ICCJ. Decizia nr. 778/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 778/2014
Dosar nr. 363/43/2012
Şedinţa de la 18 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 243 din 17 mai 2013, invocând dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/1995, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, raportate la cele prevăzute de art. XXIII alin. (3) şi (4) din acelaşi act normativ, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a scos cauza de pe rol şi a înaintat Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare, acţiunea prin care reclamanta P.E. Reghin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, solicita anularea Deciziei nr. 2543/2012 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase.
Prin Sentinţa nr. 5295 din 11 decembrie 2013, Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, reţinând, în esenţă, că obiectul acţiunii nu se încadrează în dispoziţiile art. X din Legea nr. 2/2013, pentru a atrage competenţa de soluţionare a tribunalului.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
Verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speţă, în raport cu obiectul acţiunii formulate de reclamantă şi ţinând seama de emitentul actului administrativ contestat, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză a fost solicitată anularea Deciziei nr. 2543/2012 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială. În situaţia în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menţiona că proprietarul are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege [alin. (6)] şi "Deciziile Comisiei Speciale de Retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004" [alin. (7)].
Dispoziţiile legii speciale - O.U.G. nr. 94/2000 fac, deci, trimitere la dreptul comun în materie de competenţă, respectiv Legea nr. 554/2004.
Conform art. 10 alin. (1) din acest din urmă act normativ, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Cum, în speţă, actul contestat nu priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora iar emitentul acestuia este o autoritate publică de nivel central, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 din C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ.
Este greşit argumentul reţinut de Curtea de Apel Târgu Mureş, potrivit căruia în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/1995, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, conform cărora "Competenţa de soluţionare revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".
Aceasta, întrucât dispoziţiile legale invocate de instanţa de judecată se referă la "Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor", acte ce reprezintă "titlu de despăgubire", conform art. 19 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ - Legea nr. 247/1995 - Titlul VII.
Or, în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, obiectul acţiunii nu îl constituie anularea unui astfel de act ci a unei decizii a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase, emisă în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, actul contestat fiind, deci, unul prealabil procedurii emiterii "titlului de despăgubire", prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/1995; emiterea acestui din urmă act - "titlul de despăgubire" - este de competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi numai cu privire la acesta sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/1995, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013.
Faţă de cele arătate, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.E. Reghin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 777/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 779/2014. Contencios → |
|---|
