ICCJ. Decizia nr. 705/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 705/2014
Dosar nr. 482/45/2012
Şedinţa publică de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 482/45/2012, reclamanta SC P.S.A. SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor solicitând anularea deciziei din 6 ianuarie 2012, suspendarea executării actului fiscal până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în urma solicitărilor SC P.S.A. SA Paşcani privind cererile de rambursare a soldului sumei negative a TVA, rezultată din lucrări de investiţii executate din fonduri externe „nerambursabile pentru obiectivul” modernizarea sistemului de apă potabilă şi al celui de ape uzate din municipiul Paşcani, măsura ISPA şi în urma verificărilor efectuate de organele abilitate s-a întocmit raportul de inspecţie fiscală din 25 mai 2009 şi dispoziţia din 25 mai 2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
A mai arătat reclamanta că i-a fost acceptată deductibilitatea TVA aferentă plăţii nerambursabile, şi i s-a cuvenit la rambursare suma de 3.010.061 RON.
A mai susţinut că suma ce a fost virată în cont în data de 1 iunie 2009 de Ministerul Finanţelor Publice a fost de 2.746.476 RON după ce s-au reţinut dobânzi şi penalităţi TVA în valoare de 263.585 RON.
A mai arătat reclamanta că în urma unor reverificări care au avut loc în perioada 4-15 octombrie 2010, ca urmare a inspecţiei fiscale parţiale s-a încheiat raportul de inspecţie fiscală din 15 octombrie 2010, decizia de impunere şi dispoziţia din 18 octombrie 2010 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
Totodată s-a arătat că în baza raportului de inspecţie fiscală din 15 octombrie 2010 şi a deciziei de impunere au fost stabilite ca sume suplimentare în valoare totală de 3.1228.781 RON reprezentând TVA fără drept de deducere în sumă de 3.025.244 RON şi 97.634 RON majorări de întârziere.
În data de 7 ianuarie 2011 societatea a depus la A.N.A.F., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, Activitatea de Inspecţie Fiscală Contestaţie.
În data de 25 martie 2011 reclamanta a primit decizia din 15 martie 2011 prin care s-a desfiinţat decizia de impunere din 15 octombrie 2010 şi s-a transmis contestaţia formulată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi spre competentă soluţionare.
Ca urmare a acestui fapt în perioada 13 aprilie 2011-12 mai 2011 în cadrul societăţii reclamante a avut loc o inspecţie fiscală parţială efectuată de către inspectorii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi.
Ca urmare a acestei inspecţii s-au întocmit raportul de inspecţie fiscală din 17 mai 2011 şi decizia de impunere din 17 mai 2011.
A concluzionat reclamanta că în baza acestor înscrisuri au fost stabilite sume suplimentare în valoare de 3.122.878 RON din care 3.025.244 RON reprezentând TVA, fără drept de deducere, iar 97.634 RON majorări de întârziere.
Prin încheierea din data de 18 iulie 2012 s-a respins cererea de suspendare a deciziei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 287 din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.S.A. SA în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a dispus anularea în parte a deciziei din 6 ianuarie 2012 emisă de pârâtă doar în ceea ce priveşte menţiunile de la art. 1 al dispozitivului acesteia şi a menţinut dispoziţiile art. 2 al acestei decizii, a obligat pârâta la plata sumei de 2,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea a apreciat că în mod nejustificat organul de soluţionare a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere din 17 mai 2011 emisă de organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi referitoare la suma de 3.122.878 RON.
Astfel, s-a apreciat că această decizie a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
A mai reţinut Curtea că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că asupra modalităţii în care s-a dispus rambursarea către reclamantă a TVA s-a făcut o primă verificare în perioada 4 octombrie 2010-15 octombrie 2010, încheindu-se raportul de inspecţie din 15 octombrie 2010, decizia de impunere din 15 octombrie 2010 şi dispoziţia din 18 octombrie 2010.
Prin decizia din 15 martie 2011 s-a decis desfiinţarea deciziei de impunere din 15 octombrie 2010, reţinându-se în motivare faptul că din documentele anexate la dosar nu rezultă care au fost datele suplimentare necunoscute inspecţiei fiscale la data efectuării verificării anterioare care să justifice efectuarea acelei reverificări.
Ca urmare a acelei decizii, organul fiscal a efectuat o altă reverificare a aceleaşi categorii de contribuţii fiscale şi pentru acelaşi interval de timp, emiţând decizia de impunere din 17 mai 2011 şi raportul de inspecţie fiscală din 17 mai 2011.
