ICCJ. Decizia nr. 583/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 583/2014
Dosar nr. 2013/2/2011
Şedinţa publică de la 7 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului G.N. de lucrător al Securităţii.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, pârâtul a avut gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului 4 din cadrul Direcţiei a lll-a (1987,1988), iar în această calitate a pus la dispoziţia U.S.L.A patru exemplare din cheile apartamentului unei persoane aflate în urmărirea organelor de Securitate.
A mai arătat reclamantul că, într-un alt caz de urmărire desfăşurată de către Securitate pe linia problemei „Învăţământ superior", pârâtul a semnalat Securităţii Municipiului Bucureşti faptul că o studentă a Facultăţii de Drept din Bucureşti „se află în posesia paşaportului pentru a efectua o călătorie turistică în R.F. Germania". în acest context, pârâtul a menţionat că, „din datele deţinute" de către domnia sa, reiese că aceasta „a luat hotărârea de a nu se mai înapoia din ţară".
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, arătând că nu a semnat raportul şi nu a întocmit dosarele avute în vedere de reclamant la promovarea acţiunii.
De asemenea, a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că nu a desfăşurat activităţi ce au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentința nr. 2013 din 3 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii.
A admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul G.N. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Curtea de apel a respins excepţiile invocate de pârât, reținând că aspectele invocate în susţinerea acestora sunt elemente de fond, ce ţin de temeinicia acţiunii, iar calitatea procesuală activă şi pasivă, precum şi interesul promovării acţiunii, sunt prezumate de O.U.G. nr. 24/2008 prin normele ce reglementează procedura de sesizare a instanţei.
Pe fond, Curtea de apel a constatat că din înscrisul depus la fila 36 din dosar şi semnat de pârât în calitate de şef de serviciu, reiese că D.S.S. a transmis U.S.L.A. patru chei de la domiciliul numitului V.S., „obţinute prin posibilităţile unităţii noastre”.
Curtea a apreciat că atât modalitatea de obţinere a cheilor cât şi scopul în care acestea au fost procurate constituie elemente care au îngrădit dreptul persoanei la inviolabilitatea domiciliului, în condiţiile în care, aşa cum reiese din înscrisul depus la fila 38 din dosar, cheile au fost folosite pentru crearea de „momente operative” constând în ascultarea convorbirilor telefonice.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că activitatea pârâtului îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Recursul pârâtului
Pârâtul G.N. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 5,7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a indicat următoarele elemente de nelegalitate a sentinţei:
- instanţa a respins nelegal excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive, a lipsei de interes în promovarea acțiunii și inadmisibilității acțiunii, fără să le motiveze;
- nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii în constatare, prevăzute în art. 1 alin. (7) teza iniţială, coroborat cu alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008.
- hotărârea este nemotivată, fiind preluate doar susţinerile nefondate ale reclamantului, fără a cerceta şi apărările pârâtului.
- atât acţiunea în constatare, cât şi nota de constatare se bazează pe piese dintr-un dosar ce priveşte o altă persoană, V.S. şi nu pe date din dosarul solicitantului N.H., care nici nu figurează în nota de constatare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a depus note scrise.
Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. nu a formulat întâmpinare în cauză.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai în limita și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât.
Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către N.H. în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prima instanţă a reţinut, pe baza documentaţiei prezentate de C.N.S.A.S., că recurentul-pârât a avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi că, prin activitatea desfăşurată, a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Pentru a răspunde motivelor de recurs, pe care partea nu le-a structurat în acord cu temeiurile de drept invocate în calea de atac, Înalta Curte urmează să le grupeze şi să le sistematizeze, analizându-le prin considerente comune, raportate la cazurile de casare sau de modificare în care pot fi încadrate.
Criticile privind, inadmisibilitatea acţiunii şi respingerea nelegală a unor excepţii privind stabilirea cadrului procesual sunt nefondate, pentru că prima instanţă a fost învestită în temeiul normei speciale de competenţă cuprinsă în art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul - reclamant acţionând potrivit atribuţiilor conferite prin dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 (art. 7 - 11).
În optica legiuitorului, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menţionează că, „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii”.
Criticile privind încadrarea activităţii recurentului - pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt, însă, fondate.
Potrivit prevederii legale enunţate, este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, verificarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu, conform art. 3 din aceeaşi ordonanţă.
Potrivit art. 1 alin. (7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Prin urmare, legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calităţii de lucrător al securităţii, doar pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptăţite, astfel că, în optica instanţei de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce priveşte implicarea recurentului - pârât în desfăşurarea unor activităţi prin care să fi fost afectate drepturile şi libertăţile fundamentale ale petentului.
Interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private ale persoanelor verificate şi interesul public pentru protejarea căruia acţionează C.N.S.A.S.
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că nota de constatare în baza căreia C.N.S.A.S. a formulat acţiunea, în considerarea prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, expune implicarea recurentului - pârât în Dosarul nr. 1203561/1, privindu-l pe petentul N.H., dar probele administrate în dosarul primei instanţe, cu toate că demonstrează activitatea desfăşurată de recurentul - pârât în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva petentului.
În cauză, singurul document în care apare numele petentului N.H este Raportul din 24 martie 1988, aprobat de recurent, (fila 18 ds.fond), în care se propune scoaterea de sub supraveghere informativă a petentului și clasarea materialelor în arhiva secretă, or, acest înscris nu conţine nicio informaţie aptă să suprime sau să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului într-o accepţiune care să intre în câmpul de reglementare al O.U.G. nr. 24/2008, legată de regimul de dictatură comunistă.
Mai mult decât atât, Dosarul nr. 1203561/1 avându-l ca titular pe N.H. nu apare deloc în nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S., în care figurează, în schimb, două alte Dosare nr. 22167, titular V.S. și nr. 22498, intitulat Problema,, Învățământ superior” pentru care nu s-a făcut dovada formulării unor cereri în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, având în vedere toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.N. împotriva sentinţei nr. 2353 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 564/2014. Contencios. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 585/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
