ICCJ. Decizia nr. 2384/2015. Contencios



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2384/2015

Dosar nr. 1582/239/2014

Şedinţa de la 9 iunie 2015 Camera de Consiliu

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău, la data de 13 octombrie 2014, petenta A.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 22 septembrie 2014 întocmit de autoritatea pârâtă.

Prin sentinţa nr. 1479 din 30 decembrie 2014, Judecătoria Hârlău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora competenţa de soluţionare a plângerilor împotriva proceselor-verbale de contravenţie aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În speţă, fapta pentru care a fost aplicată sancţiunea contravenţională a fost săvârşită în localitatea B., jud. Botoşani, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani.

Prin sentinţa nr. 1734 din 16 februarie 2015, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău, reţinând, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, introdus prin Legea nr. 2/2013, conform cărora plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliază contravenientul.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Hârlău, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, obiectul acţiunii în cauza de fată îl constituie anularea procesului-verbal de contravenţie din 22 septembrie 2014 întocmit de autoritatea pârâtă, prin care petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, conform cărora „Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă”.

Conform dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, ce constituie temeiul juridic al emiterii actului contestat, „Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”.

Aceste dispoziţii legale, derogatorii de la O.G. nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravenţională, precum şi de la dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, au fost introduse prin Legea nr. 2/2013, fiind în vigoare de la data de 15 februarie 2013 şi, deci, aplicabile în cauza de faţă, în care acţiunea a fost introdusă la data de 13 octombrie 2014.

Cum din actele depuse la dosar rezultă că petenta îşi are domiciliul în oraşul Hârlău, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale va fi stabilită, potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, în favoarea Judecătoriei Hârlău, în a cărei circumscripţie se află domiciliul contravenientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A.A.M. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Hârlău.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2015.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2384/2015. Contencios