ICCJ. Decizia nr. 767/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 767/2014
Dosar nr. 291/2/2011
Şedinţa publică de la 18 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 4468 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul P.G., prin care solicita să se constatate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii; de asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârât, precum şi cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la CNSAS sub nr. P 3260 din 06 din 09 august 2006, Centrul pentru Studii şi Dezvoltare Comunitară a solicitat date privind persoanele publice aflate în funcţii de conducere în universităţile enumerate în cerere şi colaborările lor de tip poliţie politică întreţinute cu fostul Departament al Securităţii Statului sau cu alte servicii de informaţii, printre aceste persoane numărându-se şi pârâtul.
Prin cererea înregistrată la CNSAS sub nr. P 5185 din 09 din 17 noiembrie 2009, cotidianul "E.Z." a solicitat verificarea mai multor persoane printre care şi pârâtul.
În urma verificării acestor cereri, CNSAS - Direcţia Investigaţii a întocmit Nota de Constatare nr. DI/I/867 din 24 martie 2010 care a fost avizată de Direcţia Juridică prin avizul nr. S/DJ/400 din 24 noiembrie 2010, în care se opinează că documentele prezentate la pct. D. şi E din nota de constatare se circumscriu noţiunii de colaborator al Securităţii, astfel cum este aceasta definită la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Nota de Constatare, documentaţia ce a stat la baza întocmirii ei şi avizul Direcţiei Juridice au fost înaintate Colegiului CNSAS care le-a analizat în şedinţa din data de 07 decembrie 2010.
În stenograma acestei şedinţe se menţionează că au fost prezenţi următorii membri ai Colegiului: C.S., L.C., D.P., C.B., F.C., L.T., C.T., V.T. şi C.I. şi că a fost de acord Colegiul cu transmiterea documentelor în instanţă, în acest sens fiind exprimate 7 voturi "pentru" şi un vot împotrivă (L.T.).
În procesul-verbal al şedinţei din 07 decembrie 2010 se consemnează prezenţa celor 9 membri indicaţi în stenogramă, se precizează că ordinea de zi este adoptată cu 8 voturi "pentru", iar din lista de semnături lipseşte semnătura dl. F.C., existând doar 8 semnături în această listă.
În adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 emisă de Cabinetul secretarului Colegiului CNSAS se consemnează că potrivit procesului-verbal nr. 72 din 07 decembrie 2010, Colegiul CNSAS, în cvorum de 8 membri, a analizat Nota de Constatare nr. S/DI/I/867 din 24 martie 2010 însoţită de avizul Direcţiei Juridice nr. 400 din 24 noiembrie 2010.
Colegiul CNSAS aprobă cu majoritatea de 8 voturi nota şi dispune Direcţiei Juridice sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu acţiune în constatare a calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa dl. P.G.
Cererea reconvenţională formulată de pârât este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, se reţine că cele patru înscrisuri cu privire la care a fost invocată nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004; aşa cum s-a menţionat şi în încheierea de şedinţă din 22 noiembrie 2011, nota de constatare conţine rezultatul verificărilor realizate de Direcţia Investigaţii din cadrul CNSAS, prin întocmirea acesteia nefiind stabilită calitatea persoanei ce a făcut obiectul verificării, de lucrător sau colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, astfel încât nu produce efecte juridice prin ea însăşi; referitor la avizul Direcţiei Juridice, se constată că, deşi concretizează voinţa unei autorităţi administrative, nu este un act administrativ de sine stătător ci o operaţiune juridică, având în vedere că nu produce efecte juridice prin el însuşi ci doar fundamentează manifestarea de voinţă în sensul aprobării notei de constatare şi introducerii acţiunii în constatare în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008; procesul-verbal al şedinţei Colegiului CNSAS este un înscris în care se consemnează, potrivit art. 21 alin. (10) din Hotărârea CNSAS nr. 2/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizarea şi funcţionare a CNSAS, dezbaterile Colegiului şi modul de adoptare a actelor, precum şi a altor măsuri şi reprezintă, de asemenea, o operaţiune juridică şi nu un act administrativ, întrucât nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice; cât priveşte adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 emisă de Cabinetul Secretarului Colegiului CNSAS în care se consemnează că a fost aprobată de către Colegiu nota de constatare şi s-a dispus Direcţiei Juridice sesizarea Curţii de Apel Bucureşti cu acţiune în constatare, se reţine că nici aceasta nu intră în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre un înscris care consemnează parcurgerea etapei prevăzute de art. 35 alin. (5) din Regulamentul sus amintit, din procedura de analiză şi investigaţii pe care CNSAS este abilitat să o desfăşoare şi care nu produce efecte juridice prin el însuşi.
