ICCJ. Decizia nr. 1019/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1019/2015
Dosar nr. 1806/1/2014
Şedinţa publică de la 6 martie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 1.672 din 1 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat pârâtul T.Ş.C., împotriva Sentinţei nr. 930 din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa recurată, în sensul că a respins acţiunea reclamantului I.S.U."D." al judeţului Mehedinţi, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că raţionamentul instanţei de fond, în sensul că I.S.U."D." al judeţului Mehedinţi nu i-a aplicat pârâtului un tratament discriminatoriu, aşa cum reţinuse Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, este eronat, în condiţiile în care, potrivit art. 5 din procedura privind organizarea şi desfăşurarea examenului la care a participat T.Ş.C., reclamantul era îndrituit să nu se limiteze la criteriile din metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul I.G.S.U., putând avea în vedere şi alte criterii.
În realitate, I.S.U. nu posedă un drept de apreciere discreţionar în exercitarea competenţei de a putea să prevadă şi alte criterii suplimentare decât cele menţionate în metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie.
Aşa cum a reţinut Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, în condiţiile în care criteriul studiilor superioare nu era prevăzut în metodologie, iar în fişa postului pentru care candida pârâtul era prevăzută condiţia studiilor medii, în mod obligatoriu I.S.U. nu putea să fixeze un alt criteriu decât cel din fişa postului. Altfel spus, condiţia studiilor medii era o exigenţă inderogabilă, pe care însă reclamantul din prezenta cauză nu a respectat-o.
Reclamantul a procedat la includerea criteriului studiilor superioare, de unde rezultă cu evidenţă că i-a aplicat pârâtului un tratament diferenţiat, în absenţa unei justificări obiective şi rezonabile a acestei diferenţe de tratament, metoda folosită nefiind adecvată şi necesară. Astfel că, în mod corect Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării prin Hotărârea nr. 84 din 8 martie 2012 a reţinut, printre altele, incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
2. Cererea de revizuire
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul I.S.U."D." a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 1.672 din 1 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, susţinând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Sentinţa nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 417 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Consideră revizuentul că sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind admisibilă întrucât în cauză sunt în discuţie hotărâri definitive pronunţate de instanţe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile invocate sunt potrivnice, fiind îndeplinită şi condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, se arată că Tribunalul Mehedinţi a analizat şi explicat cât se poate de clar că nu a existat nici un fel de discriminare în procesul de selecţie a personalului I.G.S.U.
În schimb, Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării a apreciat că unul dintre criteriile stabilite în art. 4 din metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei în vederea numirii în funcţie, a fost de natură să creeze o situaţie de dezavantajare a petentului faţă de celelalte persoane care au participat la evaluare şi cărora li s-au aplicat aceleaşi criterii.
Prin menţinerea acestei hotărâri a Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării, urmare a pronunţării Deciziei Înaltei Curţi nr. 1.672 din 1 aprilie 2014, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi irevocabilă prin Decizia nr. 417 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
3. Apărările intimatului T.Ş.C.
Prin Întâmpinarea depusă la data de 2 martie 2015, intimatul a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, susţinând că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti invocate fiind pronunţate în speţe ce au obiect diferit (sunt contestate acte administrative distincte), iar părţile sunt diferite.
În subsidiar, se solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat.
În speţă, revizuentul invocă că prin sentinţa a cărei anulare se solicită, se încalcă puterea de lucru judecat ce rezultă din Sentinţa nr. 503 din 27 ianuarie 2012 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 417 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Prin Sentinţa sus-menţionată (nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi), a fost respinsă acţiunea formulată de T.Ş.C. prin care s-a solicitat anularea a trei ordine emise de revizuentul I.S.U."D.", respectiv nr. O1; nr. O2 din 4 iulie 2011 şi nr. O3 din 14 septembrie 2011, precum şi numirea sa în funcţie.
Obiectul Dosarului nr. 1059/54/2012, în care Înalta Curte a pronunţat Decizia nr. 1.672 din 1 aprilie 2014, vizează anularea Hotărârii Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării nr. 84 din 9 martie 2012, părţi în dosar fiind I.S.U. în calitate de reclamant, iar Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării şi T.Ş.C. în calitate de pârâţi.
Analizând cele două hotărâri rezultă cu evidenţă că nu există identitate de obiect, cauză şi părţi. Obiectul şi cauza sunt diferite, elementul comun fiind invocarea discriminării de către T.Ş.C., care a arătat că prin stabilirea în metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie, a fost introdus un criteriu ce vizează studiile superioare, fiind astfel dezavantajat în raport cu celelalte persoane care au participat la evaluare.
În aceste condiţii, principiul autorităţii de lucru judecat nu este înfrânt, prin pronunţarea Deciziei nr. 1.672 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1059/54/2012, întrucât instanţa s-a pronunţat cu privire la legalitatea Hotărârii Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării nr. 84 din 9 martie 2012, în timp ce acţiunea ce constituie obiectul Dosarului nr. 5887/101/2011 al Tribunalului Mehedinţi vizează legalitatea Ordinelor nr. O1; nr. O2 şi nr. O3, emise de I.S.U.
Pentru aceste considerente, reţinând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate), în temeiul dispoziţiilor art. 326 şi 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de I.S.U."D." al judeţului Mehedinţi împotriva Deciziei nr. 1.672 din 1 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1027/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
