ICCJ. Decizia nr. 28/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 28/2015

Dosar nr. 507/2/2013*

Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice suspendarea Ordinului Preşedintelui A.N.R.S.C. cu nr. 474 emis la data 01 noiembrie 2012, prin care s-a dispus retragerea licenţei nr. 1140 din 28 septembrie 2010, clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a localităţilor, eliberată prin Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28 septembrie 2010, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei precum şi anularea Ordinului Preşedintelui A.N.R.S.C. cu nr. 474 emis la data 01 noiembrie 2012, prin care s-a dispus retragerea licenţei nr. 1140 din 28 septembrie 2010, clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a localităţilor, eliberată prin Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28 septembrie 2010,

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Motivând acţiunea, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 474 din data de 01 noiembrie 2012, s-a procedat la retragerea licenţei cu nr. 1140 din 28 septembrie 2010, clasa 2, pentru serviciul public de salubrizare al localităţilor pentru motivele precizate în anexa ordinului mai-sus amintit.

Referitor la motivul de retragere a licenţei stipulat la punctul 1 din Anexa la Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012, reclamanta a arătat că acesta este nelegal dat fiind faptul că societatea a încasat contravaloarea serviciilor prestate la tarifele stabilite şi aprobate de autorităţile administraţiilor publice locale în localităţile Şibot şi Alba Iulia, unde i-a fost delegat serviciul astfel cum este prevăzut la art. 7 din Condiţiile asociate licenţei.

La pct. 5 din Cap. III din Condiţiile asociate licenţei intitulat Drepturi din Licenţa nr. 1140 din 28 septembrie 2010 se prevede dreptul de a presta serviciile de salubrizare pentru Municipiul Alba Iulia şi comuna Şibot precum şi dreptul de a încasa contravaloarea serviciilor prestate în aceste unităţi administrativ-teritoriale la tarifele stabilite şi aprobate conform prevederilor legale.

A mai susţinut că, pentru prestarea serviciului, nu a solicitat beneficiarilor serviciului alte sume băneşti în afara celor facturate şi aprobate, aşa cum în mod nerealist invocă A.N.R.S.C. Dealtfel, arată că A.N.R.S.C. în motivarea Ordinului de retragere a licenţei şi în răspunsul la plângerea prealabilă formulată, nu arată unde şi când a încasat alte tarife decât cele aprobate de autorităţile locale.

În fine a mai susţinut că reţinerea motivului de retragere a licenţei prin încălcarea prevederilor pct. 7 şi 20 din condiţiile asociate licenţei cu privire la practicarea tarifelor neaprobate de către autorităţile locale, acolo unde nu a fost delegat serviciul de salubrizare, este nelegal deoarece, pe de o parte, Normele metodologice din 2007 prevăd pentru care situaţii se impune stabilirea tarifelor, iar pe de altă parte, condiţiile asociate licenţei se referă la obligativitatea aplicării şi respectării tarifelor aprobate de autorităţile locale, doar pentru unităţile teritorial-administrative pentru care a fost licenţiată şi pentru care avea contractul de delegare a gestiunii.

Reclamanta a arătat că Licenţa 1140 din 28 septembrie 2010 a fost acordată pentru prestarea serviciului de salubrizare pentru cele două localităţi, având dreptul ca în aceste două localităţi să încaseze contravaloarea serviciilor prestate, la tarifele stabilite şi aprobate conform prevederilor legale în vigoare (pct. 7 din condiţiile asociate licenţei) şi obligaţia ca, în aceste două localităţi pentru care deţinea licenţa, să nu perceapă de la utilizatori alte sume băneşti, în afara celor facturate pe baza tarifelor stabilite şi aprobate de autoritatea administraţiei publice locale (pct. 20 din condiţiile asociate licenţei).

Punctele 7 şi 20 din condiţiile asociate licenţei, prevederi invocate de A.N.R.S.C. în susţinerea legalităţii Ordinului de retragere a licenţei, şi pe care subscrisa le-ar fi încălcat, se referă la cele două localităţi, respectiv mun. Alba-Iulia şi comuna Şibot iar nu şi la alte unităţi administrativ teritoriale pentru care nu a fost delegat serviciul de salubrizare.