Critica formulată în privinţa avizului Direcţiei Juridice s-a referit la faptul că acesta este un act redactat post factum, susţinându-se că semnăturile sunt xerocopiate după un colaj, critică ce s-a dovedit a fi neîntemeiată în condiţiile în care la termenul de judecată din 06 martie 2012 la care a fost prezent apărătorul pârâtului, reprezentantul reclamantului a prezentat instanţei originalul acestui aviz, ocazie cu care s-a constatat că este conformă cu originalul copia avizului aflată în dosar.
De asemenea, s-a susţinut că avizul, procesul-verbal nr. 72 din 7 decembrie 2010 şi adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 menţionează o altă situaţie decât cea care rezultă din stenograma şedinţei, nefiind întrunit în şedinţa din 07 decembrie 2010 cvorumul stabilit pentru desfăşurarea acesteia în condiţii de legalitate:
Sub acest aspect, se reţine că potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 24/2008 şi art. 21 alin. (3) şi (5) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNSAS, Colegiul CNSAS lucrează în prezenţa a cel puţin 8 membri, iar actele Colegiului se adoptă cu majoritate simplă, adică jumătate plus unu dintre membrii prezenţi; conform stenogramei şedinţei şi procesului-verbal, în cazul analizării notei de constatare referitoare la pârât, Colegiul CNSAS a fost de acord cu transmiterea documentelor în instanţă, cu 7 voturi "pentru" şi un vot "împotrivă" (L.T.), rezultând aşadar că au fost prezenţi cel puţin 8 membri la şedinţa din data de 07 decembrie 2010, fiind îndeplinită condiţia de cvorum.
Este adevărat că în adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 se menţionează că nota de constatare a fost aprobată de Colegiul CNSAS cu majoritate de 8 voturi, dar în răspunsul la interogatoriu, reclamantul a precizat că este vorba despre o eroare materială strecurată în această adresă, fiind exprimate 7 voturi pentru aprobarea notei.
Cât priveşte numărul de 8 voturi "pentru" menţionat în prima parte a procesului-verbal, se constată că acesta este numărul de voturi cu care a fost adoptată ordinea de zi a şedinţei din 07 decembrie 2010.
Un alt aspect adus în discuţie de pârât se referă la menţionarea numelui dl. F.C. în stenogramă şi în procesul-verbal ca fiind prezent la şedinţă, caz în care numărul membrilor prezenţi era 9, dar semnătura acestuia nu se regăseşte în lista de semnături din procesul-verbal care cuprinde doar 8 semnături.
Referitor la acest aspect, reprezentantul reclamantului a precizat la termenul de judecată din 15 mai 2012 că în perioada respectivă dl. C. a decedat, din acest motiv lipsind semnătura acestuia, împrejurare pe care o invocă şi pârâtul în notele depuse la dosar în care arată că acest membru al Colegiului CNSAS a fost găsit decedat la data de 13 decembrie 2010, dar împrejurarea aceasta nu este de natură să înlăture dubiile, întrucât tehnoredactarea înscrisului putea opera în 48 de ore de la şedinţă.
