ICCJ. Decizia nr. 1167/2015. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1167/2015
Dosar nr. 1737/2/2013
Şedinţa publică de la 13 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta SC E.S. SRL a chemat în judecată pârâta A.N.R.D.E. solicitând: anularea Deciziei nr. 2475 din 26 septembrie 2012 emisă de pârâtă; obligarea acesteia să emită o nouă decizie de acreditare a C.E.E., E.S. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi (C.V.), conform prevederilor art. 6 alin. (7)1 din Legea nr. 220/2008 - „Legea”, aşa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 88/2011; obligarea pârâtei să transmită către operatorul de sistem CN T. SA noua decizie de acreditare cu efect din data de 26 septembrie 2012; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2606 din 17 septembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC E.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca tardiv formulată.
Împotriva sentinţei civile nr. 2606 din 17 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.S. SRL.
În motivarea recursului se prezintă situaţia de fapt precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
De asemenea, recurenta mai susţine că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 33/2007, Ordinul A.N.R.E. nr. 42/2011 şi O.G. nr. 27/2002.
În desfăşurarea activităţii sale de reglementare (întrucât aceasta activitate este cea la care se refera art. 5 din O.G. nr. 33/2007) A.N.R.E. emite ordine, avize, decizii şi hotărâri (acestea din urma fiind emise de către Comitetul de Reglementare al A.N.R.E.), conform art. 4 alin. (8) din Ordonanţa. preşedintele A.N.R.E., ca organ de conducere al instituţiei publice emite ordine şi decizii.
Ordinele, avizele, deciziile şi hotărârile A.N.R.E., precum şi ordinele si deciziile preşedintelui A.N.R.E. sunt acte administrative în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c), prin urmare controlul legalităţii şi oportunităţii acestora se face de către instanţa de contencios administrativ şi fiscal; fiind vorba de o autoritate publică centrală competenţa materială revine Curţii de Apel.
Excepţiile de la regula procedurii prealabile, respectiv de la art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt prevăzute în alin. (5) al aceluiaşi articol.
Art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de Guvern nr. 33/2007 stabileşte că ordinele şi deciziile emise de preşedinte (nu cele emise de către A.N.R.E. ci cele emise de către preşedintele A.N.R.E.) se atacă în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la notificarea acestora părţii interesate.
Art. 13 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 42/2011 prevede ca decizia A.N.R.E. de respingere a solicitării de acreditare poate fi contestata în condiţiile Legii nr. 123/2012.
Legea nr. 123/2013 în art. 9 alin. (5) prevede că o astfel de decizie a A.N.R.E. (prin urmare o decizie a Autorităţii şi nu a preşedintelui) poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în condiţiile legii.
În consecinţă, în raport de aceste concluzii şi situaţia de fapt, actul administrativ atacat nu este supus prevederilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 33/2007, aceste dispoziţii nu conţin excepţii de la regula procedurii prealabile. Chiar dacă s-ar considera că împotriva Deciziei de acreditare nu trebuia formulată plângerea prealabilă, Autoritatea Administrativă avea obligaţia să îndrepte contestaţia formulată către autoritatea competentă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Recurenta a formulat plângerea administrativă prealabilă împotriva actului emis la 26 septembrie 2012 la data de 12 octombrie 2012, în termenul legal de 30 de zile, a revenit cu o completare în data de 29 octombrie 2012 la care nu a primit niciun răspuns, introducând acţiunea în contencios administrativ la data de 05 martie 2013.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Reclamanta a contestat Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 2475 din 26 septembrie 2012 prin care a fost acreditată C.E.E. E.S. aparţinând reclamantei, titulară a licenţei de producere din 24 februarie 2012, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, conform anexei la decizie.
De asemenea, s-a dispus că CN T. SA emite certificate verzi SC E.S. SRL, în condiţiile legii, pentru cantitatea de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie în C.E.E. E.S., acreditată conform deciziei.
Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. 33/2007: „Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în M. Of. al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate.”
La dosar a fost depusă dovada notificării Deciziei A.N.R.E. nr. 2475 din 26 septembrie 2012 către reclamantă la data de 01 octombrie 2012.
Rezultă aşadar că reclamanta a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei încă din luna octombrie 2012, formulând plângere prealabilă la care a primit răspuns în luna noiembrie 2012. Pe rolul instanţei cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea acestei decizii a fost înregistrată la data de 05 martie 2013, deci ulterior expirării termenului reglementat de art. 5 alin. (7) din O.U.G. 33/2007.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că acţiunea reclamantei a fost tardiv formulată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond, făcând o corectă şi judicioasă interpretare şi aplicare a normelor de drept material, a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi ca arate nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarant de reclamanta SC E.S. SRL prin administrator judiciar C. Sprl împotriva sentinţei civile nr. 2606 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6194/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1325/2015. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
