ICCJ. Decizia nr. 243/2015. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 243/2015
Dosar nr. 1135/33/2012
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 26 iulie 2012 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a judeţului Cluj a solicitat anularea, ca nefondată, a Deciziei din 31 ianuarie 2012 emisă de către D.G.F.P. Cluj, în soluţionarea Contestaţiei depusă de către SC M. SRL la D.G.F.P. Cluj în data de 2 septembrie 2011, şi pe cale de consecinţă:
- admiterea Contestaţiei înregistrată de către SC M. SRL Ia D.G.F.P. Cluj la data 2 septembrie 2011;
- anularea Deciziei de impunere din 29 iulie 2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare la plata stabilite de inspecţia fiscală;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală din 29 iulie 2011, întocmit de către inspectorii N.D.S. şi B.O.A. din cadrul D.G.F.P. Cluj, Activitatea de Inspecţie Fiscală referitor la verificarea taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe profit pe perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2010, comunicate la data de 2 august 2011;
- exonerarea SC M. SRL de la plata sumelor stabilite în sarcina societăţii prin Decizia de impunere din 29 iulie 2011;
- restituirea către SC M. SRL a sumelor achitate de către aceasta în baza Deciziei de eşalonare la plata din data de 6 octombrie 2011.
Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.
Pârâta D.G.F.P. a jud. Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate.
Prin Sentinţa nr. 464 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a judeţului Cluj, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt că prin Raportul de inspecţie fiscală din 29 iulie 2011 şi Decizia de impunere din 29 iulie 2011 au fost stabilite pentru SC M. SRL obligaţii fiscale suplimentare de plata privind impozitul pe profit şi TVA şi accesorii aferente în sumă totală de 788.341 RON.
S-a reţinut că prin Decizia de impunere din 29 iulie 2011 s-a stabilit în sarcina reclamantei o diferenţă suplimentară în sumă de 788.341 RON, reprezentând 276.806 RON - diferenţă suplimentară de impozit pe profit; 117.090 RON - reprezentând majorări de întârziere aferente diferenţei suplimentare de impozit pe profit; 163.763 RON - diferenţă suplimentară de TVA; 230.682 RON - reprezentând majorări de întârziere aferente diferenţei suplimentare de TVA.
Urmare a contestării, pe cale administrativă, a celor două acte fiscale, prin Decizia din 31 ianuarie 2012 a fost respinsă contestaţia ca nemotivată pentru suma de 667 RON TVA şi ca neîntemeiată pentru celelalte obligaţii în sumă totală de 787.674 RON.
Cu privire la necolectarea TVA aferentă Facturii din 19 ianuarie 2007 a reţinut prima instanţă că reclamanta nu a prezentat motive de fapt şi de drept în susţinerea contestării debitului în sumă de 667 RON, întreaga argumentaţie cuprinsă în acţiune reprezentând o înşiruire a unor stări de fapt văzute dintr-o perspectivă proprie, fără vreo trimitere la texte de lege sau interpretări de drept.
Referitor la stornarea celor 8 facturi emise către T.I.M.C. SA, coroborând dispoziţiile art. 4, 5 şi 6 din Actul adiţional din 2002 la Contractul din 28 martie 2000 încheiat între SC M. SRL şi SC T.I.M.C. SA, prevederile art. 19 alin. (1) şi 138 C. fisc., prevederile pct. 214 al O.M.F.P. nr. 1.752/2005 s-a arătat că, în mod corect, a procedat echipa de inspecţie fiscală când a reîntregit veniturile societăţii şi a recalculat profitul impozabil al anului 2007, stabilind astfel o diferenţă suplimentară de impozit pe profit în sumă de 68.411 RON.
Cu privire la factura neînregistrată emisă către SC P.C. SRL, 25 din 28 iunie 2010 emisă în baza Contractului din 1 iunie 2009, s-a considerat că suma încasată în luna aprilie de către reclamantă reprezintă încasare în avans, înaintea emiterii facturii, încasare pentru care reclamanta datorează TVA în baza prevederilor art. 134 din C. fisc.