În această privinţă, Curtea reţine că art. 21 alin. (10) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNSAS prevede că procesul-verbal şi stenograma de şedinţă în care se consemnează dezbaterile Colegiului CNSAS vor fi redactate în termen de 5 zile lucrătoare de la data şedinţei. (...) Procesul-verbal va fi semnat în termen de 48 de ore de la redactare, de către membrii Colegiului CNSAS prezenţi la şedinţă.
Şedinţa în discuţie a avut loc la 07 decembrie 2010, termenul de redactare a procesului-verbal fiind de 5 zile lucrătoare de la această dată, iar termenul de semnare fiind de 48 de ore de la data redactării, astfel încât decesul membrului Colegiului CNSAS a intervenit până la expirarea acestor termene, determinând imposibilitatea semnării procesului-verbal.
Se constată aşadar, că a fost îndeplinită condiţia de cvorum la şedinţa din 07 decembrie 2010 fiind prezenţi cel puţin 8 membri, iar nota de constatare care îl viza pe pârât a fost aprobată cu 7 voturi "pentru" şi un vot "împotrivă", semnăturile acestor persoane regăsindu-se în procesul-verbal, menţiunea 8 voturi "pentru" existentă în adresa nr. 613 din 08 decembrie 2010 fiind rezultatul unei erori materiale.
S-a mai invocat în cererea reconvenţională faptul că reclamantul a înaintat o simplă adresă nr. 613 din 08 decembrie 2010, deşi se impunea înaintarea unei acţiuni sub semnătura Direcţiei Juridice şi a preşedintelui în funcţie.
Susţinerea nu poate fi reţinută având în vedere că reclamantul a depus în instanţă prezenta acţiune în constatare, înregistrată la data de 13 ianuarie 2011, care conţine toate elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ. şi prin care se solicită constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, acţiune semnată de preşedintele Colegiului CNSAS - dl. D.P. numit în această funcţie începând cu data de 14 ianuarie 2010, anterior sesizării instanţei fiind parcursă procedura reglementată de art. 6 - 8 din O.U.G. nr. 24/2008.
Pârâtul a formulat critici cu privire la nota de constatare apreciind că aceasta este nulă parţial sub aspectul soluţionării primei cereri de verificare înregistrată la CNSAS în luna august 2006, întemeiată pe Legea nr. 187/1999 declarată neconstituţională până la data întocmirii notei de constatare, lipsind astfel textul de lege pe care a fost iniţiată.
Se reţine caracterul neîntemeiat al acestei susţineri prin prisma dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora verificările aflate în curs de desfăşurare la CNSAS la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta.
Pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008 apreciind că acestea contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, dar prin Decizia nr. 528 din 15 mai 2012, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată reţinând că textul de lege criticat reprezintă o normă cu caracter tranzitoriu ce reglementează legea aplicabilă în cazul procedurilor aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a legii noi, respectiv situaţia actelor şi faptelor juridice deja efectuate la acest moment, nefiind încălcat principiul neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În consecinţă, cererea nr. P 3260 din 06 din 09 august 2006 nefiind soluţionată la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul era abilitat să continue verificările declanşate în baza acestei cereri în conformitate cu procedura reglementată de ordonanţă, rezultatul acestor verificări fiind consemnat în nota de constatare nr. DI/I/867 din 24 martie 2010, împreună cu rezultatul verificărilor efectuate în temeiul cererii nr. P 5185 din 09 din 17 noiembrie 2009.
Susţinerea pârâtului că sesizării din anul 2006 nu i se poate da curs procedural întrucât ar însemna că norma de procedură retroactivează este infirmată de decizia Curţii Constituţionale, care a statuat că verificările declanşate în baza unor sesizări întemeiate pe Legea nr. 187/1999 vor continua după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul neretroactivităţii legii.
Faţă de toate aceste considerente, se reţine caracterul neîntemeiat al cererii reconvenţionale, care va fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, se apreciază că acţiunea în constatare este neîntemeiată.
