prin ordinul contestat, omiţându-se categoria pensiei de invaliditate din sintagma pensie de serviciu, se aduc adăugiri actului normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice.
Curtea nu poate primi nici susţinerea reclamantului în sensul că prin pct. 15.13 din norme s-ar aduce modificări dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 263/2010, text care reglementează momentul plăţii pensiei, inclusiv a celei de invaliditate.
Prin detalierea procedurii de plată a ajutorului reglementat de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 nu se poate susţine că ordinul adaugă la condiţiile pe care legea le prevede pentru obţinerea acestui beneficiu, prezentarea deciziei de pensie fiind necesară pentru verificarea categoriei de pensie stabilite.
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 167 din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 665/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