Cu privire la argumentul invocat de A.N.R.S.C. la pct. 1 lit. b) din Anexa la Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012, a arătat că acesta nu reprezintă un motiv întemeiat de retragere a licenţei, nefiind constatată vreo încălcare a dispoziţiilor legale în prestarea serviciului pentru localităţile în care a fost licenţiată. Din conţinutul Condiţiilor asociate licenţei, pct. 9 se referă la prestarea serviciului în condiţii de legalitate deplină şi asumarea răspunderii faţă de toate actele sau faptele care decurg sau au legătură cu activitatea respectivă pentru localităţile Alba Iulia şi Şibot, conform art. 2, unităţi teritorial-administrative pentru care s-a acordat licenţa clasa 2 nr. 1140 din 28 septembrie 2010.

Atât din conţinutul notei de control întocmită la data de 08 mai 2012, a notei de control nr. 1062 din 19 martie 2008 cât şi a notei de control din 2012 nu rezultă că ar fi încălcat această obligaţie legală pentru localităţile care fac obiectul licenţei nr. 1140 din 28 septembrie 2010.

Reclamanta a susţinut că în Ordinul de retragere a licenţei nu se face precizarea situaţiei concrete de care ar fi culpabilă cu privire la nerespectare legislaţiei în prestarea serviciului în localităţile obiect al licenţei ci face o precizare ambiguă prin invocarea faptului că a "încălcat în mod repetat" prevederile licenţei şi legislaţiei în vigoare.

Cu privire la cele menţionate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012 prin care se motivează retragerea licenţei ca urmare a refuzului subscrisei de a pune la dispoziţia echipei de control documentele solicitate, aceasta nu este legală şi fondată deoarece nu este indicat controlul la care face referire.

A precizat faptul că la sediul societăţii au fost efectuate mai multe controale, toate acestea fiind consemnate în Registrul Unic de Control, nefiind precizat în notele de control - inclusiv în nota de control încheiată în data de 08 mai 2012 - că ar fi refuzat a pune la dispoziţia membrilor echipei de control actele solicitate sau nu a furnizat informaţiile solicitate de către aceştia.

Mai mult de atât din punctul 5 al Notei de control a A.N.R.S.C. încheiată în data de 08 mai 2012 la sediul societăţii rezultă clar faptul că societatea a înaintat şi a pus la dispoziţia echipei de control toate documentele care i-au fost solicitate, furnizând toate informaţiile necesare echipei de control.

Referitor la motivul invocat de A.N.R.S.C. la punctul 2 din Anexa la Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nu este concludent, acesta nefiind susţinut de vreun act care să fi fost comunicat nemijlocit societăţii.

Reclamanta a arătat că sancţiunea pentru prestarea unui serviciu de salubrizare în alte unităţi administrativ-teritoriale fără a deţine licenţă nu constă în retragerea licenţei, deoarece, pe de o parte, art. 10 din Condiţiile asociate licenţei se referă la localităţile care fac parte din obiectul licenţei, localităţi pentru care a prestat serviciul de salubrizare având contracte de delegare a gestiunii, iar pe de altă parte, art. 60 din H.G. nr. 745/2007, precizează în mod concret situaţiile în care A.N.R.S.C. poate dispune retragerea licenţei. Nici în condiţiile asociate licenţei din 28 septembrie 2010 şi nici în art. 60 din H.G. nr. 745/2007 nu se regăseşte vreo precizare că sancţiunea, pentru prestarea serviciului de salubrizare fără contract de delegare a gestiunii pentru alte localităţi decât cele specificate în licenţă, o constituie retragerea licenţei pentru prestarea serviciului de salubrizare în localităţile în care există contracte de delegare a gestiunii.

Cu privire la prestarea serviciului de salubrizare în alte localităţi decât cele precizate în licenţă, reclamanta a a arătat faptul că efectua acest serviciu înainte de intrarea în vigoare a legislaţiei aplicabile, în baza contractelor comerciale încheiate direct cu utilizatorii.

În opinia reclamantei, motivul de retragere a licenţei din 28 septembrie 2010 privind măsurile ce se impuneau pentru intrarea în legalitate, nu constituie un motiv legal de retragere a licenţei, întrucât măsurile impuse în termen de 30 de zile, (respectiv, delegarea gestiunii, aprobarea tarifelor etc.) nu puteau fi puse în aplicare deoarece prerogativa acestor măsuri aparţinea în mod exclusiv autorităţilor locale.

În drept, reclamanta a invocăm prevederile Legii nr. 554/2004, H.G. 745/2007; Legea nr. 101/2006; Legea nr. 51/2006; Ordinul nr. 101/2006; Ordinul nr. 102/2007, Normele Metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare, emise de A.N.R.S.C. şi publicat în M.O. nr. 529 din 6 august 2007.