Astfel, dosarul având cota CNSAS R 302884 îl are ca titular pe pârât, care era ghid la mănăstirea Voroneţ şi care a fost recrutat de Inspectoratul Judeţean Suceava, Serviciul 3, pentru supravegherea informativă şi influenţarea pozitivă a cetăţenilor străini şi în primul rând a cadrelor şi agenţilor serviciilor de spionaj, a ziariştilor şi fotoreporterilor ce vizitează monumentul istoric Voroneţ.
În dosar se află un angajament olograf din 17 iulie 1980, semnat de pârât, prin care se angaja să sprijine organele de securitate în mod secret, organizat şi sincer în activitatea ce o desfăşoară, iar potrivit menţiunilor din raportul privind efectuarea cunoaşterii personale a candidatului la recrutare, întocmit la 17 iulie 1980, s-a convenit cu pârâtul ca notele informative să le semneze cu pseudonimul "C.P.".
Dosarul conţine, de asemenea, un raport informativ din 16 martie 1988, întocmit şi semnat olograf de cpt. Ş.T. de la Securitatea oraşului Câmpulung Moldovenesc pe baza informaţiilor furnizate de pârât, în care se consemnează că la întâlnirea cu sursa "C.P." acesta a relatat următoarele: pe data de 14 martie 1988 la sursă a venit numitul Z, ieşit recent din detenţie, care a solicitat sursei să-i împrumute nişte bani întrucât pleacă la Bucureşti. Totodată, i-a mai spus sursei că intenţionează să treacă la adventişti întrucât i-au promis că-l ajută şi, în acest sens, conducătorul bisericii adventiste a discutat cu el şi i-a promis că-l va ajuta dacă va trece la adventişti.
Titularul dosarului având cota CNSAS I 104792 este T.C. - muncitor necalificat la Filatura de bumbac Câmpulung Moldovenesc, care a fost urmărit prin dosar de urmărire informativă de Inspectoratul Judeţean Suceava, Securitatea oraşului Câmpulung Moldovenesc, în scopul clarificării faptului dacă, continuă să redacteze, să difuzeze înscrisuri cu conţinut duşmănos, să răspândească idei nocive referitoare la crearea unui partid de opoziţie şi caută legături din rândul foştilor condamnaţi cu care a activat sau din rândul altor grupări sau organizaţii subversive.
În dosar se află o notă din 16 iulie 1984, întocmită olograf şi semnată cu numele conspirativ "C.P.", primită de cpt. Ş.T. în care "sursa informează că în urmă cu două luni de zile a discutat cu numitul T.C., ocazie cu care, printre altele, m-a întrebat dacă cunosc ceva din viaţa lui personală. La răspunsul negativ al sursei, sus-numitul a spus că părintele P. a fost întrebat despre unele atitudini necorespunzătoare din partea lui, fără a menţiona însă în ce au constat aceste atitudini. Era obsedat de ideea că este urmărit permanent, la fabrică, cât şi la domiciliu. Poate fi caracterizat ca un individ obsedat de experienţele trecutului, lipsit de încredere în cei din jurul său, suspicios, interiorizat, legat acum afectiv de familie".
În acelaşi dosar se regăseşte un raport informativ din 25 septembrie 1985, întocmit şi semnat olograf de cpt. Ş.T., pe baza informaţiilor verbale furnizate de sursa "C.P.", acesta a relatat următoarele: la întrebarea sursei, T.C. a răspuns că se află într-o situaţie disperată şi nu ştie ce să mai facă, întrucât soţia sa a dat divorţ de el. Îi reproşează mereu că a fost condamnat, că este împotriva regimului şi că o bate".
Dosarul având cota CNSAS I 104823 îl are ca titular pe Ş.T. - fost preşedinte al Comitetului Judeţean Suceava al P.N.Ţ., care a fost urmărit prin dosar de urmărire informativă de Inspectoratul Judeţean Suceava, Securitatea oraşului Câmpulung Moldovenesc pentru stabilirea concepţiilor politice, natura discuţiilor purtate, a anturajului, dacă mai ascultă şi colportează ştirile posturilor de radio străine.
