ICCJ. Decizia nr. 967/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 967/2014
Dosar nr. 2988/91/2009*
Şedinţa publică de la 26 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Procedura derulată în primul ciclu procesual şi soluţia instanţei,
1. În fond după casare
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere sentinţa nr. 707/2010 a Tribunalului Bucureşti şi sentinţa nr. 1015/2009 a Tribunalului Brăila prin care s-a admis excepţia de litispendenţă a pricinilor şi s-a dispus trimiterea cauzei la această instanţă spre competentă soluţionare, în raport cu sentinţa de declinare nr. 673 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, reclamantul E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, U.M. X Bucureşti, şi U.M. XX Ianca, anularea Ordinului Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost încadrat ca maistru militar la U.M. XX Ianca în funcţia de şef depozit cu tehnica şi materiale de aviaţie, iar ca urmare a verificării gestiunii pe care o avea i-a fost imputată nerespectarea mai multor obligaţii şi proceduri, fiind propus pentru trecerea în rezervă şi că deşi a atacat hotărârea Consiliului de Judecată al Comandamentului Logistic Întrunit s-a menţinut propunerea de trecere în rezervă, emiţându-se ordinul contestat.
Reclamantul a invocat atât nelegalitatea procedurii emiterii ordinului, cât şi netemeinicia măsurii dispuse, iar prin cererea depusă la dosar la data de 2 februarie 2010 a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii Consiliului de Judecată al Comandamentului Logistic Întrunit prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) lit. g) din Regulamentul Consiliilor de Judecată, potrivit cărora se sancţionează cu nulitate absolută lipsa menţiunii privind locul depunerii cererii formulată în calea de atac.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.M. XX Ianca, aceasta nefiind emitenta ordinului contestat.
Prin sentinţa nr. 99 din 31 din 3 martie 2011, Curtea de Apel a admis cererile conexe şi a dispus atât anularea ordinului de trecere în rezervă al comandatului Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009, cât şi reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută la data trecerii în rezervă, cu plata tuturor drepturilor salariale de la această dată, respingând excepţiile invocate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. X Bucureşti.
Prin decizia nr. 99 din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul promovat, a casat hotărârea primei instanţe şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că în speţă au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că instanţa s-a pronunţat asupra cererii iniţiale, fără a analiza cererea modificatoare şi completatoare formulată, dispunând astfel extra petiţia, prin obligarea pârâtului conform capetelor de cerere iniţiale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 2988/91/2009.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în fond după casare, prin sentinţa nr. 13 din 18 ianuarie 2013, a respins excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a U.M. XX Ianca şi a inadmisibilităţii acţiunii invocate de către pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.M. XX Ianca, respingând cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin aceeaşi sentinţă a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a U.M. XX Ianca invocată de către pârâtul Ministerul Apărării Naţionale prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 41 C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Desfiinţarea U.M. XX Ianca a avut loc în perioada 1 iulie-30 septembrie 2009, iar cererile introductive au fost depuse de către reclamant la diferite instanţe, la 8 şi 22 septembrie 2009, şi conexate, ulterior formându-se prezentul dosar, apreciind astfel că la data introducerii acţiunilor procesul de desfiinţare a U M. XX Ianca nu fusese finalizat, astfel încât aceasta şi-a păstrat capacitatea procesuală de folosinţă.
Prin urmare, acţiunea reclamantului a fost formulată în contradictoriu cu un subiect de drept ce avea deplină capacitate de folosinţă.
Referitor la excepţia inadmisibilității acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prima instanţă a reţinut că reclamantul a avut cunoştinţă despre conţinutul şi efectele pe care le-a produs asupra carierii sale profesionale Ordinul Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009, iar la data de 21 august 2009 acesta a formulat plângere prealabilă împotriva respectivului ordin, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, aspect dovedit prin înscrisul existent la dosar (prima fază a judecăţii în fond), pârâtul formulând un răspuns pe care l-a comunicat reclamantului prin adresa din 6 septembrie 2009.