În cererea precizatoare şi completatoare reclamanta a învederat că pentru retragerea licenţei pârâta, inclusiv comisia de licenţiere din data de 30 iulie 2012, ar fi trebuit să aplice sancţiunea contravenţională în limita impusă de legislaţia aplicabilă, sancţiune care se putea lua numai cu respectarea de către A.N.R.S.C. a procedurii instituite prin Ordinul 102/2007 şi în conformitate cu prevederile pct. 34 din condiţiile asociate licenţei.

Apărările formulate în cauză

Pârâta A.N.R.S.C. - Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte cererea de suspendare.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând, în esenţă, că reclamanta practică tarife neaprobate de către autoritatea administraţiei publice locale din următoarele unităţi administrativ - teritoriale: oraşul Ocna Mureş, oraşul Teiuş, Comuna Ciugud, comuna Fărău, comuna Ighiu, comuna Lunca Mureşului, comuna Lopadea Nouă, comuna Meteş, comuna Mirăslău, comuna Mihalţ, comuna Noşlac, oraşul Ocna Mureş, comuna Pianu, comuna Sântimbru, comuna Săliştea, comuna Unirea, comuna Hopârta din judeţul Alba.

De asemenea, potrivit Legii nr. 101/2006, serviciul public de salubrizare a localităţilor se organizează pentru satisfacerea nevoilor populaţiei, ale instituţiilor publice şi ale agenţilor economici de pe teritoriul respectivelor unităţi administrativ-teritoriale.

Având în vedere decizia de retragere a Licenţei nr. 1140 din 28 septembrie 2010, prin adresa nr. 2381107 din 01 august 2012, A.N.R.S.C. a informat atât Consiliul local cât şi primăria municipiului Alba Iulia, cu privire la încetarea valabilităţii acestei licenţei, pe care o deţinea SC S. SRL din municipiul Alba Iulia, tocmai în scopul ca autoritatea administraţiei publice locale să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru adoptarea măsurilor ce se impun în vederea asigurării continuităţii acestui serviciu în municipiul Alba Iulia.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2639 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, următoarele:

Prin Încheierea din data de 13 martie 2013, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată având în vedere că cele două cerinţe - cazul bine justificat şi paguba iminentă - se condiţionează reciproc, astfel încât, chiar dacă executarea actului administrativ ar produce o diminuare a patrimoniului reclamantului, această diminuare ar constitui o pagubă numai în sens economic, nu şi în sens juridic, câtă vreme nu este produsă de un act „vădit nelegal”.

Pe de altă parte, se impune precizarea că reclamanta nu a probat în niciun mod afirmaţiile referitoare la iminenţa intrării în insolvenţă, la contractarea de împrumuturi bancare, la imposibilitatea de plată a salariilor angajaţilor, în lipsa unor probe relevante privind situaţia financiară a societăţii, neputându-se presupune în mod temeinic că executarea ordinului ar produce o afectare gravă şi iremediabilă a activităţii.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut ca situaţie de fapt împrejurarea că, reclamanta SC S. SA a deţinut licenţa din 28 septembrie 2010 clasa 2 pentru serviciul public de salubrizare a localităţilor, eliberată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 489 din 28 septembrie 2010, iar la data de 30 iulie 2012, în cadrul şedinţei Comisiei de licenţiere s-a hotărât retragerea licenţei, sens în care pârâta emiţând în acest sens Ordinul nr. 474 din 01 noiembrie 2012 de retragere a licenţei - filele 34-36.

În continuare, arată instanţa că, motivele dispunerii acestei măsuri constau în încălcarea de către reclamantă a condiţiilor asociate licenţei de la punctele 7, 8, 9, 10 şi 20, precum şi în refuzul de a pune la dispoziţia echipei de control a documentelor solicitate - încălcarea condiţiei nr. 30 care se sancţionează cu retragerea imediată a licenţei.

Instanţa a reţinut că prestarea de către reclamantă a serviciului de salubrizare în localităţile Ocna Mureş, Teiuş, Ciugud, Fărău, Ighiu, Lunca Mureşului, Opadea Nouă, Meteş, Mirăslău, Mihalţ, Noşlac, Ocna Mureş, Pianu, Sântimbru, Săliștea, Unirea, Hopârta, fără licenţă şi fără contracte de delegare a gestiunii, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale imperative menţionate, fapt care nu numai că este recunoscut de reclamantă şi constituie o încălcare a prevederilor pct. 8 lit. b) din condiţiile asociate licenţei, astfel cum în mod corect a reţinut autoritatea pârâtă, dar, mai mult, este invocat drept justificare a împrejurării că aceasta practică tarife neaprobate în localităţile respective, nelegalitatea practicării de tarife neaprobate fiind aşadar o consecinţă a unei alte nelegalităţii constând în prestarea activităţii fără licenţă.

