ICCJ. Decizia nr. 2478/2015. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2478/2015
Dosar nr. 479/45/2013
Şedinţa publică de la 12 iunie 2015
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.V.M., în contradictoriu cu pârâtele C.A.S. Iaşi şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea acestora la respectarea drepturilor de acces, intervenţie şi opoziţie la prelucrarea datelor personale cu caracter medical, prin intermediul Sistemului Informatic Unic Integrat aflat în gestiunea şi uzul pârâtelor, potrivit art. 13, 14 şi 15 ale Legii nr. 677/2001.
Ulterior, printr-o cerere de modificare a acţiunii introductive, formulată în temeiul art. 204 alin. (1) NCPC, reclamantul a solicitat ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să fie instituite în sarcina pârâtelor următoarele obligaţii:
1. Să elimine din cadrul PIAS informaţiile personale cu caracter medical ce îl privesc, protejate de art. 21 din Legea nr. 46/2003 (toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul şi datele personale de identificare în legătură cu acestea);
2. Să împiedice în viitor colectarea şi prelucrarea respectivelor categorii de informaţii în Cadrul PIAS sau a variantelor informatice corespondente, în înţelesul art. 3 lit. b) din Legea nr. 677/2001 (orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea), până la data unei eventuale notificări contrare opoziţiei exprimate;
3. Să anonimizeze datele personale ce privesc calitatea de asigurat al Fondului Naţional al Asigurărilor Sociale de Sănătate, şi care nu pot fi eliminate, în temeiul art. 14, alin. (1) lit. b) din lege arătând motivele pentru care nu pot proceda la eliminarea acestora, pentru fiecare categorie de date în parte;
4. Să comunice integral şi detaliat, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 15 alin. (4) din lege, de la data pronunţării hotărârii, prin grija organelor de conducere şi a departamentelor de resort, măsurile întreprinse în scopul îndeplinirii celor dispuse de instanţă, precum şi toate documentele menţionate la pct. 5 - 20 din cererea modificatoare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 03 februarie 2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în parte şi a obligat pârâtele să elimine din cadrul P.I.S.A.S. informaţiile personale cu caracter medical ce îl privesc pe reclamant, astfel cum sunt protejate de art. 21 din Legea nr. 46/2003, respectiv „toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, prognosticul, tratamentul şi datele personale de identificare în legătură cu acestea”, precum şi diagnosticele, din cuprinsul cărora sunt exceptate diagnosticele cu risc vital şi bolile cronice, astfel cum sunt stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi preşedintelui CNAS, conform art. 331 alin. (3) din Legea nr. 65/2006, urmând să colecteze, respectiv prelucreze aceste informaţii doar de la data unei eventuale notificări contrare acestei opoziţii exprimate de reclamant.
3. Cererile de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 36 din 03 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamantul A.V.M. şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
3.1. Recurentul - reclamant A.V.M. a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea tuturor capetelor de cerere aşa cum au fost formulate.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecăţii; nu a examinat apărările formulate prin răspunsul la întâmpinări; nu a pus în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate şi/sau reţinute în considerentele hotărârii.
De asemenea, hotărârea pronunţată este nemotivată privitor la soluţiile de respingere pentru capetele de cerere formulate, instanţa de fond nu aplicat cu prioritate dreptul Uniunii Europene şi a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material invocate.
3.2. Recurenta - pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei în sensul înlăturării obligaţiei pârâtelor de a elimina din cadrul P.I.A.S. informaţiile cu caracter medical ce îl privesc pe reclamant, respectiv „toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, prognosticul, tratamentul şi datele personale de identificare în legătură cu acestea”, precum şi diagnosticele, din cuprinsul cărora sunt exceptate diagnosticele cu risc vital şi boli cronice.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că în baza Legii nr. 95/2006 are calitatea de operator de date cu caracter personal şi având în vedere că prelucrarea datelor cu caracter personal este necesară protecţiei sănătăţii publice, a apreciat că soluţia instanţei de fond în legătură cu prelucrarea informaţiilor personale cu caracter medical, fundamentată pe nerespectarea de către CNAS a dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
4. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 ianuarie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Niciuna dintre părţi nu a transmis un punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevede acest text normativ.
Prin încheierea din 6 martie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A.V.M. şi în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.
Prin aceeaşi încheiere s-a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost formulat tardiv, cu depăşirea termenului prevăzut în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atrăgând incidenţa prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
5.1. Recursul reclamantului
Un prim motiv de recurs invocat de recurentul - reclamant este cel prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. („Când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”), motiv căruia îi pot fi subsumate criticile constând în nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În speţă, recurentul - reclamant a invocat încălcări ale îndatoririlor privind primirea şi soluţionarea cererilor şi ale garanţiilor dreptului la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil (principiul contradictorialităţii, rolul judecătorului în aflarea adevărului), prin nepronunţarea asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecăţii neexaminarea efectivă a tuturor apărărilor, nepunerea în discuţia părţilor a tuturor cererilor, excepţiilor şi împrejurărilor de fapt invocate şi/sau reţinute în considerentele hotărârii, nemotivarea soluţiilor de respingere pentru unele dintre capetele de cerere formulate.
Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma celor menţionate mai sus, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat. Din considerentele hotărârii rezultă că instanţa a examinat în profunzime şi a sistematizat cererile şi susţinerile părţilor, luând în considerare „multitudinea solicitărilor ce fac obiectul cauzei, complexitatea şi interdependenţa acestora” (pagina 9 din sentinţă), fiind preocupată să identifice obiectul cererilor reclamantului, temeiurile de drept aplicabile, împrejurările de fapt care au constituit situaţia - premisă a declanşării mecanismului judiciar şi îndeplinirea cerinţelor de exercitare a dreptului la acţiune, în condiţiile în care excepţia de inadmisibilitate a unora dintre capetele de cerere fusese unită cu fondul, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. cauzele Ruiz Torija c. Spaniei, Buzescu c. României).
În altă ordine de idei, instanţa de control judiciar constată că în speţă nu se poate reţine că judecătorul fondului ar fi încălcat prevederile art. 224 C. proc. civ. şi ar fi pronunţat hotărârea fără a fi pus în discuţia părţilor toate aspectele invocate, pentru că, pe de o parte, actele de procedură care au marcat traseul procesual au fost comunicate părţilor, iar reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, şi, pe de altă parte, niciuna dintre părţi nu a fost prezentă, pentru a pune concluzii, la termenul din 13 ianuarie 2014, când s-au încheiat dezbaterile, şi nu a formulat concluzii scrise, deşi pronunţarea hotărârii a fost amânată de trei ori, până la data de 3 februarie 2014, în temeiul art. 396 C. proc. civ.
Or, potrivit art. 223 C. proc. civ., lipsa părţilor, legal citate, nu împiedică judecarea cauzei, dacă cel puţin una dintre ale a solicitat judecarea în lipsă - condiţie care în speţă a fost îndeplinită, chiar reclamantul formulând o astfel de solicitare în finalul acţiunii introductive .
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”), în esenţă, recurentul - reclamant a invocat aplicarea eronată a art. 1 şi 5 din Legea nr. 544/2001, formularea unor „opinii legale eronate” în privinţa interpretării şi aplicării unor prevederi din legislaţia naţională - cu referire la Legea nr. 95/2006, a reformei sănătăţii şi la celelalte acte normative a căror respectare o implică implementarea platformei informatice, art. 12 din Legea nr. 677/2001, privind protecţia datelor cu caracter personal şi art. 1 din Legea nr. 109/2007, privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice. În fine, a invocat generic, fără argumente punctuale, ignorarea unor norme şi principii din dreptul Uniunii Europene, indicate în răspunsul la întâmpinare: Directiva 95/46/CE şi Documentul de lucru nr. 00323/EN/WP 131 privind prelucrarea datelor medicale cu caracter personal din dosarul electronic de sănătate (DES), emis de Grupul de lucru pentru protecţia datelor a articolului 29 din Directiva 95/46/CE.
Niciuna dintre aceste critici nu este însă fondată, recurentul - reclamant contrapunând soluţiei instanţei propria viziune asupra modului în care ar trebui prelucrate datele medicale şi implementată Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS).
În abordarea cauzei, prima instanţă a avut însă în vedere şi a analizat adecvat interesul general urmărit prin informatizarea serviciilor medicale şi echilibrul rezonabil dintre interesul public şi cel privat în aplicarea normelor menţionate de recurentul - reclamant, decelând informaţiile personale cu caracter medical protejate de lege, asupra cărora dreptul de opoziţie prevăzut în art. 15 din Legea nr. 677/2001 a fost exercitat în mod întemeiat. De asemenea, a efectuat o cercetare riguroasă a întinderii obligaţiilor entităţilor publice antrenate în proces, în raport cu obiectul concret al informaţiilor solicitate de recurentul - reclamant în temeiul Legii nr. 544/2001.
Prin urmare, nu pot fi identificate motive de reformare a sentinţei prin prisma motivelor prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., aşa cum au fost dezvoltate de recurentul - reclamant.
5.2. Recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
Aşa cum rezultă din cele menţionate la pct. 4 din prezenta decizie, recursul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este tardiv.
Potrivit dovezii de înmânare aflate la fila 59 a dosarului de fond, sentinţa a fost comunicată la data de 7 februarie 2014, iar recursul a fost transmis prin fax la data de 7 martie 2014, fiind formulat, după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării sentinţei, prevăzut în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 36 din 3 februarie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1546/2015. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 325/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