Prima instanţă a reţinut că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Unitatea Militară XX Ianca, având în vedere faptul că aceasta nu are calitatea de emitentă a ordinului Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009, nici nu este abilitată să îl reintegreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior în cazul eventualei admiteri a cererii de anulare a acestui ordin şi nici să emită decizia de pensionare anticipată, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Cu privire la susţinerile pârâtului Ministerul Apărării Naţionale în sensul inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că reclamantul nu a contestat hotărârea Consiliului de judecată din 20 iulie 2009 menţinută prin decizia Consiliului de Judecată a Apelului din 7 august 2009, prima instanţă a apreciat că nu se circumscriu unei veritabile excepţii de fond sau de procedură, urmând a fi avute în vederea la analizarea cauzei pe fond.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Ordinul Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009 s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului, care îndeplinea funcţia de maistru militar clasa I.
Prin hotărârea Consiliului de judecată al Comandamentului Logistic Întrunit din 2009 s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului pentru cauzarea sau favorizarea producerii unui eveniment ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, hotărârea rămânând definitivă prin decizia Consiliului de judecată al apelului al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009 prin care s-a decis menţinerea primei hotărâri.
Prima instanţă a reţinut că decizia consiliului de judecată al apelului poate fi atacată la instanţa de judecată competentă în termen de 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă, însă reclamantul nu a înţeles să uzeze de această cale de atac, rămânând astfel definitivă.
Aşa fiind, prima instanţă a reţinut că vinovăţia reclamantului cu privire la săvârşirea unei abateri deosebit de grave reţinută prin hotărârea Consiliului de judecată al Comandamentului Logistic Întrunit din 2009 şi confirmată ulterior prin decizia Consiliului de judecată al apelului al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009 este pe deplin dovedită, apreciind astfel că în mod corect prin ordinul atacat s-a dispus trecerea sa în rezervă a reclamantului, constatându-se îndeplinită condiţia prevăzută de art. 85 lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Susţinerile reclamantului cu privire la modul în care a fost realizată cercetarea disciplinară prealabilă, cu privire la fapta reţinută în sarcina sa, puteau fi invocate în cadrul contestaţiei prevăzute de art. 24 alin. (3) din Regulamentul Consiliilor de Judecată aprobat prin Ordinul nr. 153/2005, contestaţie de care însă reclamantul nu a înţeles să uzeze.
Prima instanţă a apreciat că nu poate lua act de susţinerea reclamantului în sensul că prezenta contestaţie reprezintă chiar o contestaţie împotriva deciziei Consiliului de judecată al apelului al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009 formulată în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Regulamentul Consiliilor de Judecată aprobat prin Ordinul nr. 153/2005.
Din examinarea conţinutului cererilor de chemare în judecată adresate Tribunalului Bucureşti şi Tribunalului Brăila şi conexate ulterior rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că reclamantul nu a înţeles să formuleze decât contestaţie împotriva ordinului Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă.
Reclamantul nu a înţeles să îşi modifice cererea de chemare în judecată în sensul anulării deciziei Consiliului de judecată al apelului al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009 cu respectarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., potrivit cărora această modificare se face la prima zi de înfăţişare, ci a formulat această solicitare la momentul acordării cuvântului pe fond, astfel încât nu a putut lua act de această modificare a cadrului procesual al prezentei cauze.
În speţă, cadrul procesual a fost stabilit şi reţinut prin decizia nr. 1990 din 24 aprilie 2012 de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prima instanţă având în vedere astfel şi prevederile art. 315 C. proc. civ.
Or, prin decizia de recurs s-a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat prin cererea depusă la data de 2 februarie 2010, respectiv anularea ordinului de trecere în rezervă şi, pe cale de consecinţă să procedeze la pensionarea anticipată şi obligarea la plata de salarii compensatorii.
Prin urmare, la emiterea ordinului Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009 au fost respectate prevederile legale.
3. Recursul formulat de reclamantul E.M. împotriva sentinţei nr. 13 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamantul a contestat numai ordinul de trecere în rezervă şi că nu a contestat şi hotărârea care s-a dat în judecarea apelului din data de 7 august 2009.
Împotriva hotărârii de judecată a apelului, conform art. 24 din Regulamentul nr. 8/2005, se putea formula acţiune în justiţie într-un termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă.