Arată în continuare instanţa că, într-adevăr dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 101/2006 şi, pe cale de consecinţă, pct. 7 şi pct. 20 din condiţiile asociate licenţei au în vedere ipoteza tipică în care persoana care deţine licenţă pentru prestarea serviciului de salubritate practică alte tarife decât cele stabilite şi aprobate dar aceasta nu înseamnă că în situaţia de faţă, în care practicarea de tarife neaprobate reprezintă o consecinţă directă a faptului că reclamanta prestează serviciul de salubritate fără licenţă, fapta nu poate fi sancţionată, aşa cum susţine reclamanta, întrucât o activitate ilegală nu poate justifica legalitatea consecinţelor ce decurg din aceasta.

În consecinţă, instanţa constată că este neîntemeiată critica de nelegalitate referitoare la motivul retragerii licenţei pentru încălcarea prevederilor pct. 7 şi 20 din condiţiile asociate licenţei, având în vedere, în primul rând, faptul că reclamanta invocă în apărare prestarea serviciului de salubritate în condiţii de nelegalitate iar în al doilea rând, faptul că, din moment ce nu deţinea licenţă şi contract de delegare a gestiunii pentru localităţile menţionate, implicit, şi tarifele percepute sunt neaprobate şi încasate cu încălcarea prevederilor legale.

În ceea ce priveşte critica reclamantei, în sensul că argumentul invocat de pârâtă la pct. 1 lit. b) din Anexa la Ordinul de retragere a licenţei nu reprezintă un motiv întemeiat, întrucât pct. 9 din condiţiile asociate licenţei se referă exclusiv la prestarea serviciului în localităţile pentru care s-a acordat licenţe, respectiv Alba Iulia şi Şibot, instanţa a constatat că interpretarea pe care o dă reclamanta acestei prevederi nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, textul citat nu face distincţia arătată, iar aplicarea principiului de drept „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” conduce la concluzia că întreaga activitate de prestare servicii de salubritate a reclamantei trebuie desfăşurată în condiţii de deplină legalitate, obligaţia nefiind limitată doar la localităţile pentru care a obţinut licenţa.

Referitor la motivul de retragere a licenţei menţionat la pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 474/2012, respectiv refuzul de a pune la dispoziţia echipei de control a A.N.R.S.C. documentele solicitate, instanţa a reţinut că, aşa cum rezultă din Nota de control încheiată la data de 10 august 2011 - în cadrul acţiunii de control desfăşurată la această dată, echipa de control a A.N.R.S.C. a fost împiedicată să continue verificările şi să-şi ducă la îndeplinire mandatul prin refuzul reprezentantului societăţii de a pune la dispoziţie toate documentele solicitate.

Or, potrivit art. 48 alin. (2), teza a doua din Legea nr. 51/2006, „Atât operatorii, cât şi utilizatorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie reprezentanţilor împuterniciţi documentele cu privire la serviciul de utilităţi publice furnizat/prestat.”

În consecinţă, instanţa a reţinut că reţine că prin refuzul de a pune la dispoziţia echipei de control a A.N.R.S.C. documentele solicitate, reclamanta a încălcat prevederile legale citate şi condiţiile asociate licenţei, cu precizarea că este lipsită de relevanţă împrejurarea că din eroare s-a consemnat că, pe durata controlului, societatea ar fi fost reprezentată de directorul general, în realitate fiind vorba despre directorul executiv, neavând nicio relevanţă cu privire la legalitatea notei de control, eroarea fiind justificată de faptul că directorul general şi directorul executiv poartă acelaşi nume, respectiv Constantinescu Petru.

Referitor la susţinerea reclamantei, în sensul că Nota de control din anul 2011 nu i-a fost comunicată, instanţa a constatat că echipa de control a menţionat faptul că reprezentantul reclamantei, directorul executiv, s-a prezentat la sediul teritorial al pârâtei, a luat la cunoştinţă de conţinutul notei dar a refuzat să o semneze.

Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 60 lit. h) din H.G. nr. 745/2007 în cazul refuzului titularului de licenţă de a supune controlului sau de a pune la dispoziţia agenţilor constatatori ai A.N.R.S.C. datele şi informaţiile solicitate în timpul desfăşurării acţiunii de control, A.N.R.S.C. decide retragerea licenţei.

