ICCJ. Decizia nr. 832/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 832/2014
Dosar nr. 534/39/2011*
Şedinţa de la 20 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea adresată acestei instanţe, la data de 26 mai 2011, reclamanta T.L. a chemat în judecată pârâţii C.N.C.D. Bucureşti, C.J.P. Botoşani, C.N.P.P. Bucureşti, M.M.F.P.S. Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea hotărârii nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D.;
- admiterea plângerii adresate C.N.C.D., constatarea discriminării ca medic angajat la stat, întrucât nu-i sunt aplicate prevederile art. 126 alin. (3) şi (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară;
- obligarea C.N.C.D. să aplice sancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare;
- anularea adreselor C.J.P. Botoşani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. Bucureşti – Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 şi a adresei Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 455 din 2 decembrie 2010, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 280 din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a anulat, ca netimbrată, acţiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. Bucureşti, C.J.P. Botoşani, C.N.P.P. Bucureşti, M.M.F.P.S. Bucureşti.
Împotriva sentinţei sus menţionate a promovat recurs reclamanta, iar prin Decizia nr. 4097 din 12 octombrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 106 din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de cerere, cu excepţia celui vizând anularea adresei 455/2010 şi a celui vizând cheltuielile de judecată.
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.J.P. Botoşani, respectiv C.N.P.P. faţă de capătul de cerere vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.), respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.).
- a respins, ca inadmisibilă, cererea de la pct. 4 din acţiune (vizând anularea tuturor adreselor enumerate în cele ce preced).
- a respins ca lipsită de interes excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de M.M.F.P.S.
- a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, respectiv 1-3 şi 5 din acţiunea formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. Bucureşti, C.J.P. Botoşani, C.N.P.P. Bucureşti, M.M.F.P.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.M.F.P.S. este fondată, întrucât din analiza cererii rezultă că reclamanta reclamă pretenţii (a se vedea capetele de cerere 1-3 şi parţial 4) în raport cu pârâţii C.N.C.D., C.J.P. Botoşani, C.N.P.P., chemarea în judecată vizându-l pe M.M.F.P.S. doar cu privire la anularea adresei 455 din 2 decembrie 2010 respectiv a cheltuielilor de judecată.
Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.J.P., respectiv C.N.P.P. faţă de capătul de cerere vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.), respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.), pentru aceleaşi argumente, prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată, concluzia în esenţă fiind aceea că aceste pârâte, emitente ale adreselor de mai sus devin obligate în raportul juridic analizat.
Totodată, cu privire la capătul de cerere privind anularea adreselor C.J.P. Botoşani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. Bucureşti – Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 şi a adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 2 decembrie 2010, Curtea de apel a apreciat că, față de temeiul în drept invocat în speţă, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 republicată, acesta este inadmisibil.
Din analiza conţinutului adreselor nr. nr. 30649 din 25 octombrie 2010 a C.J.P. Botoşani, a adresei C.N.P.P. Bucureşti – Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 şi a adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 2 decembrie 2010 rezultă că aceste înscrisuri nu întrunesc exigenţele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c), întrucât au caracter de informare, nefiind emise în scopul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic de drept administrativ.
Referitor la capetele de cerere 1-3 din acţiune, s-a reținut, în esenţă, că prin plângerea înregistrată cu nr. 29 din 04 ianuarie 2011, adresată C.N.C.D., petenta medic primar expert asigurări sociale la Cabinetul 1 Botoşani de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de muncă, în cadrul C.J.P. Botoşani sesizează faptul că nu i-a fost acordat concediul de odihnă pe anul 2010 în conformitate cu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
De asemenea, din analiza motivelor expuse de reclamantă în susţinerea pretenţiilor rezultă că aceasta nu a demonstrat existenţa unei situaţii analoage, faţă de care Consiliul şi, finalmente, instanţa să realizeze o comparaţie şi eventual să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea ce priveşte 2 subiecte de drept aflate în situaţii identice, desigur, în baza criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1).
Pentru aceste motive, Curtea de apel a constatat că Hotărârea nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director din C.N.C.D. este legală şi temeinică, motiv pentru care nu se impune anularea ei, iar respingerea acestui capăt de cerere conduce în mod evident la respingerea capetelor 2 şi 3 din cerere, care au caracter subsidiar faţă de cel dintâi.
În fine, în ceea ce privește excepţia tardivităţii comunicării Hotărârii atacate, s-a constatat că și aceasta este nefondată întrucât termenul instituit de art. 20 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000 este de recomandare şi nu de decădere, reclamanta nedovedind că prin depăşirea acestuia i s-a produs o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt fel decât prin anularea actului
Reclamanta a făcut cerere de completarea dispozitivului, arătând că instanţa a omis să se pronunţe atât asupra capătului 6 de cerere prin care a solicitat obligarea părţilor procesuale pasive să precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil, în perioada 2007-2010, pentru medic primar expert asigurări sociale dr. T.L., cât şi asupra excepţiei de nelegalitate şi excepţiei de nulitate absolută a Adreselor C.J.P. Botoşani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a Adresei C.N.P.P. Bucureşti nr. 5426 din 16 decembrie 2010 şi a Adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 02 decembrie 2010.
Prin sentința nr. 289 din 4 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 106 din 28 februarie 2013.
3. Recursul reclamantei
Împotriva hotărârilor instanţei de fond a declarat recurs reclamanta T.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că:
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, întrucât instanța a lăsat nesoluționat capătul de cerere nr. 6 din acțiune prin care a solicitat ca părțile procesuale pasive să precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 pentru medic primar expert asigurări sociale dr. T.L., personal contractual angajat cu contract individual de muncă
De asemenea, susține recurenta, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate și a excepției de nulitate absolută a adresei emisă de C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. București - Serviciul Județean nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 02 decembrie 2010 care încalcă prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010.
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanța în mod nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de cerere, cu excepția celui vizând anularea adresei nr. 455/2010 și a celui vizând cheltuielile de judecată, întrucât acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind ordonator principal de credite față de C.N.P.P. care este ordonator terțiar de credite.
De asemenea, susține recurenta, în mod greșit instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile ca lipsită de interes, soluția corectă fiind respingerea acestei excepții ca neîntemeiată.
Totodată, în mod nelegal a fost respins capătul 4 de cerere ca inadmisibil vizând anularea tuturor adreselor enumerate și ca efect al inadmisibilității acestui capăt de cerere, respingerea celorlalte capete de cerere, respective 1-3 și 5.
Sentința primei instanțe este nelegală întrucât instanța a ignorat discriminarea indirectă a medicilor care lucrează în cabinete medicale, ca personal contractual angajat de casele județe de pensii (ordonator terțiar de credite) aflate în subordinea C.N.P.P. (ordonator secundar de credite) și a M.M.F.P.S. (ordonator principal de credite), instituții care refuză să ia în considerare prevederile privind concediul de odihnă al personalului medico – sanitar din contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008-2010.
Drept urmare, întrucât la data introducerii plângerii la 31 decembrie 2010 avea o vechime în muncă de 26 de ani, astfel că în mod ilegal C.J.P. Botoșani i-a acordat doar 25 de zile concediu de odihnă în anii 2007-2010 în loc de 30 de zile, la care trebuia adăugată câte o zi de concediu de odihnă suplimentar pentru fiecare 5 ani lucrați în aceeași unitate
De asemenea, recurenta a susținut că nu este corectă motivarea instanței de fond potrivit căreia reclamanta nu a demonstrat existența unor situații analoage față de care Consiliul să realizeze o comparație și să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea ce privește 2 subiecte de drept aflate în situații identice, având în vedere dovezile aflate la dosar:adresa nr. 2470 din 10 septembrie 2010 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, adresa nr. 3288 din 06 decembrie 2010 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Prin urmare, este vorba de o discriminare indirectă din moment ce pentru medicii angajați, Ministerul Transporturilor a fost aplicat Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2007-2010 referitor la prevederea pentru concediul de odihnă și concediul de odihnă suplimentar.
Prin urmare, recurenta consideră că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de O.G. nr. 137/2000, întrucât a existat un tratament diferențiat a unor situații analoage, iar tratamentul discriminatoriu a avut ca efect restrângerea exercitării unui drept recunoscut de lege, prevăzut de O.G. nr. 137/2000 lit. i) dreptul la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare întrucât nu a beneficiat de prevederile Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2007-2010.
În susținerea motivul de recurs prevăzut de art. 3041 C. proc. civ., recurenta, reiterând susținerile din fața instanței de fond, a arătat că :
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 este încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice, în calitate de autoritate naţională în domeniul sănătăţii şi salariaţii reprezentaţi de diverse sindicate din domeniul sanitar.
