ICCJ. Decizia nr. 6194/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs



R O M A N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 6194/2015

Dosar nr. 1491/46/2011

Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 decembrie 2011, reclamantul D.G. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, Spitalul de Urgenţă Nr. 2 Piteşti, secţia psihiatrie, spitalul de psihiatrie „S.M.” Vedea şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş, pentru ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună anularea măsurii de internare forţată şi a consemnului de urmărire generală.

În motivarea acţiunii, reclamantul relevă că în data de 29 noiembrie 2011 a fost reţinut de Poliţia Piteşti în timp ce se deplasa spre casă şi a fost internat forţat la Spitalul de Urgenţă Nr. 2 Piteşti, secţia psihiatrie, iar apoi a fost transferat la Spitalul de Psihiatrie „S.M.” Vedea.

A precizat reclamantul că nu are probleme psihice şi că măsurile luate au fost un act de răzbunare din partea poliţiei, întrucât a refuzat să semneze nişte declaraţii, fapt ce l-a determinat să formuleze şi sesizări penale.

S-a mai susţinut in acţiune că, deşi nu i s-a comunicat baza legală a reţinerii sale, s-a dispus în ascuns un consemn de urmărire generală, în baza căruia toate secţiile de poliţie urmau să procedeze la internarea sa la Psihiatrie, fapt ce încalcă Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi legea penală română.

Pârâţii au formulat întâmpinări.

Pârâtul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât a respectat întocmai procedura legală

Pârâtul Spitalului de Urgenţă Nr. 2 Piteşti, a invocat excepţia de necompetentă materială a Curţii de Apel Piteşti, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale-pasive, motivând că, la data de 29 noiembrie 2011, Serviciul Investigaţii Criminale a înaintat I.G.P.R. solicitarea de revocare a măsurii privind darea în urmărire la nivel naţional, solicitare care a fost aprobată prin Dispoziţia nr. 701360 din 29 noiembrie 2011.

La data de 13 ianuarie 2012, reclamantul a solicitat ca instanţa să dispună suspendarea consemnului de urmărit general, pentru a avea acces la justiţie, precizând că nu este de acord cu introducerea în cauză a pârâtului Inspectoratului General al Poliţiei, deoarece iniţiatorul înscenării este Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş.

Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 55/F-CONT din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a disjuns capătul de cerere privitor la legalitatea măsurii internării nevoluntare a reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, Spitalul de Urgenţă Nr. 2 Piteşti - Secţia Psihiatrie, cu sediul în Piteşti, Spitalul de Psihiatrie Sfânta Maria, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş; s-a admis excepţia de necompetenţă materială pentru acest capăt de cerere şi a fost înaintat Tribunalului Argeş (Secţia de contencios administrativ); a fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 701346/29 noiembrie 2011, emisă de pârâtul I.G.P.R.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că la sesizarea formulată de Secretarul Prefecturii Argeş cu privire la comportamentul reclamantului, Secţia de Poliţie nr. 1 Piteşti, a întocmit proces verbal şi s-a dispus internarea obligatorie la Spitalului de Urgenţă Nr. 2 Piteşti la data de 17 noiembrie 2011, ora 18,54 (Secţia Psihiatrie) cu diagnosticul „tulburare delirantă paranoică, agitaţie psihomotorie, tulburare delirantă”.

S-a mai reţinut că la ora 23,00 din aceeaşi zi, reclamantul a părăsit spitalul, iar persoanele abilitate au informat organele de poliţie, fiind dat in urmărire generală şi depistat la data de 29 noiembrie 2011 în B-dul Nicolae Bălcescu, condus la poliţie şi ulterior internat la Spitalul de Psihiatrie „Sfânta Maria” Vedea, în perioada 29 noiembrie 2011 - 30 noiembrie 2011, conform F.O. nr. 2732/2011.

S-a mai arătat in sentinţa recurată că la data de 30 noiembrie 2011 reclamantul a fugit din acest spital şi la data de 22 noiembrie 2011 a fost emisă Dispoziţia I.G.P.R. nr. 701346 prin care reclamantul a fost dat în urmărire la nivel naţional; la data de 29 noiembrie 2011, a fost emisă Dispoziţia I.G.P.R. nr. 701360 prin care măsura a fost revocată.

În raport de această situaţie, instanţa de fond a constatat că acţiunea formulată de către reclamant cu privire la anularea şi suspendarea consemnului de urmărire generală a devenit lipsită de obiect, motiv pentru a respins acest capăt de cerere.

În privinţa calităţii procesuale pasive, s-a constatat că I.G.P.R. este emitentul actului, însă pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, îi sunt reproşate anumite măsuri care au condus la internarea nevoluntară,motiv pentru care i-a fost menţinută calitatea de parte în cauză.

S-a invocat in considerentele sentinţei atacate că instanţa este competentă să soluţioneze numai acest capăt de cerere, întrucât emitentul acestui act are calitatea de instituţie centrală, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pentru al doilea capăt de cerere, s-a apreciat că este competent Tribunalului Argeş, ocazie cu care, această instanţă va hotărî cadrul procesual şi dacă acţiunea întemeiată şi pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. este admisibilă.

In fine, s-a mai reţinut de către Curtea de Apel că dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice aplicabile în cauză, fac trimitere la instanţa competentă, iar în cauză, măsurile contestate au fost luate de către autorităţi publice locale, în privinţa capătului de cerere privind anularea măsurii de internare nevoluntară, aplicându-se depoziţiile Legii nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamantul D.G. şi pârâţii Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, Spitalul de Psihiatrie Sfânta Maria - Vedea şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, recurentul reclamant D.G. a arătat că s-a adresat instanţei de judecată pe calea ordonanţei preşedinţiale şi nu pe calea contenciosului administrativ.