La pct. 36 din condiţiile asociate licenţei se prevede faptul că A.N.R.S.C. va proceda la retragerea imediată a licenţei dacă titularul licenţei nu respectă cerinţa de la pct. 30, menţionat anterior.

În raport de cele constatate prin nota de control, de prevederile legale amintite şi de condiţiile asociate licenţei de la pct. 30 şi 36, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici această critică de nelegalitate, motivul menţionat la pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 474/2012, respectiv refuzul de a pune la dispoziţia echipei de control a A.N.R.S.C. documentele solicitate, justificând măsura de retragere a licenţei.

Referitor la critica de nelegalitate a motivului de retragere a licenţei de la pct. 1 lit. c), Curtea constată că s-a reţinut încălcarea de către reclamantă a pct. 10 din condiţiile asociate licenţei, potrivit căruia „Titularul licenţei are obligaţia de a presta serviciul numai în baza unui Contract de delegare a gestiunii serviciului, încheiat cu autoritatea administraţiei publice locale responsabilă, în condiţiile legii.”

Potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 51/2006, „Furnizarea/ prestarea serviciilor de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente şi a contractului de delegare a gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare. ”

De asemenea, Legea nr. 101/2006, cu modificările şi completările ulterioare prevede la art. 21 operatorii îşi pot desfăşura activitatea în baza licenţei eliberate de A.N.R.S.C. şi a contractului de delegare a gestiunii.

Reclamanta recunoaşte în acţiunea formulată că prestează serviciul de salubrizare fără contract de delegare a gestiunii în localităţile Ocna Mureş, Teiuş, Ciugud, Fărău, Ighiu, Lunca Mureşului, Lopadea Nouă, Meteş, Mirăslău, Mihalţ, Noşlac, Ocna Mureş, Pianu, Sântimbru, Săliştea, Unirea, Hopârta, dezvoltând în susţinerea nelegalităţii acestui motiv de retragere a licenţei, acelaşi raţionament defectuos prezentat în cadrul primei critici de nelegalitate, constând, în esenţă, în faptul că obligaţia de a deţine contracte de delegare a gestiunii vizează numai localităţile pentru care a fost licenţiată.

Or, acest raţionament nu poate fi primit din considerentele expuse în cadrul analizei primei critici de nelegalitate, nefiind necesar ca acestea să fie reiterate de instanţă, acestea conducând la concluzia că respectarea legii este obligatorie pentru toată activitatea reclamantei de prestare servicii de salubritate şi nu numai pentru activitatea desfăşurată în localităţile Alba Iulia şi Şibot.

Nu are relevanţă împrejurarea că reclamanta presta acest serviciu, înainte de intrarea în vigoare a legislaţiei care impune încheierea unor contracte de delegare a gestiunii, în baza contractelor comerciale încheiate direct cu utilizatorii, fiind obligatoriu ca, începând cu intrarea în vigoare a noilor reglementări, aceasta să se conformeze exigenţelor legii în vigoare.

Mai mult decât atât, instanţa a constatat că potrivit art. 60 lit. b) din H.G. nr. 745/2007, autoritatea pârâtă retrage licenţa în cazurile specificate în condiţiile asociate licenţei, or, potrivit pct. 35 lit. a) şi c) din condiţiile asociate licenţei, A.N.R.S.C. poate retrage licenţa în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute de legislaţia specifică în vigoare şi pentru încălcarea în mod repetat a unei sau mai multor condiţii ale licenţei, ipoteză care include şi prestarea serviciului de salubritate în absenţa contractelor de delegare de gestiune, deţinerea unor asemenea contracte, constituind o obligaţie legală (art. 39 din Legea nr. 51/2006 şi art. 21 din Legea nr. 101/2006) dar şi o condiţie asociată licenţei (pct. 10).

Nu poate fi reţinută apărarea reclamantei, în sensul că măsurile de intrare în legalitate impuse în anul 2008 nu puteau fi aplicate în termen de 30 de zile, întrucât în măsura în care reclamanta nu avea posibilitatea de încheia contracte de delegare de gestiune în localităţile în care presta serviciul de salubritate în mod nelegal, intrarea în legalitate trebuia realizată prin încetarea prestării acestei activităţi până la obţinerea licenţei şi încheierea contractelor respective.

