ICCJ. Decizia nr. 1716/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1716/2015
Dosar nr. 26691/302/2014
Şedinţa de la 24 aprilie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8152 din 21 noiembrie 2014 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul P.I., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Pentru Societatea Informaţională, C.A.R., K.A.F. şi U.E. prin Comisia Europeană, în favoarea Curții de Apel București.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 540 din 27 februarie 2015 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul P.I., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Pentru Societatea Informaţională (M.S.I.) fost Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (M.C.S.I.) şi Comitet, G.S.M., Uniunea Europeană prin Comisia Europeană în reprezentarea Reprezentaţiei Comisiei din Bucureşti, C.R.R. şi K.A.F., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Sectorului 5-Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul pentru Societatea Informaţionala (M.S.I.) fost M.C.S.I. şi Comitet, C.A.R. şi U.E. prin Comisia Europeană în reprezentarea Reprezentaţiei Comisiei din Bucureşti, C.R.R., stabilirea întinderii despăgubirii de plată rezultate din diferenţele salariale reţinute nelicit cu titlu de sancţiune disciplinară şi aplicarea, în solidar, a unei amenzi civile pentru neexecutare sentinţă, celor trei intimaţi.
În fapt, contestatorul a arătat că este vorba de o încălcare repetată de refuzare a executării de bunăvoie a hotărârilor instanţelor de către instituţiile Statului Român, fiind forţat să facă apel la procedura executării silite.
Înalta Curte constată că, în cauză, s-a formulat contestaţie la executare, în temeiul art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ.
Potrivit art. 379 alin. (1) C. proc. civ. nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Conform art. 379 al. 3 C. proc. civ. creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Prin Sentinţa civilă nr. 3660 din 29 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8690/302/2012 a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale prin ministru G.S., C.T.D., S.Z., B.K., M.G., F.V.V., R.V., D.C.M., T.M.F., A.C.M., A.N.F.P. şi Guvernul României, a fost anulat Ordinul nr. 698 din 19 decembrie 2008, Ordinul nr. 708 din 19 decembrie 2008 şi Raportul Anexă nr. 3167 din 15 decembrie 2008 emis de Ministerul Comunicaţiei şi Tehnologia Informaţiilor şi a fost obligat Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferenţe salariale reţinute cu titlu de sancţiune disciplinară precum şi la plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin încheierea din 10 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8690/302/2012 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti a fost încuviinţată executarea silită la cererea creditorului P.I., privind pe debitorul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 3660 din 29 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi Decizia nr. 5173 din 03 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 4702/2/2009.
Instanţa a reţinut că cererea nu reprezintă o pretenție nouă faţă de pârâtul debitor, ci reclamantul contestator a solicitat instanţei de executare să stabilească întinderea despăgubirilor pe calea unei expertize contabile.
Deci, cererea se circumscrie noţiunii de lichiditate a creanţei care ţine de competenţa instanţei de executare prevăzute de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în speţă neavând incidenţă prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., „Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută”, iar „Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare”.
Din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederea de la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, rezultă că este competentă să judece, atât contestaţia la executarea propriu-zisă, cât şi contestaţia la titlu, judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
Ca urmare, judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea îi revine competenţa să judece în cazul contestaţiei împotriva executării propriu-zise sau al contestaţiei la titlu, atunci când o astfel de contestaţie vizează un titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, evident, în cazul în care legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acestuia.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul P.I. şi intimaţii Ministerul pentru Societatea Informaţională, G.S.M., U.E. prin Comisia Europeană în reprezentarea Comisiei din Bucureşti şi K.A.F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 170/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 173/2015. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
