ICCJ. Decizia nr. 2327/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2327/2015
Dosar nr. 119/35/2013
Şedinţa publică de la 4 iunie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 148 din 30 septembrie 2013, reclamanta U.A.T. judeţul Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice:
- anularea notei D.G.A.M.P.O.R. din 10 decembrie 2012 în procesul de verificare a cererii de rambursare privind proiectul SMIS cu titlul Reabilitare şi modernizare DJ 763 S.-P.- C.P., km 0+000 -13+100 şi km 19+650 - 35+100^ L = 28,500 km, jud. Bihor;
- anularea notei de propunere spre respingere a pretenţiilor beneficiarului din 19 februarie 2013 întocmită în baza procesului-verbal de conciliere din 14 februarie 2013.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3881 din 6 decembrie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat nota D.G.A.M.P.O.R. din 10 decembrie 2012 şi nota de propunere din 19 februarie 2013, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului, iar pe fond respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât a menţionat că pentru lucrările descrise prin nota justificativă nu există elemente care să susţină caracterul de imprevizibilitate descris de reclamantă, punându-se în evidenţă doar faptul că nu a fost corect întocmit proiectul tehnic.
În acest context, se arată că în mod corect s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, fiind corect aplicată corecţia financiară pentru abaterea constatată şi reţinută în sarcina reclamantei.
2.1. U.A.T. judeţul Bihor a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinței recurate şi combătând criticile formulate.
3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 3 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunţată Încheierea de şedinţă din 11 februarie 2015.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi
Înalta Curte, analizând recursul formulat apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, urmare a cererii de rambursare pentru proiectul derulat de reclamantă, SMIS, cu titlul „Reabilitare şi Modernizare DJ 723 S.-P.-C.P. (…) judeţul Bihor”, s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunicare în domeniul achiziţiilor publice aferente actului adiţional din 7 noiembrie 2011 la contractul de lucrări din 23 septembrie 2009 şi a fost aplicată o reducere procentuală de 25% în baza art. 6 alin. (3) şi în conformitate cu pct. 1.3. din anexa la O.U.G. nr. 66/2011.
Abaterile de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice aferente actului adiţional şi contractului de lucrări menţionate, au constat în încălcarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a fost aplicată procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, reţinându-se în cuprinsul actelor contestate că în cauză nu s-a făcut dovada circumstanţelor imprevizibile pentru fiecare notă de comandă suplimentară în parte, care să justifice aplicarea unei astfel de proceduri.
Susţinerile reclamantei privind greşita aplicare a corecţiei de 25% din valoarea actului adiţional, sunt nefondate.
Astfel, pentru acordarea finanţării unor lucrări suplimentare fără competiţie se impune necesitatea realizării unor lucrări generate de situaţii neprevăzute.
Conform dispoziţiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial pot fi atribuite contractului iniţial numai în cazul existenţei unor circumstanţe imprevizibile şi sunt necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză.
Or, în speţă, lucrările suplimentare au rezultat în urma unor omisiuni/greşeli de proiectare.
În mod greşit instanţa de fond a apreciat că există circumstanţe imprevizibile pentru fiecare notă de comandă în parte, astfel încât în mod legal s-a desfăşurat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.
Situaţiile învederate de reclamantă ca reprezentând circumstanţe imprevizibile privind lucrările suplimentare nu se confirmă întrucât autoritatea contractantă ar fi trebuit să prevadă şi să ia în considerare la momentul întocmirii proiectului tehnic, spre exemplu: posibilitatea unor precipitaţii peste medie care ar conduce la necesitarea lărgirii şi adâncirii şanţului, a faptului că podeţul proiectat iniţial duce la deversarea apei pluviale pe o proprietate privată iar în condiţiile unor precipitaţii abundente, aceasta împiedică folosinţa normală a terenurilor limitrofe. De asemenea, decolmatarea podeţelor de pe drumul judeţean nu reprezintă o situaţie imprevizibilă întrucât era previzibilă depunerea de aluviuni şi deşeuri aduse de ape în timp, având în vedere schimbările de climă şi de relief, precum şi specificul zonei.
Mai mult, din cuprinsul memoriilor justificative privind lucrările suplimentare (două podeţe acces vite la păşune), rezultă că lucrările nu se încadrează în cele prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât pericolul apariţiei unor eventuale accidentări ale animalelor la traversarea drumului judeţean putea şi trebuia să fie cunoscută la momentul întocmirii proiectului, situaţia nefiind nouă.
De altfel, aceste circumstanţe/situaţii trebuiau avute în vedere de intimata-reclamantă la momentul întocmirii documentaţiei de atribuire aferente contractului, această autoritate contractantă având obligaţia de a se asigura că specificaţiile tehnice care fac parte din caietul de sarcini corespund necesităţii autorităţii şi condiţiilor reale.
Deci, aşa-zisele situaţii imprevizibile puteau fi descoperite încă de la realizarea proiectului iniţial, astfel că pentru lucrările descrise prin nota justificativă nu există elemente care să susţină caracterul de imprevizibilitate descris de reclamantă.
De altfel, şi punctul de vedere al Comisiei Europene, transmis prin notificarea directorului general piaţă internă şi servicii din 21 mai 2012 adresat A.N.R.M.A.P., este în sensul că „cu privire la condiţia particulară referitoare la circumstanţele imprevizibile, această cerinţă trebuie interpretată într-o manieră obiectivă ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă ar fi trebuit să prevadă. Modificările determinate de pregătirea neadecvată a documentaţiei tehnico-economice a proiectului tehnic nu pot fi considerate circumstanţe imprevizibile”.
În concluzie, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că acţiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În consecinţă, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 3881 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Respinge acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2326/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2384/2015. Contencios → |
|---|