A fost avut în vedere Raportul de expertiză efectuat în cauză, potrivit căruia sumele înregistrate în contul 473 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare" trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării, conform pct. 208 O.M.F.P. nr. 3.055/2009.
A apreciat Curtea de Apel, raportat la dispoziţiile art. 134 C. fisc. că această factură trebuia înregistrată în evidenţele contabile ale SC M. SRL şi în consecinţă că reclamanta datorează obligaţii suplimentare privind impozitul pe profit în sumă de 32.713 RON şi TVA în suma de 38.847 RON.
În ceea ce priveşte vânzarea de terenuri către SC I. SRL s-a reţinut că reclamanta a motivat întârzierea în facturare şi înregistrarea în contabilitate a celor două contracte de vânzare-cumpărare invocând demersurile sale privind dezmembrarea, comasarea anumitor parcele din cadrul suprafeţelor de teren menţionate în contract, aspecte ce au amânat transmiterea posesiei şi a dreptului de proprietate faţă de data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în forma autentică.
Instanţa de fond a avut în vedere O.M.F.P. nr. 3.055/2009, art. 134 alin. (6) şi art. 155 C. fisc., în raport de care reclamanta trebuia să înregistreze în contabilitate vânzarea terenurilor în august 2010 şi să raporteze şi să calculeze în trimestrul III 2010, impozitul pe profit şi TVA având în vedere aceste înregistrări, apreciind că, în mod corect, s-a stabilit că, pentru facturarea cu întârziere a Contractelor de vânzare-cumpărare din 18 august 2010, reclamanta datorează un impozit pe profit suplimentar de 179.729 RON şi o taxă pe valoare adăugată de 40.990 RON.
S-a arătat în sentinţa atacată că în ceea ce priveşte deductibilitatea cheltuielilor cu combustibil, a fost invocată Decizia din 31 mai 2009 privind deductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul care prevedea, în principal, transportul persoanelor de la sediul societăţii la balastiere, transportul specialiştilor, topografilor, precum şi transportul de materiale de la furnizori.
S-a reţinut că reclamanta îşi susţine deductibilitatea cheltuielilor sale cu combustibilul justificând aceasta prin utilizarea autovehiculului XXX în scopul realizării activităţilor menţionate în cuprinsul Deciziei din 31 mai 2009.
Cum potrivit art. 21, alin. (4) lit. t) şi art. 145 C. fisc., în perioada 1 mai 2009 - 31 decembrie 2010 nu sunt deductibile cheltuielile şi nu este deductibilă TVA privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabililor, s-a constatat că societatea nu putea deduce aceste cheltuieli şi nu putea deduce TVA aferentă pentru vehiculul respectiv dacă acesta nu se înscrie în una din situaţiile de excepţie prevăzute de lege.
Fiind exceptate de la nedeductibilitate cheltuielile cu combustibilul destinate vehiculelor utilizate exclusiv pentru transportul personalului la şi de la locul de desfăşurare a activităţii şi numai atunci când există dificultăţi evidente de a găsi alte mijloace de transport şi există un acord colectiv între angajator şi angajaţi prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport, în lipsa dovezilor privind respectarea de către societate a condiţiilor impuse (utilizarea exclusivă a autovehiculului pentru transportul personalului, lipsa acordului colectiv), s-a apreciat că nu se poate accepta deductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul prin prisma justificării invocate de SC M. SRL referitoare la utilizarea autovehiculului pentru transportul personalului la şi de la balastiere la sediul societăţii.
Având în vedere că pentru trimestrul IV al anului 2010 reclamanta a declarat un impozit pe profit în suma de 5.374 RON iar în urma verificării s-a constatat realizarea unei pierderi în sumă de 901.852 RON, organele de control au scăzut din obligaţiile suplimentare privind impozitul pe profit în sumă de 282.153 RON, suma de 5.374 RON reprezentând impozit pe profit declarat pentru anul 2010 rezultând astfel o obligaţie suplimentară de impozit pe profit în sumă de 276.806 RON.