Nu este reală nici afirmaţia reclamantei potrivit căreia, prevederea de la pct. 39 din condiţiile asociate licenţei aprobate prin Ordinul 40/2005, valabilă la data transmiterii de către pârâtă a adreselor nr. 250/MCB/2008 şi 2961/MCB/2008, prin care se stipulează că titularul licenţei nu are dreptul de a presta activităţile specifice serviciului în altă arie teritorial-administrativă decât cea licenţiată, nu se mai regăseşte în condiţiile asociate licenţei retrase.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei potrivit căreia, deşi sesizată încă din anul 2008, pârâta nu a întreprins nicio acţiune cu privirea la suspendarea licenţei sau la reglementarea situaţiei cu autorităţile locale, instanţa a reţinut că aceasta nu poate constitui o justificare pentru prestarea serviciului de salubritate în condiţii de nelegalitate.

Referitor la prima critică de nelegalitate din cererea precizatoare, critică ce vizează, în esenţă, faptul că, în opinia reclamantei, din interpretarea coroborată a prevederilor H.G. nr. 745/2007 şi a condiţiilor asociate licenţei de la punctele 35 şi 36, faptele reţinute de pârâtă ca motive de retragere a licenţei pot fi sancţionate numai cu aplicarea amenzii contravenţionale, instanţa a reţinut în acest sens că legislaţia incidenţă în domeniu nu prevede obligativitatea aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale.

Mai mult, aşa cum rezultă din prevederile art. 60 lit. b) din H.G. nr. 745/2007, retragerea licenţei nu este condiţionată de săvârşirea unor contravenţii, acestea stipulând expres că autoritatea pârâtă retrage licenţa în cazurile specificate în condiţiile asociate licenţei, or, potrivit pct. 35 lit. a) şi c) din condiţiile asociate licenţei, A.N.R.S.C. poate retrage licenţa în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute de legislaţia specifică în vigoare şi pentru încălcarea în mod repetat a unei sau mai multor condiţii ale licenţei, ipoteză care include şi prestarea serviciului de salubritate în absenţa contractelor de delegare de gestiune, deţinerea unor asemenea contracte, constituind o obligaţie legală (art. 39 din Legea nr. 51/2006 şi art. 21 din Legea nr. 101/2006) dar şi o condiţie asociată licenţei (pct. 10).

Conchide instanţa, arătând că Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 474 din 01 noiembrie 2012 a fost emis cu respectarea prevederilor legale, măsura retragerii licenţei fiind dispusă ca urmare a faptului că reclamanta a prestat serviciul de salubrizare cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/2006 şi ale Legii nr. 101/2006, precum şi a condiţiilor asociate licenţei.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2639 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC S. SRL, solicitând în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) şi (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii formulate invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Susţine în motivele cererii de recurs că instanţa de fond nu a efectuat o verificare cu privire la respectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte motivarea Ordinului Preşedintelui A.N.R.S.C. de retragere a licenţei, făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 745 din 11 iulie 2007 prin care se stabileşte că „în cazul refuzului de acordare a licenţei, precum şi în cazul retragerii acesteia A.N.R.S.C. transmite solicitantului respectiv titularului de licenţă: a) Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. privind respingerea cererii de acordare a licenţei sau de retragere a acesteia după caz; b) motivele refuzului de acordare, respectiv de retragere a licenţei”.

Instanţa de fond a luat în considerare doar motivele care aparent justifică legalitatea actului administrativ, celorlalte motive dându-le o cu totul altă interpretare în vederea susţinerii legalităţii actului.

Mai susţine că instanţa de fond nu i-a analizat susţinerile cu referire la motivul invocat de ANRSC în ceea ce priveşte refuzul de a permite efectuarea controlului în anul 2011 şi a respins ca neutilă proba cu interogatoriu precum şi proba cu martori deşi în nota de control din 2011 s-a reţinut refuzul de a prezenta acte sau a se supune controlului, motiv de retragere a licenţei, astfel că era esenţial a se cunoaşte dacă a existat acest refuz sau în ce context nu s-ar fi semnat nota de control de către reprezentantul societăţii la efectuarea controlului.

Despre nota de control mai susţine că nu a fost comunicată, aceasta fiind depusă în probaţiune de către A.N.R.S.C., ca şi mijloc de apărare doar cu ocazia demarării prezentului demers judiciar, iar faptele relatate în acest act nu sunt reale, astfel că instanţa ar fi trebuit să admită probele solicitate.