Dosarul conţine o notă din 26 iunie 1984, întocmită olograf şi semnată cu numele conspirativ "C.P.", primită de cpt. Ş.T. în care "sursa informează că la aniversarea împlinirii vârstei de 84 de ani, numitul Ş.N. a ţinut un mic discurs prin care a trecut în revistă unele realizări din viaţa sa. Printre altele a spus că din cei 84 de ani ai săi, 10 ani nu au fost trăiţi de el ci de alţii".
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiţii, prin informaţiile furnizate de pârât, anterior menţionate, în raport de care reclamantul solicită constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, nefiind denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, în nota din 16 iulie 1984, întocmită şi semnată olograf, pârâtul a afirmat despre o persoană că era obsedată de ideea că este urmărită permanent la fabrică şi la domiciliu, această persoană putând fi caracterizată ca un individ obsedat de experienţele trecutului, lipsit de încredere în cei din jur, suspicios, interiorizat, legat acum afectiv de familie.
Caracterizarea este irelevantă sub aspectul îndeplinirii condiţiei sus menţionate, prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind vorba despre o apreciere a pârâtului cu privire la personalitatea celui despre care a relatat (suspicios, interiorizat), iar cu privire la susţinerea că era obsedat de ideea că este urmărit permanent, Curtea reţine că nu rezultă din notă că aceasta este o afirmaţie a persoanei despre care a relatat organelor Securităţii.
Din conţinutul notei reiese că este o apreciere a pârâtului, o concluzie la care a ajuns, fără să precizeze pe ce se fundamentează, care au fost afirmaţiile sau faptele concrete ale persoanei respective, care l-au determinat pe pârât să considere că are această temere că este urmărit.
Câtă vreme nota conţine doar aprecieri personale ale sursei şi nu informaţii concrete referitoare la activităţi sau atitudini ale persoanei vizată de nota informativă, pe care se bazează respectivele aprecieri, nu se poate reţine că aspectele menţionate în notă se încadrează în categoria informaţiilor reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Raportul informativ întocmit la 25 septembrie 1985 de cpt. Ş.T. de la Securitatea oraşului Câmpulung Moldovenesc se bazează pe informaţiile verbale furnizate de pârât despre o persoană urmărită informativ, care i-a spus pârâtului că soţia care a dat divorţ de el îi reproşează mereu că a fost condamnat, că este împotriva regimului şi că o bate.
Curtea constată că ceea ce a relatat pârâtul este o discuţie avută cu persoana aflată în atenţia Securităţii, care la rândul său i-a relatat discuţia purtată cu soţia de care divorţa şi care i-a reproşat că este împotriva regimului. Se reţine că pârâtul nu a informat că persoana urmărită a afirmat că este împotriva regimului, ci s-a referit la un reproş pe care i l-a făcut soţia de care divorţa, fără a fi oferite date cu privire la acţiunile sau afirmaţiile pe care persoana urmărită le-a făcut împotriva regimului, care să justifice un astfel de reproş.
A fi împotriva regimului comunist era o atitudine de natura celor la care se referă art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dar pentru ca informaţiile prin care se denunţa această atitudine să intre sub incidenţa acestui text de lege este necesar ca ele să se refere la afirmaţii sau fapte ale persoanei despre care se susţine că ar avea această atitudine. Pârâtul nu a furnizat informaţii privind afirmaţia persoanei urmărite că este împotriva regimului sau informaţii despre manifestări ostile ale acesteia la adresa regimului comunist, ci a adus la cunoştinţa organelor de Securitate opinia exprimată de o altă persoană în sensul că acea persoană este împotriva regimului.