În ceea ce priveşte cererea privind restituirea către SC M. SRL a sumelor achitate de către aceasta în baza Deciziei de eşalonare de plată din data de 6 octombrie 2011, Curtea a constatat că şi acesta se impune a fi respinsă, obiectul prezentei acţiuni constituindu-l anularea Deciziei din 31 ianuarie 2012 emisă de D.G.F.P. a jud. Cluj şi nu anularea Deciziei de eşalonare la plată din 6 octombrie 2011.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin Decizia de impunere din 29 iulie 2011 constând în diferenţă suplimentară de impozit pe profit cu majorările aferente şi diferenţa suplimentară de TVA cu majorări de întârziere nu sunt datorate.
Argumentele invocate în susţinerea recursului formulat sunt în principal cele prezentate şi în cererea de chemare în judecată, recurenta apreciind că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut în raport cu situaţia de fapt şi documentele contabile prezentate că sumele stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală prin Decizia de impunere din 29 iulie 2011, cât şi prin Decizia din 31 februarie 2012 nu sunt datorate.
Intimata D.G.R.F.P. Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulată întemeiată pe dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. iar pe fond a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
În temeiul dispoziţiilor ar. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimată în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. prin întâmpinare, excepţie pe care o va respinge având în vedere următoarele considerente.
Recurenta-reclamantă îşi circumscrie criticile, în mod formal şi global, motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., raportându-se la hotărârea supusă controlului judiciar, din perspectiva situaţiei de fapt cu privire la sumele stabilite ca fiind datorate în baza actelor administrativ fiscale contestate.
Practic, astfel cum se poate observa prin criticile formulate recurenta îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţia instanţei de fond, invocând aspecte de netemeinicie şi nelegalitate, de reapreciere a probelor administrate în cauză, aspecte invocate şi prin cererea de chemare în judecată, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cât şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., având în vedere faptul că recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, instanţa putând examina cauza sub toate aspectele.
Astfel fiind, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata D.G.R.F.P. Cluj.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
În fapt, prin Decizia de impunere din 29 iulie 2011 au fost stabilite în sarcina recurentei-reclamante obligaţii fiscale suplimentare de plată privind impozitul pe profit şi TVA, precum şi accesorii aferente în sumă totală de 788.341 RON, constând în:
- 276.806 RON diferenţă suplimentară impozit pe profit;
- 117.090 RON reprezentând majorări de întârziere aferente diferenţei suplimentare de impozit pe profit;
- 163.763 RON diferenţă suplimentară de TVA.
Recurenta-reclamantă a contestat aceste sume iar prin Decizia din 30 ianuarie 2012 emisă de D.G.F.P. a judeţului Cluj a fost respinsă contestaţia, ca nemotivată pentru suma de 667 RON TVA şi ca neîntemeiată pentru celelalte obligaţii suplimentare stabilite în sumă de 787.674 RON.
Sumele reţinute în sarcina recurentei-reclamante prin actele contestate, provin din necolectarea TVA aferentă Facturii din 19 ianuarie 2007, stornare 8 facturi emise către T.I.M.C. SA în perioada 1 martie 2007 - 30 septembrie 2007, Factura din 28 iunie 2010 emisă de SC P.C. SRL emisă în baza Contractului având ca obiect închirierea unui teren proprietatea SC M. SRL, facturi emise în baza a două contracte de vânzare-cumpărare către SC I. SRL, deductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul, regularizare cu impozit pe profit declarat în trimestrul III 2010.
Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei, în raport cu starea de fapt fiscală reţinută, sentinţa analizând punctual, cu argumente de fapt şi de drept legalitatea fiecăreia dintre obligaţiile fiscale supuse contestării.