Susţine în continuare aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în materia retragerii licenţei pentru serviciile de salubrizare, în motivarea măsurii de retragere a licenţei A.N.R.S.C. a invocat încălcarea pct. 7 şi 20 din condiţiile asociate licenţei cu privire la practicarea tarifelor neaprobate de către autorităţile locale pentru oraşele Ocna Mureş şi Teiuş, comunele Ciugud, Fărău, Igiu, Lunca Mureşului, Lopadea Nouă, Meteş, Mirăslău, Mihalţ, Noşlac, Pianu, Sântimbru, Săliștea, Unirea, deşi aceste localităţi nu fac obiectul licenţei retrase.

Instanţa de fond a motivat legalitatea retragerii licenţei prin aceea că textele legale nu ar face vreo distincţie între localităţile obiect al licenţei şi celelalte localităţi, deşi la pct. 20 din Condiţiile asociate licenţei se face referire la practicarea de tarife aprobate pentru localităţile pentru care s-a acordat licenţă.

Mai mult, din conţinutul notelor de control din 2008, 2011 şi 2012 nu rezultă că societatea a încălcat vreo obligaţie legală pentru localităţile care fac obiectul licenţei nr. 1140 din 28 septembrie 2010.

Se mai susţine că retragerea licenţei a fost motivată şi de împrejurarea că nu au fost puse în aplicare măsurile de intrare în legalitate precizate prin adresa nr. 250 din 9 aprilie 2008 însă acest motiv nu poate fi avut în vedere pentru retragerea licenţei întrucât toate acele măsuri se refereau la o licenţă anterioară şi la condiţiile asociate acesteia şi care nu mai erau în vigoare.

Instanţa de fond, în considerentele hotărârii nu analizează acest motiv de retragere dimpotrivă precizează că nu se regăseşte printre motivele de retragere a licenţei expres prevăzute în anexa la ordinul nr. 474 din 1 noiembrie 2017 şi se raportează la alte prevederi din condiţiile asociate licenţei.

Consideră că instanţa de fond trebuia să facă o analiză concretă a motivelor reţinute în ordinul de retragere şi nu să facă trimitere la motive care nu se regăsesc în cuprinsul ordinului, şi aceasta doar pentru a justifica soluţia de legalitate a ordinului de retragere a licenţei.

În privinţa legalităţii sancţiunii aplicate, arată societatea recurentă, că procedura şi situaţiile în care se poate aplica măsura retragerii măsurii de salubrizare sunt reglementate prin dispoziţiile cuprinse în art. 57-60 din H.G. nr. 745/2007, împrejurările reţinute de intimată pentru retragerea licenţei nu se regăsesc printre cele prevăzute în aceste texte de lege.

Prin întâmpinarea depusă la dosar fila nr. 39 intimata A.N.R.S.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţei ca fiind temeinică şi legală, susţinând că ordinul de retragere a licenţei pentru prestarea serviciilor de salubrizare îndeplineşte condiţiile de formă şi fond, actele ataşate ordinului şi care fac parte integrantă a acestuia cuprind motivele de fapt şi de drept ce au determinat luarea măsuri retragerii licenţei pentru serviciile de salubrizare acordate societăţii recurente.

Examinând sentinţa recurată în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Reclamanta-recurentă prin cererea de recurs formulată invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ce presupune că instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei sau a evocat în motivarea hotărârii împrejurări străine de natura pricinii sau probe inexistente la dosar în sensul susţinerii soluţiei adoptate în dispozitiv.

Verificând cuprinsul hotărârii se constată că este motivat în raport de motivele evocate în acţiune că în considerentele hotărârii se regăseşte argumentarea raţiunii ce la determinat pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză.

În privinţa motivării actului administrativ instanţa de control reţine că a motiva un act administrativ înseamnă a face cunoscute cu claritate elementele de fapt şi de drept care permit înţelegerea şi aprecierea legalităţii sale, motivarea trebuind să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt şi de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat prin indicarea în speţă a motivelor care au determinat ridicarea licenţei.

Cu alte cuvinte motivarea trebuie să fie efectivă, respectiv completă, precisă şi circumstanţială.

De altfel, şi în jurisprudenţa comunitară s-a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi neechivocă algoritmul urmat de instituţie care a adoptat măsura atacată astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi să permită Curţilor comunitare competenţa să efectueze revizuirea actului. Amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depinde de circumstanţele fiecărui caz.

În speţă, instanţa de fond a verificat legalitatea actului administrativ contestat şi din perspectiva motivării actului şi a stabilit în mod temeinic şi legal că ordinul de retragere cuprinde toate elementele fiind motivat în fapt şi în drept, motivele care au stat la baza retragerii licenţei pentru serviciile de salubrizare indicate în cuprinsul actului fiind încălcarea condiţiilor asociate licenţei prevăzute la pct. 7, 8, 9, 10 şi 20 dar şi nerespectarea obligaţiei de prezenta documentele echipei de control, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată în conformitate cu prevederile art. 30 din H.G. nr. 745/2007 cu retragerea licenţei.