Astfel, s-a reţinut că în mod greşit prin decizia din 6 ianuarie 2012 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva acestei din urmă decizii de impunere deoarece nu s-a respectat regula unicităţii controlului prevăzută de C. proc. fisc.
A precizat instanţa că nicăieri în conţinutul deciziei de impunere sau în conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei nu se indică care sunt datele suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării primei verificări şi care este sursa acestor date suplimentare.
În ceea ce priveşte menţiunile de la pct. 2 al deciziei, reclamanta deşi prin acţiune s-a referit la întreaga decizie, în motivare nu a făcut vreo trimitere la nelegalitatea lor.
În plus, Curtea a reţinut că în mod justificat s-a constatat necompetenţa Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor în conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. (2) C. proc. fisc., contestaţia împotriva dispoziţiei de măsuri trebuind a fi soluţionată de organul emitent.
3. Recursul formulat de pârâta A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei nr. 287 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu a fost respectată regula unicităţii inspecţiei fiscale, prevăzută de art. 105 alin. (3) C. proc. civ. şi de pct. 102.4 din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Decizia de reverificare din 3 septembrie 2010 s-a fundamentat pe apariţia de elemente suplimentare necunoscute organelor de inspecţie fiscală la data controlului, rezultând informaţii de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
Astfel, suma aprobată la rambursare, în valoare de 3.025.244 RON, reprezentând TVA plătită de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare nu a fost returnată la bugetul de stat, potrivit Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1832/2010.
Mai mult, societatea intimată a dedus TVA aferentă facturilor emise de SC T.M.U.C.B. SA şi SC D.T. SA, Sucursala Bucureşti, în sumă de 3.025.244 RON, în condiţiile în care această sumă nu a fost achitată de către Consiliul Local al municipiului Paşcani, Direcţia Apă-Canal.
Apărările intimatei SC P.S.A. SA
Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că nicăieri în conţinutul deciziei de imputare sau în conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei nu se indică datele suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării primei verificări şi care este suma acestor date suplimentare.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată în cauză
1. Recursul este fondat
Potrivit art. 105 alin. (3) C. proc. fisc., inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare import, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competente poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor ori erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
În speţă, prin decizia din 6 ianuarie 2012, a cărei anulare se cere, s-a constat că Consiliul Local al Municipiului Paşcani, Direcţia de Apă-Canal beneficiază de finanţare nerambursabilă conform Legii nr. 147/2003 pentru ratificarea Memorandului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană.
S-a mai constatat că Ministerul Finanţelor Publice a efectuat plata TVA aferentă procentului de 75% finanţat din fonduri ISPA, antreprenorilor SC T.M.U.C.B. SA şi SC D.T. SA.
Prin exercitarea dreptului de deducere aferentă procentului de 75%, bugetul de stat a plătit de două ori sumele reprezentând TVA pentru cheltuielile decontate în cadrul acestei măsuri, odată prin achitarea TVA aferentă facturilor emise de constructori şi a doua oară prin rambursarea soldului sumei negative a TVA deduse de beneficiarul final al acestor facturi.
Datele suplimentare avute în vedere prin decizia de reverificare din 3 septembrie 2010 reprezintă informaţiile potrivit cărora suma aprobată la rambursare în valoare de 3.025.244 RON TVA nu a fost returnară la bugetul de stat potrivit Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1832/2010.
Din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală din 25 mai 2009 şi dispoziţiei din 25 mai 2009 prin care a fost acceptată deductibilitatea TVA, nu rezultă că organele inspecţiei fiscale s-au preocupat de respectarea prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1832/2010 şi de obligativitatea rambursării TVA la bugetul de stat.
Informaţia se încadrează în definiţia datelor suplimentare pe care inspecţia fiscală era obligată să le analizeze la momentul aprobării cererii de rambursare a soldului sumei negative a TVA solicitată de reclamantă.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat în mod greşit că organul fiscal nu a indicat care sunt elementele suplimentare necunoscute la data primului control.
Punctul de vedere al Direcţiei Generale Coordonare Inspecţie Fiscală din cadrul A.N.A.F. nu a fost avut în vedere cu ocazia reverificării, referirea la acesta conducând la desfiinţarea deciziei de impunere din 15 octombrie 2010 şi la efectuarea unei noi reverificări, care s-au soldat cu emiterea actelor administrativ-fiscale contestate în prezentul litigiu.
2. Întrucât prima instanţă nu s-a preocupat de soluţionarea fondului pricinii, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se admită recursul, să se dispună casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se analiza legalitatea deciziei din 1 ianuarie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei nr. 287 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 677/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 763/2014. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