În nota din 26 iunie 1984, întocmită olograf şi semnată cu numele conspirativ, pârâtul informează despre aniversarea unei persoane care a împlinit vârsta de 84 de ani şi care, cu această ocazie, a ţinut un discurs în cadrul căruia a spus că din cei 84 de ani ai săi, 10 nu au fost trăiţi de el, ci de alţii. Faptul că într-o astfel de ocazie, persoana aniversată care îşi trece în revistă unele realizări din viaţă se exprimă într-un mod din care se distinge o notă ironică la adresa unei perioade din viaţa sa, nu este de natură să califice această atitudine ca fiind una potrivnică regimului totalitar comunist.
Reclamantul susţine că indiferent dacă este vorba despre o delaţiune care se referea la faptul că persoana denunţată critică regimul sau la împrejurarea că cel denunţat îşi exprimă liber simpatiile politice, ambele conduite fac parte din sfera manifestărilor potrivnice regimului, întrucât erau atitudini neagreate de regim, îngrădite de acesta, dar permise într-o ordine democratică.
Se reţine că prin informaţiile furnizate de pârât prin cele trei documente anterior menţionate, persoanele denunţate nu criticau regimul comunist, nu îşi exprimau liber simpatii politice, altele decât pentru regimul totalitar al vremii, astfel încât susţinerea reclamantului nu constituie un argument în soluţionarea favorabilă a acţiunii.
Aşa cum s-a arătat, informaţiile respective reprezentau opinii ale unor persoane cu privire la cei despre care erau interesate organele de Securitate şi nu date referitoare la acţiuni întreprinse de aceştia sau comentarii din care să rezulte o atitudine ostilă regimului comunist, în această categorie de comentarii neîncadrându-se nici discursul persoanei care aniversa împlinirea vârstei de 87 de ani.
Referitor la raportul informativ din 16 martie 1988 întocmit de lucrătorul de Securitate pe baza informaţiilor verbale furnizate de pârât, se reţine că acesta consemnează discuţia avută de pârât cu o persoană ieşită din detenţie, care a afirmat că intenţionează să treacă la adventişti discutând cu el şi promiţându-i că-l va ajuta dacă va trece la adventişti.
Deşi în perioada comunistă Securitatea avea în atenţie cultele religioase, membrii acestora continuau să-şi manifeste convingerile religioase în condiţiile în care cultele nu erau interzise, iar intenţia unei persoane de a deveni membru al unui asemenea cult nu era o atitudine potrivnică regimului.
În consecinţă, nici faptul că un reprezentant al cultului, mai exact conducătorul acestuia face referire la un ajutor acordat celui ce intenţiona să devină membru nu constituie o acţiune potrivnică regimului comunist.
Cu privire la acest raport informativ, se constată că la data pronunţării (03 iulie 2012), Curtea Constituţională constatase prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, reţinând că aceste documente (relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii) nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare decât dacă sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
Chiar dacă decizia nu era publicată în Monitorul Oficial la data pronunţării sentinţei, se apreciază că este relevantă în cauză existenţa la acest moment a deciziei definitive de constatare a neconstituţionalităţii sintagmei în care se încadrează raportul informativ invocat de reclamant, astfel încât şi în cazul în care s-ar aprecia că informaţiile cuprinse în raport sunt de natura celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nu poate fi reţinut ca probă în susţinerea temeiniciei acţiunii, din moment ce nu se coroborează cu informaţiile care rezultă din administrarea altor mijloace de probă.
În raport cu soluţia de respingere a cererii reconvenţionale, se va respinge cererea pârâtului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâtul.
I. În motivarea recursului formulat de reclamant şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de judecată apreciind în mod greşit că informaţiile furnizate de pârât nu se refereau la atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist şi nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale; în esenţă, recurentul-reclamant susţine că informările date de pârât relatau atitudini potrivnice regimului comunist.
II. În motivarea recursului formulat de pârât şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., se critică hotărârea instanţei de fond exclusiv cu privire la modul în care a fost soluţionată cererea reconvenţională, reiterându-se argumentele invocate în faţa primei instanţe; în esenţă, recurentul-pârât susţine că, deşi a unit excepţiile cu fondul, prima instanţă nu menţionează nimic cu privire la acestea în dispozitivul sentinţei pronunţate, pe de o parte, iar considerentele hotărârii atacate nu răspund excepţiilor invocate, în conţinutul în care acestea au fost formulate, pe de altă parte.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
I. În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamant
Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor legale citate, se cere întrunirea a două condiţii cumulative: pe de o parte, prin informaţiile furnizate lucrătorilor securităţii să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, pe de altă parte, aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză, cum judicios şi suficient motivat a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât, întrucât informaţiile furnizate organelor de securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar nu conţin, pe de o parte, în mod esenţial, referiri la activităţi şi atitudini vădit şi preponderent potrivnice regimului totalitar comunist, şi, pe de altă parte, prin informaţiile respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Contrar susţinerilor recurentului, activităţile şi manifestările persoanelor despre care pârâtul a furnizat informaţii nu pot fi considerate atitudini potrivnice regimului comunist, iar simpla informare referitoare la unele activităţi casnice sau reacţii afective ale unor persoane nu poate fi considerată că urmăreşte îngrădirea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului.
Aşadar, prin modul lor de redactare, aceste note nu pot fi considerate denunţuri privind "atitudini potrivnice regimului comunist", în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi, cu atât mai puţin, să conducă la concluzia îndeplinirii condiţiei de a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
II. În ceea ce priveşte recursul formulat de pârât
Deşi îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pârâtul nu aduce critici efective hotărârii instanţei de fond, limitându-se la reiterarea unor argumente invocate în faţa primei instanţe cu privire la excepţiile invocate prin cererea reconvenţională.
Recurentul susţine că sentinţa atacată este, sub aspectul modului în care a fost soluţionată cererea reconvenţională, contradictoriu motivată, dată cu interpretarea greşită a actelor juridice contestate şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Curtea constată că singurele critici efective, aduse de recurentul-pârât sentinţei atacate, se referă la lipsa din dispozitivul hotărârii a menţiunii cu privire la excepţiile invocate şi, respectiv, la lipsa din considerentele hotărârii a unor răspunsuri care să corespundă acestor excepţii, în conţinutul în care ele au fost formulate.
Aceste critici nu sunt întemeiate.
Astfel, aşa cum rezultă din conţinutul dosarului de fond, modalitatea prin care pârâtul a înţeles să formuleze excepţiile invocate în faţa primei instanţe a fost aceea a cererii reconvenţionale; or, prin menţiunea respingerii, ca neîntemeiată, a cererii reconvenţionale, care se regăseşte în mod explicit în dispozitivul sentinţei atacate, instanţa de fond a respins, în mod evident, chiar excepţiile invocate de pârât în conţinutul acestei cererii.
De asemenea, din conţinutul cererii reconvenţionale, rezultă că excepţiile formulate de pârât vizau nulitatea notei de constatare, tardivitatea şi inadmisibilitatea acţiunii şi nelegalitatea notei de constatare şi a proceselor-verbale care au precedat-o.
Or, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, expuse rezumativ mai sus, instanţa de fond a analizat fiecare dintre aceste excepţii; instanţa de judecată nu este obligată să răspundă fiecărui argument formulat în sprijinul unui motiv, fiind suficient să analizeze temeinicia/netemeinicia respectivului motiv; de altfel, din modul de redactare de către pârât a motivelor invocate în susţinerea excepţiilor, rezultă că unele dintre acestea derivă din aceleaşi argumente, aşa încât analizarea unora presupune analizarea, implicită, şi a celorlalte.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a răspuns pe larg, în mod clar şi cu interpretarea corectă a actelor juridice deduse judecăţii, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, fiecărui motiv invocat de pârât în sprijinul excepţiilor, apreciind că nu poate fi primită critica recurentului-pârât sub aspectul insuficientei motivări a hotărârii atacate.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă şi a făcut o corectă aplicare a acestora la speţă, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de pârâtul P.G. împotriva Sentinţei nr. 4468 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4786/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 784/2014. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