Criticile vizând fondul cauzei sunt de asemenea nefondate, constatările organelor de control care au dispus măsura ridicării licenţei nu au fost combătute cu probe şi argumente pertinente.

Potrivit dispoziţiilor art. 39 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 republicată „furnizarea, prestarea serviciilor de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute după caz de autorităţile de reglementarea competente şi a contractului de delegare a gestiunii respectiv a hotărârii de dare în administrare”, iar art. 22 alin. (2) din Legea Serviciului de Salubrizare a localităţilor, republicată nr. 101/2006 se stabileşte că „operatorii îşi pot desfăşura activitatea în baza licenţei eliberate de A.N.R.S.C. şi a contractului de delegare a gestiunii”.

La pct. 10 din condiţiile asociate licenţei se prevede că titularii licenţei au obligaţia de a presta serviciu numai în baza unui contract de delegare a gestiunii serviciului încheiat cu autoritatea administraţiei publice responsabile în condiţiile legii.

Prin nota de control din 6 august 2012 i s-a imputat reclamantei practicarea de servicii de salubrizare în afara ariei administrative pentru care deţine licenţă aspect de altfel recunoscut de către reclamantă. Desfăşurarea activităţii de salubrizare în afara ariei administrative pentru care societatea deţine licenţă a condus la încălcarea condiţiei asociate licenţei prevăzute la pct. 8 potrivit căreia titularul licenţei este obligat să respecte în totalitate prevederile legislaţiei în vigoare, legislaţie care interzice desfăşurarea unor astfel de servicii fără licenţă sau în afara ariei administrative aprobate, relevante în acest sens sunt prevederile art. 39 din Legea nr. 51/2006 şi art. 22 din Legea nr. 101/2006.

S-a demonstrat de asemenea, încălcarea condiţiei asociate licenţei prevăzute la pct. 7, titularul licenţei avea dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor prestare la tarifele stabilite şi aprobate conform prevederilor legale în vigoare, recurenta-reclamantă recunoscând practicarea serviciului de salubrizare în afara ariei administrative aprobate prin licenţă şi alte tarife decât cele aprobate prin hotărârile consiliului local. Justifică practicarea acestor tarife prin aceea că a încercat obţinerea de licenţe şi pentru alte localităţi şi negocierea tarifelor cu autorităţile locale însă s-a lovit de refuzul autorităţilor în negocierea tarifelor.

Toate aceste împrejurări însă nu pot legitima activitatea prestată de societatea reclamantă dimpotrivă se demonstrează încălcarea prevederilor Legii nr. 51/2006 şi 101/2006 care impun desfăşurarea activităţii de salubrizare numai în baza licenţei şi a contractului de delegare a gestiunii.

S-a mai reţinut în nota de control împrejurarea că reclamanta-recurentă nu a respectat măsurile impuse prin adresa 250 din 9 aprilie 2008, măsuri prin care i s-a pus în vedere reclamantei-recurente să înceteze prestarea serviciilor de salubrizare pentru localităţile pentru care nu deţine licenţă în condiţiile prevăzute de lege, însă practicarea acestor servicii a continuat fiind constatată cu ocazia efectuării altor controale la nivelul acestei societăţii. Se recunoaşte de către societate practicarea acestor servicii însă îşi justifică acţiunile prin aceea că s-a lovit de refuzul nejustificat al autorităţilor locale de a încheia contracte de delegare dar nu prezintă probe pertinente în acest sens şi nici nu demonstrează că a întreprins demersuri pentru intrarea în legalitate.

Un alt motiv care a condus la retragerea licenţei a fost acela a refuzului de furnizare de informaţii şi prezentarea de documente organelor de control, comportament contestat de altfel de către societatea recurentă dar cu toate acestea nu a fost în măsură să prezinte nici în faţa instanţei de fond dar nici în recurs documentele care au fost prezentate organelor de control necesare de altfel, întocmirii notei de control.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că actul administrativ contestat este temeinic şi legal, aşa cum de altfel a reţinut şi prima instanţă recursul urmând a fi respins în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2639 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2015

← ICCJ. Decizia nr. 30/2015. Contencios. Anulare acte emise de...		ICCJ. Decizia nr. 267/2015. Contencios. Constatarea calităţii... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță