ICCJ. Decizia nr. 631/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 631/2014
Dosar nr. 2556/1748/2013*
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Feteşti la data de 6 iunie 2012, sub nr. 5615/229/2012, petentul D.F.T. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie din 15 mai 2012, încheiat de C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea acestuia ca nelegal şi netemeinic şi exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
Prin sentinţa civilă nr. 1494 din 21 martie 2013 Judecătoria Feteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Cornetu.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 4344 din 4 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Constanţa, cu motivarea că, în temeiul art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, această ultimă instanţă a devenit competentă să soluţioneze plângerea ce face obiectul dosarului, întrucât domiciliul contravenientului se află în circumscripţia acestei instanţe, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, inclusiv în cazul proceselor în curs de soluţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 10878 din data de 10 septembrie 2013, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză.
A mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competenţa în materie contravenţională, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reţine că la data de 15 mai 2012 a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie, prin care s-a reţinut săvârşirea de către petent a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deţine rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 6 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. III din Legea nr. 2/2013 „Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele în prima instanţa, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal investite se judeca de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul-verbal de contravenţie rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este localitatea Glina, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Cornetu.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe D.F.T. în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 664/2014. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 557/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