Întrucât din expunerea anterioară a considerentelor sentinţei atacate rezultă ample trimiteri la elementele probatorii şi la prevederile legale aplicabile pentru fiecare din categoriile de debite iar motivarea recursului a fost structurată corespunzător sumelor stabilite prin actele administrative fiscale deduse judecăţii, Înalta Curte apreciată că în contextul cercetării recursului nu se impune reluarea tuturor aspectelor examinate de instanţa de fond, urmând ca analiza să vizeze punctual doar criticile formulate la adresa sentinţei.
Instanţa de control judiciar constată că în dezlegarea pe care a dat-o chestiunilor de drept în dispută, judecătorul fondului a avut în vedere expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză, care a concluzionat ca diferenţele suplimentare de impozit pe profit şi TVA, respectiv majorările de întârziere calculate de către organele de inspecţie fiscală, corespund cu diferenţele suplimentare calculate de către expertul contabil.
Această probă a fost administrată conform art. 201 C. proc. civ., conţinând o opinie de specialitate asupra unor împrejurări de fapt, pe care instanţa de fond a supus-o propriei evaluări, în coroborare cu celelalte probe ale cauzei, iar concluziile expertizei nu ar putea fi înlăturate doar pe baza unor probe contrare iar nu prin simple afirmaţii sau interpretări proprii ale uneia din părţi.
Astfel în ceea ce priveşte necolectarea TVA aferentă Facturii din 19 ianuarie 2007 în sumă de 667 RON, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că reclamanta nu a prezentat motive de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sale.
Cu privire la stornarea unui număr de 8 facturi emise de recurenta-reclamantă către T.I.M.C. SA, în valoare totală de 427.569 RON şi TVA în sumă de 81.238 RON, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, a reţinut judecătorul fondului că suma de 68.411 RON stabilită ca obligaţie suplimentară a impozitului pe profit este datorată de recurenta-reclamantă, având în vedere atât prevederile contractuale (respectiv dispoziţiile art. 5 al Actului adiţional nr. 1/2002 la Contractul din 28 martie 2000), cât şi prevederile legale incidente în cauză (respectiv art. 138 C. fisc., pct. 214 al O.M.F.P. nr. 1.752/2005, cât şi dispoziţiile art. 19 alin. (1) C. fisc.).
În ceea ce priveşte Factura neînregistrată din 28 iunie 2010 emisă de recurenta-reclamantă către SC P.C. SRL pentru care prin actele fiscale contestate s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare constând în impozit pe profit în sumă de 32.713 RON şi TVA în sumă de 38.847 RON, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că sumele sunt datorate, fiind confirmate şi prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, cât şi în raport de prevederile art. 134 din C. fisc. potrivit cărora, exigibilitatea taxei reprezintă data de la care autoritatea fiscală are dreptul să solicite plata de la persoanele obligate la plata taxei, chir dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
Înalta Curte constată, de asemenea, că şi în ceea ce priveşte celelalte obligaţii fiscale suplimentare reţinute prin actele fiscale contestate şi menţinute ca fiind datorate de către prima instanţă - impozit pe profit în sumă de 176.729 RON, diferenţă suplimentară TVA în sumă de 40.990 RON, aferente facturilor emise cu întârziere de recurenta-reclamantă în baza a două contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu SC I. SRL, cheltuielile în sumă de 9.743 RON pentru combustibilul folosit pentru alimentarea unui autoturism, considerate ca nedeductibile în raport de prevederile art. 21 alin. (4) lit. t) C. fisc. în perioada 1 mai 2009 - 31 decembrie 2010, pentru care au fost stabilite diferenţe suplimentare de impozit pe profit în sumă de 1.300 RON şi TVA aferentă în sumă de 2.021 RON nedeductibilă, criticile recurentei-reclamante se limitează la argumentele invocate şi prin contestaţia împotriva actelor fiscale atacate, cât şi prin acţiunea formulată, fără a combate cu argumente valabile situaţia de fapt fiscală reţinută pe baza constatărilor expertului şi a documentelor contabile analizate.
Având în vedere toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă D.G.R.F.P. Cluj.
Respinge recursul declarat de SC M. SRL împotriva Sentinţei nr. 464 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2384/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2490/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