Activitatea medicilor experţi asigurări sociale care sunt în subordinea Ministerului Muncii (cum este si cazul medicului T.L.) se realizează în cabinete medicale, care îşi au sediul în unităţile sanitare teritoriale cum ar fi: centre medicale, ambulatorii de specialitate, ambulatorii de spital, drept dovadă Adresa nr. 3890 din 17 noiembrie 2005 emisă de Direcţia Management Resurse Umane din C.N.P.A.S. Bucureşti (denumită în prezent C.N.P.P.) propusă spre aprobare de Secretar general din C.N.P.A.S. Şt.A. şi aprobată de Preşedintele C.N.P.A.S. Bucureşti - d1 M.Ş. prin care se menţionează” Având în vedere că:
- activitatea de expertiză medicală este parte integrantă a asistenţei medico-sociale şi se realizează de medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă;
- activitatea medicilor experţi se realizează în cabinete medicale, care îşi au sediul în unităţile sanitare teritoriale cum ar fi: centre medicale, ambulatorii de specialitate, ambulatorii de spital;
- expertiza medicală a capacităţii de muncă este o specialitate clinică care face parte din grupa medicala .. şi ţinând cont de:
- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, c modificările şi completările ulterioare
- Ordinul ministrului muncii nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederile Legii nr. 19/2000
- H.G. nr. 13/2004 privind Statutul C.N.P.A.D.A.S.
- H.G. nr. 1229/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare ş funcţionare al I.N.E.M.R.C.M. ş a serviciilor de expertiză Medicală;
- Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1138/2004 privind aprobarea Nomenclatorului de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
- H.G. nr. 1225/2005 pentru modificarea H.G. nr. 884/2004 privind concesionarea unor spaţii cu destinaţia de cabinete medicale:
- Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiunii de medic, organizarea şi funcţionarea C.M.R.,
Decizia nr. 785 din 05 decembrie 2005 emisă de Preşedintele C.N.P. la art. l „ începând cu data prezentei se aprobă programul de lucru de 7 ore/zi, pentru medicii-experţi ai asigurărilor sociale, angajaţi ai serviciilor judeţene de expertiză medicală a capacităţii de muncă din cadrul caselor teritoriale de pensii” motivat de „Având în vedere ..:”
„Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1138/2004 privind aprobarea Nomenclatorului de specialităţii medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
H.G. nr. 1225/2005 pentru modificarea H.G. nr. 884/2004 privind concesionarea unor spaţii cu destinaţia de cabinete; Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiunii de medic, organizarea şi funcţionarea C.M.R.; Legea nr. 53/2003;.
Nota Direcţiei Management Resurse Umane nr. 3890 din 17 noiembrie 2005 privind programul de lucru de 7 ore/zi pentru medicii-experţi ai asigurărilor sociale aprobată de conducerea C.N.P.A.S”.
Ordinul M.S.F. nr. 245 din 20 martie 2003 privind aprobarea categoriilor de personal şi a locurilor de muncă pentru care durata zilnică a timpului de muncă este mai mică de 8 ore” (M. Of. nr. 217/2.04.2003) - pct. 3 „Medicii din unităţile sanitare” - 7 ore.
Recurenta susţine că această C.J.P. Botoşani trebuia să-i acorde în 2010 un plus de concediu de odihnă restant pentru anul 2010, de 5 zile potrivit Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară perioada 2008- 2010 Art. 126 alin. (3) lit. 0) întrucât am primit doar 25 zile în anul 2010 şi trebuia să primesc 30 zile întrucât aveam o vechime în muncă de 26 ani, fiind angajată în muncă din anul 1984-medic stagiar Spitalul Municipal Dorohoi. La acestea se mai adaugă şi suplimentarea prevăzută de Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară perioada 2008-2010 Art. 126 alin. (4) „Concediile de odihnă de la alin. (3) pct. b), c), d), e), şi f) se suplimentează cu câte 1 zi pentru fiecare 5 ani de vechime în aceeaşi unitate. Beneficiază de vechime în aceeaşi unitate şi salariaţii trecuţi de la o unitate la alta prin reorganizare, potrivit dispoziţiilor legale”.
Prin urmare invocarea de către C.J.P. Botoşani a faptului că nu trebuie să aplice prevederile Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008-2010 pentru personalul medico-sanitar angajat în cadrul Serviciului de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă din cadrul C.J.P. Botoşani, reprezintă o încălcare a prevederilor Art. 183 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 „Ministerul Sănătăţii Publice, autorităţile de sănătate publică, conducerile unităţilor şi alte instituţii care angajează personal medico-sanitar” sunt răspunzătoare de aplicarea şi garantarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, anularea Hotărârii nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director din C.N.C.D. prin care a fost respinsă plângerea mea nr. 29 din 04 ianuarie 2011 adresată C.N.C.D. şi constatarea discriminării la care a fost supusă dr. T.L. prin refuzul aplicării prevederilor din Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pentru anii 2007-2010 privind concediul de odihnă al dr. T.L., obligarea C.N.C.D. să dispună sancţionarea celor vinovaţi de discriminarea dr. T.L. cu anularea Adreselor C.J.P. Botoşani nr. 30649 din 25 octombrie 2010 a Adresei C.N.P.P. Bucureşti - Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 şi a Adresei Ministerului Muncii nr. 455 din 02 decembrie 2010 şi răspuns privind care contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 neutru medic primar expert asigurări sociale dr. T.L.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de cerere, cu excepţia celui vizând anularea adresei 455/2010 şi a celui vizând cheltuielile de judecată; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.J.P. Botoşani, respectiv C.N.P.P. faţă de capătul de cerere vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.), respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.); a respins, ca inadmisibilă, cererea de la pct. 4 din acţiune (vizând anularea tuturor adreselor enumerate în cele ce preced); a respins ca lipsită de interes excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de M.M.F.P.S.; a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, respectiv 1-3 şi 5 din acţiunea formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâţii C.N.C.D. Bucureşti, C.J.P. Botoşani, C.N.P.P. Bucureşti, M.M.F.P.S. Bucureşti.
Sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând motivele pe care se sprijină expuse într-o manieră clară şi logică.
Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte, iar prin criticile sale recurenta nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinţei atacate, ci prezintă propriile consideraţii asupra dispoziţiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului 6 din acţiune şi asupra excepţiei de nelegalitate şi nulitate a adreselor nr. 30649 din 25 octombrie 2010, nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și nr. 455 din 02 decembrie 2010, fiind neîntemeiate.
Din analiza considerentelor sentinţei nr. 289 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de completare a dispozitivului, rezultă că instanţa de fond a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, în sensul în care s-a arătat că solicitarea reclamantei ca pârâţii să precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 pentru medic primar expert asigurări sociale T.L. … nu poate fi calificată ca un capăt de cerere în sine, constituind cel mult o cerere ca acestea să răspundă unor neclarităţi ale acesteia, întrucât pârâtele nu aveau obligaţia să se conformeze, modalitatea în care au înţeles să se apere constituind, în exclusivitate, opţiunea lor.
Instanţa de recurs, în acord cu judecătorul fondului, constată că a fost soluţionat capătul de cerere privind adresele 30649 din 25 octombrie 2010, 5426 din 16 decembrie 2010 şi 455 din 02 decembrie 2010 în sensul respingerii acestuia, ca inadmisibil, iar împrejurarea că reclamanta a formulat acest petit imperfect, criticând adresele menţionate în mod generic, prin invocarea unor nemulţumiri privind conţinutul acestora nu poate conduce la concluzia că judecătorul fondului s-a aflat în prezenţa soluţionării unei veritabile excepţii de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, text care nu a fost invocat, petenta prevalându-se de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că M.M.P.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză decât referitor la capătul de acţiune privind anularea adresei nr. 455 din 02 decembrie 2010, restul pretenţiilor reclamantei privindu-i pe pârâţii C.N.C.D., C.J.P. Botoşani, C.N.P.P.
De asemenea, se constată că în mod corect, Curtea de apel a respins ca lipsită de interes excepţia lipsei procedurii prealabile, atâta vreme cât, anterior respingerii acestei excepţii, constatase că adresele nr. 30649/2010, nr. 5426/2010, nr. 455/2010, nu sunt acte administrative, motiv pentru care nu se impunea verificarea îndeplinirii acestei proceduri.
În ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere referitor la anularea adreselor nr. 30649/2010, nr. 5426/2010, nr. 455/2010, Înalta Curte constată că în mod just, s-a stabilit că aceste adrese nu reprezintă acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar susținerile recurentei nu pot fi primite, întrucât actele care constituie obiectul acestui capăt de cerere, nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice, având doar un rol de informare .
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător raţiunile pentru care a înlăturat criticile reclamantei legate de discriminarea indirectă a medicilor care lucrează în cabinete medicale, ca personal contractual angajat de casele județe de pensii aflate în subordinea C.N.P.P. și a M.M.F.P.S.
Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe potrivit căreia din analiza motivelor expuse de reclamantă în susţinerea cerinţelor sale, rezultă că aceasta nu a demonstrat existenţa unei situaţii analoage, faţă de care C.C.D. şi instanţa să realizeze o comparaţie şi eventual să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea ce priveşte 2 subiecte de drept aflate în situaţii identice, desigur, în baza criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Conchizând în această privinţă, Înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanţă, că Hotărârea nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de C.N.C.D. prin care s-a statuat că aspectele sesizate de reclamantă nu intră sub incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, este temeinică şi legal .
Aşadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse şi constatând că nu sunt motive de reformare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de T.L. împotriva sentinţei civile nr. 106 din 28 februarie 2013 şi împotriva sentinţei civile nr. 289 din 4 noiembrie 2013 ale Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 609/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
