ICCJ. Decizia nr. 1501/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1501/2015
Dosar nr. 766/33/2013
Şedinţa de la 31 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată şi completată, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie, anularea parţială a H.G. nr. 929/2011 şi nr. 964/2002, precum şi a Hotărârilor Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie nr. 13/2001 şi nr. 25/2001.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 564 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de pârâţi, a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de către pârâtul Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie, precum şi acţiunea formulată de reclamantă.
1.3. Cererile de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta B.M., precum şi pârâtul Guvernul României, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
Recurenta-reclamantă B.M. a solicitat casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum aceasta a fost precizată şi completată.
Recurentul-pârât Guvernul României a solicitat casarea sentinţei atacate şi admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii în privinţa cererii de anulare a H.G. nr. 929/2011, în raport cu lipsa caracterului normativ a acestui act administrativ.
2. Procedura de soluţionare a recursului
2.1. Prin raportul întocmit în data de 10 iulie 2014 în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul reclamantei B.M. este admisibil în principiu.
S-a mai apreciat că recursul pârâtului Guvernul României nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, raportat la dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
2.2. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ..
Nu au fost depuse puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin rezoluţia de la data de 16 decembrie 2014 s-a stabilit termen la data de 31 martie 2015, fără citarea părţilor, în vederea examinării recursului în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.
Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
2.3.1. Examinând cererea de recurs formulată de pârâtul Guvernul României prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În speţă, aşa cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, recursul a fost formulat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurentul-pârât Guvernul României a declarat recurs la data de 14 ianuarie 2014, în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 23 decembrie 2013 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 8 ianuarie 2014.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României.
2.3.2. În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamanta B.M., Înalta Curte reţine că cererea îndeplinește cerinţele de formă prevăzute de lege, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar recursul nu este vădit nefondat, precum şi faptul că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, iar din raport rezultă că nu există o jurisprudență constantă, conturată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecăţii.
În aceste condiţii, completul de filtru constată că cererea de recurs nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, va admite în principiu recursul formulat de reclamanta B.M. şi va fixa termen pentru judecata pe fond a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 564 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Admite în principiu recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Fixează termen la 23 iunie 2015.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părţilor.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1500/2015. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1511/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