A mai susţinut recurentul că cererea sa nu este rămasă fără obiect, cum greşit a reţinut instanţa de fond, in condiţiile in care Spitalul de Psihiatrie Vedea a cerut arestarea sa si readucerea la tratament.

Recurentul - pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş şi Spitalul de Psihiatrice Sfânta Maria Vedea prin recursurile formulate au solicitat casarea hotărârii in sensul respingerii acţiunii, sau, in subsidiar, trimiterea spre rejudecare, având in vedere că prima instanţă nu a avut competenţa de a soluţiona cererea.

Astfel, s-a invocat cazul de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., instanţa încălcând excepţia de ordine publică privind necompetenţa materială, pronunţându-se asupra excepţiei lipsei de obiect.

De asemenea, s-a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv, încălcarea excepţiei necompetenţei materiale şi încălcarea principiului disponibilităţii prin disjungerea capătului doi al cererii.

Totodată s-au invocat şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., apreciindu-se că instituţiile au respectat întocmai dispoziţiile legale prevăzute de Legea nr. 487/2002.

Procedura în fața instanței de recurs

Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs.

Recurenţii - pârâţi au depus note de şedinţă prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant.

Intimatul - pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Argeş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.

Considerentele și soluția instanței de recurs.

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

În fapt, recurentul - reclamant D.G. a sesizat Curtea de Apel Piteşti, pe calea „ordonanţei preşedinţiale”, in contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, Spitalul de Urgenţă Nr. 2 Piteşti - Secţia Psihiatrie, Spitalul de Psihiatrie „Sfânta Maria” Vedea şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş pentru a se dispune anularea şi suspendarea consemnului de urmărire generală pentru fuga sa dintr-o unitate de psihiatrie şi obligarea pârâţilor a se abţine pe viitor la a-i restrânge libertatea şi drepturile cetăţeneşti până la pronunţarea instanţei penale asupra infracţiunilor săvârşite împotriva sa.

Ca şi chestiune preliminară, Înalta Curte constată că a fost investită cu recursurile formulate împotriva dispoziţiei din Sentinţa nr. 55/F-CONT din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, privind măsura disjungerii şi respingerii, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 emisă de I.G.P.R.

Referitor la admiterea excepţiei necompetenţei materiale in ceea ce priveşte capătul de cerere privind legalitatea măsurii internării nevoluntare a reclamantului D.G., Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

In limitele acestei investiri, fără a se analiza motivele de recurs ce reiterează in fapt apărările formulate in faţa instanţei de fond privind legalitatea măsurii de internării nevoluntare, se apreciază că hotărârea este criticabilă sub aspectul greşitei soluţionări a capătului de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 701346 din 29 noiembrie 2011.

Astfel, deşi Curtea de Apel a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea principală, in mod netemeinic, a disjuns un capăt de cerere care apare ca fiind accesoriu si subsidiar, respingându-l ca rămas fără obiect, raportat la adresa nr. 319457 din 4 ianuarie 2012 emisă de I.G.P.R. (fila 81 dosar fond).

Astfel, chiar in hotărârea instanţei se apreciază in mod corect că Tribunalul Argeş urmează să stabilească cadrul procesual şi admisibilitatea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., fără însă a se avea in vedere că Dispoziţia I.G.P.R. nr. 701346 este subsecventă măsurilor dispuse de către autorităţile pârâte, măsuri criticate de către reclamant prin acţiunea introductivă de instanţă.

Totodată, se reţine că, atât in cererea sa, cât şi in precizarea formulată in data de 13 ianuarie 2012 (file 68 dosar fond) reclamantul nu critică un act administrativ determinat, ci solicită suspendarea consemnului de urmărit general şi pentru viitor până la pronunţarea instanţei penale, consemn care s-a dispus la propunerea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Argeş, in procedura reglementată de prin Instrucţiunile MI nr. 1060/13 ianuarie 2000.

Înalta Curte reţine că cererea privind anularea Dispoziţiei nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 emisă de către „pârâtul” I.G.P.R. are caracter accesoriu şi subsidiar în raport cu cererea principală, iar conform art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, operând in acest caz o prorogare de competenţă.

Chiar dacă situaţia de fapt a dosarului a impus disjungerea acestui capăt de cerere, pentru a se asigura o judecată unitară, acesta urmează a fi soluţionat de aceeaşi instanţă, respectiv tribunalul Argeş, după stabilirea cadrului procesual şi cu citarea in cauză a emitentului actului, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române.

În ceea ce priveşte cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de către recurentele - pârâte, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite in cauză prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., apreciindu-le neîntemeiate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va casa in parte sentinţa atacată in ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 şi se va trimite cauza spre Tribunalul Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, in vederea conexării cu cererile disjunse din sus-menţionata sentinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de recurentul - reclamant D.G. şi de recurenţii - pârâţi Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, Spitalul de Psihiatrie Sfânta Maria - Vedea şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă Argeş împotriva Sentinţei nr. 55/F-CONT din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează in parte sentinţa atacată in ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 701346 din 29 noiembrie 2011 şi trimite cauza spre Tribunalul Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, in vederea conexării cu cererile disjunse din sus-menţionata sentinţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6194/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs