ICCJ. Decizia nr. 1469/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1469/2015
Dosar nr. 5009/2/2013
Şedinţa publică de la 30 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Z. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea notificărilor din data de 5 mai 2012 şi 2 august 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I şi II ale anului 2012, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3.181 din 22 octombrie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamanta Z. SA şi a anulat notificările transmise de C.N.A.S. reclamantei, prin e-mail la data de 5 mai 2012 şi 2 august 2012, conform O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I şi II ale anului 2012, reţinând că sunt nelegale, în speţă, fiind incidentă Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.N.A.S., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esenţă, că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat incidenţa în cauză a Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii şi a statuat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul prevederilor sus-menţionate, este neconstituţională, întrucât la data emiterii notificărilor avea obligaţia legală de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare, astfel că în baza art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 a procedat la includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor.
Totodată, a susţinut că obligaţia de stabilire, calculare şi declarare a contribuţiei trimestriale nu incumbă în sarcina sa, ci în sarcina persoanelor care au obligaţia plăţii ei, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Ca urmare a raportărilor electronice transmise de furnizori caselor de asigurări de sănătate în sistemul informatic unic integrat, prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 380 din 30 iulie 2012, la art. 1 alin. (1) s-a aprobat valoarea vânzărilor trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul I al anului 2012, în sumă de 1.864.384.031,64 RON, şi pentru trimestrul II al anului 2012, în sumă de 1.839.769.174,37 RON.
De asemenea, a susţinut că datele transmise de C.N.A.S. sunt conforme cu realitatea, iar veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul I şi II 2012, constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond respingerea cererii de anulare a Notificării nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, aferentă trimestrului II al anului 2012, transmise de pârâtă în format electronic la data de 2 august 2012 şi Notificării "Date clawback", transmise prin e-mail la data de 5 mai 2012, aferentă trimestrului I/2012, emise de C.N.A.S.
2.2. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate.
În esenţă, a arătat că obiectul cauzei priveşte nelegalitatea notificărilor emise de recurentă în legătură cu baza de impunere a contribuţiei clawback aferente trimestrelor I şi II/2012, din perspectiva includerii TVA în baza de impunere.
Notificările în cauză au fost emise în executarea şi aplicarea unei dispoziţii legale declarate neconstituţionale, respectiv art. 31 alin. (5) din O.U.G nr. 77/2011.
Prin urmare, faţă de constatarea neconstituţionalităţii prevederii privind includerea TVA în baza de calcul, calea pentru remedierea vătămării produse prin dispoziţia declarată neconstituţională rămasă în situaţia dată este cea a acţiunii în anulare, cu care instanţa a fost învestită în temeiul art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
2.3. În cauză a fost întocmit raport potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, care a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de Şedinţă din data de 20 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunţată Încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2014, prin care a fost admis în principiu recursul declarat de C.N.A.S. şi fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia la 12 martie 2015, cu citarea părţilor.
3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, analizând recursul formulat apreciază că acesta este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel cum s-a reţinut la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta SC Z. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea notificărilor din data de 5 mai 2012 şi 2 august 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I şi II ale anului 2012, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Notificările au vizat taxa/contribuţia clawback pentru trimestrul I şi II ale anului 2012, fiind necontestat că taxa pe valoare adăugată a fost avută în vedere la stabilirea contribuţiei menţionată.
Contribuţia clawback a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziţii ce au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale.
Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, a instituit procedura prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. (4) care permite ca acţiunea în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ nelegal emis în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale să fie introdusă într-un termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I.
Cererea formulată de reclamantă a fost analizată în raport de această procedură, astfel că prima instanţă avea obligaţia să ţină seama de Decizia Curţii Constituţionale şi să analizeze dacă se impune anularea parţială sau totală a actului administrativ atacat.
Este adevărat că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a prevederii este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv/irevocabil cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut şi care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziţii legale care au fost constatate ca fiind neconstituţionale.
În cauză, astfel cum rezultă din atitudinea procesuală a părţilor, se pune problema contribuţiei clawback, impusă intimatei-reclamante, la stabilirea căreia s-a avut în vedere taxa pe valoare adăugată inclusă în baza de impunere.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, astfel cum s-a reţinut anterior, are efect direct în cauza de faţă întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte legalitatea actelor administrative emise în baza dispoziţiilor legale declarate neconstituţionale.
Însă, instanţa de fond, în mod eronat, a anulat în integralitate notificările contestate vizând contribuţia clawback pentru trimestrele I şi II din 2012, fără a ţine seama că a fost contestată această contribuţie doar în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, din perspectiva includerii nelegale a taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor/valoarea vânzărilor/baza de impunere.
Din această perspectivă, se impune casarea sentinţei atacate şi analiza acţiunii formulată de reclamantă, respectiv stabilirea contribuţiei clawback fără a fi inclusă TVA în valoarea medicamentelor, în raport şi de prevederile Deciziei nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale.
În consecinţă, Înalta Curte, faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva Sentinţei nr. 3.181 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 937/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1472/2015. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