Unitatea nu a respectat acest termen şi, la data de 12 august 2009, a emis ordinul de trecere în rezervă.
În această situaţie, reclamantul a atacat în justiţie, prin cererile conexe, măsurile abuzive, înţelegând să conteste întreaga procedură care cuprinde atât judecata la fond, apelul, precum şi anularea ordinului de trecere în rezervă.
Dacă unitatea ar fi respectat termenul de 30 de zile şi nu ar fi emis la 12 august 2009 ordinul de trecere în rezervă, reclamantul ar fi contestat numai decizia dată în apel.
Dacă instanţa de fond ar fi analizat cu atenţie cererea, atunci ar fi putut să observe că s-a contestat şi hotărârea dată în apel.
În cererea completatoare, reclamantul a invocat excepţia de nulitate absolută a hotărârii Consiliului de judecată a Comandamentului Logistic Întrunit, prin care s-a judecat fondul pentru lipsa menţiunii privind locul depunerii cererii formulate în calea de atac.
Prin sentinţa nr. 99/2011, Curtea de Apel Galaţi a dispus anularea ordinului de trecere în rezervă pentru încălcarea dispoziţiilor art. 23 din Regulamentul nr. 8/2005.
Pe fondul cererii, recurentul susţine că nu se face vinovat de săvârşirea unei abateri disciplinare în legătură cu serviciul.
4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, Unitatea Militară X Bucureşti
Prin concluziile scrise depune la dosar, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece prin necontestarea deciziei Consiliului de judecată al apelului, hotărârea a rămas definitivă.
Se mai arată că nu pot fi reţinute afirmaţiile eronate ale recurentului-reclamant în sensul că din cuprinsul cererilor conexe ar rezulta că s-a formulat contestaţie împotriva întregii proceduri.
Faptele pentru care reclamantul a fost trimis în faţa Consiliului de judecată nu erau de natură infracţională, ci vizau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, astfel încât nu exista nici un impediment pentru judecarea acestuia în faţa Consiliului de judecată.
Pe fondul cauzei, arată că faptele au fost dovedite, iar acţiunea este neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este nefondat.
Prin cererea din 7 septembrie 2009, pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul a solicitat anularea Ordinului de trecere în rezervă emis de Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit din 12 august 2009.
Prin cererea identică adresată Tribunalului Brăila la 8 septembrie 2009, reclamantul a solicitat anularea aceluiaşi ordin.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti s-a înregistrat acţiunea cu un conţinut identic primelor două cereri, la 22 august 2009.
În cererile formulate, reclamantul precizează expres că solicită anularea deciziei prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, în concret, a ordinului din 12 august 2009.
Este adevărat că reclamantul a depus în faţa Curţii de Apel Galaţi o cerere modificatoare şi completatoare, din cuprinsul acesteia rezultând că s-a solicitat ca în urma anulării ordinului de trecere în rezervă să se procedeze la pensionarea anticipată şi la plata salariilor compensatorii.
Mai mult, prin decizia nr. 1990 din 24 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit, cu titlu de dezlegare în drept, obligatoriu pentru instanţa de rejudecare a obiectului acţiunii, acela de anulare a ordinului de trecere în rezervă.
Prin urmare, Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de rejudecare nu mai putea să reaprecieze cu privire la obiectul acţiunii, astfel încât, în mod corect a reţinut că urmare a faptului că reclamantul nu a contestat decizia Consiliului de judecată al apelului al Comandamentului Logistic Întrunit din 7 august 2009, această hotărâre a rămas definitivă.
Nu are relevanţă data emiterii ordinului de trecere în rezervă, deoarece nu există nicio dispoziţie legală care să permită emiterea actului numai după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei Consiliului de judecată al apelului.
Excepţia de nulitate absolută a hotărârii Consiliului de judecată a Comandamentului Logistic Întrunit nu mai poate fi valorificată în prezenta cauză, dat fiind caracterul definitiv al sancţiunii prevăzute de recurent şi neatacării deciziei Consiliului de judecată al apelului.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat, fără a fi necesar a se analiza şi celelalte motive de recurs ce privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.M. împotriva sentinţei nr. 13 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 978/2014. Contencios. Acţiuni împotriva... → |
|---|
