ICCJ. Decizia nr. 854/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 854/2014
Dosar nr. 370/43/2012
Şedinţa de la 20 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin încheierea nr. 244 din 17 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 370/43/2012 de către Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea dosarului privind pe reclamanta Parohia Reformată L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor Religioase, având ca obiect anularea deciziei din 7 martie 2012 emise de pârâtă, la instanţa competentă, Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că obiectul litigiului îl constituie anularea deciziei emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase, prin urmare, având în vedere că Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum reiese din art. 1 al Titlului, reglementează procedura comună de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, inclusiv a celor care intră sub incidenţa O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ţinând cont de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/1995, aşa cum a fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013 coroborate cu art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, tribunalului îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin sentința nr. 3355 din 30 septembrie 2013, Tribunalul Mureş a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Mureş a reţinut în esenţă, că modificarea competenţei a survenit doar în ceea ce priveşte contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu şi în ceea ce priveşte contestarea unor decizii emise de Comisia Specială de Retrocedare, această comisie având o individualitate distinctă, organe proprii de conducere şi competenţă diferită.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei, că în această materie nu se pot aplica prin analogie norme de competenţă care privesc alte instituţii publice şi alte temeiuri de drept şi câtă vreme modificările aduse de Legea nr. 2/2013 nu privesc şi competenţa aplicabilă în această materie, chiar dacă din punct de vedere teoretic şi doctrinar nu ar fi exclus să se argumenteze o finalitate asemănătoare, astfel încât, ţinând cont de rangul autorităţii, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal , pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru identificarea instanţei competente material prezintă relevanţă obiectul acţiunii judiciare, bine stabilit de tribunal, respectiv anularea deciziei nr. 2562 din 7 martie 2012 emisă în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 de către Comisia Specială de Retrocedare.
Înalta Curte constată că în mod corect, Tribunalul Mureş a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. X din Legea nr. 2/2013, modificarea de competenţă survenită prin prisma acestor dispoziţii fiind de strictă interpretare, astfel că nu poate fi aplicată prin analogie şi litigiilor cu alte instituţii publice.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
În cauză, în privinţa actului ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ se constată că decizia nr. 2562 din 7 martie 2012 este act administrativ nefiscal.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, în speţă competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Or, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, în calitate de emitent al actelor atacate este o autoritate publică de nivel central, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, ca instanţă de primă jurisdicţie, în soluţionarea litigiului dintre reclamanta Parohia Reformată L. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România.
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Parohia Reformată L. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 861/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
