ICCJ. Decizia nr. 30/2015. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 30/2015
Dosar nr. 10613/2/2011
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC H. SA, a solicitat instanţei de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea Deciziei A.N.R.E. nr. 2481 din 06 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei preşedintelui A.N.R.E. nr. 907 din 30 martie 2011 şi a Deciziei nr. 2487 din 06 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei preşedintelui A.N.R.E. nr. 984 din 01 aprilie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de producător de energie electrică, în sensul conferit de art. 3 pct. 46 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, fiind titulara a Licenţei pentru producerea energiei electrice nr. 332 acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 702/2001, cu modificările ulterioare.
În calitate de autoritate de reglementare, A.N.R.D.E. emite acte administrative de autoritate in baza unei delegări conferite de lege in mod expres.
Reclamanta a apreciat că, în mod abuziv şi nelegal, A.N.R.E. a decis emiterea deciziilor a căror anulare o solicită, având în vedere faptul că modificarea priveşte piaţa reglementată pentru perioada 08 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, perioadă pentru care notificările conţinând cantităţile livrate fuseseră deja transmise operatorilor economici.
Aceste decizii sunt abuzive având în vedere şi orele de programare deja stabilite în piaţa de energie electrică şi mai ales data la care aceasta a primit cele doua decizii. Arată reclamanta că în acest sens, aplicarea prevederilor deciziilor contestate începând cu data de 08 octombrie 2011 este imposibil de realizat, notificările conţinând cantităţile livrate aferente acestei date fiind deja transmise către operatorii economici implicaţi.
Mai susţine reclamanta că aplicarea prevederilor art. 5 din aceste decizii, ar conduce la un tratament diferit între contractele din piaţa concurenţială şi cele din piaţa reglementată, încălcându-se astfel principiul egalităţii de tratament pentru toţi partenerii contractuali în situaţii identice, iar contestarea clauzei de forţa majoră de către orice partener de contract care se considera discriminat va conduce la anularea în instanţele judecătoreşti a Avizelor de Existenta a Cazului de Forţă Majoră emis de Camera de Comerţ si Industrie a României.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta a arătat că a urmat procedura prealabilă, în sensul că a formulat plângere prealabilă la autoritatea emitentă, înregistrata din 07 octombrie 2011 şi, dat fiind că până la momentul formulării acţiunii introductive de instanţă nu a primit răspunsul solicitat.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 9 alin. 10 din Legea nr. 13/2007, cu raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Apărările formulate în cauză
Pârâta A.N.R.D.E., prin întâmpinare a invocat excepţia rămânerii fără obiect, sens în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca fiind lipsită de obiect.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii introductive, ca nefondată.
În motivarea poziţiei sale procesuale, pârâta, în esenţă, a arătat că, în ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect, raportat la data introducerii acţiunii în instanţă, obiectul acţiunii în contencios administrativ nu mai îndeplineşte o condiţie esenţială pentru existenţa lui, respectiv nu este posibil, în sensul că nu se poate solicita instanţei anularea unor acte ale căror efecte sunt deja epuizate, respectiv nu mai sunt aplicabile. Aşa fiind, în opinia pârâtei, acţiunea se impune a fi respinsă ca fiind lipsită de obiect.
Pe fondul cauzei, a susţinut că A.N.R.D.E. este instituţia publică de interes naţional îndrituită la elaborarea, aplicarea şi monitorizarea sistemului de reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării sectorului energiei electrice şi al gazelor naturale, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor, atribuţiile acestei autorităţi ale administraţiei publice centrale fiind expres şi limitativ stabilite în baza legislaţiei specifice. Astfel, faţă de obiectul cauzei deduse judecăţii, legalitatea, oportunitatea şi temeinicia emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită instanţei - Decizia nr. 2481/2011 şi Decizia nr. 2487/2011 - rezidă din aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (4) din Legea energiei electrice, mai sus invocată, conform cărora A.N.R.E. are competenţa de a „(…) stabili preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor angro dintre producători şi furnizorii consumatorilor casnici", iar actul normativ de legislaţie secundară care reglementează modalităţile aferente modificărilor cantităţilor de energie electrică din contractele reglementate de vânzare - cumpărare de energie electrică destinate consumatorilor captivi este Procedura de modificare a cantităţilor de energie electrică din contractele reglementate de vânzare-cumpărare, încheiate între producători şi furnizorii consumatorilor captivi, aprobată prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1007/2006.
Aşadar, în vederea minimizării costurilor suplimentare aferente pieţei reglementate de energie electrică, mai exact în vederea diminuării costurilor cu achiziţia energiei electrice de către furnizorii impliciţi şi de către operatorii de distribuţie şi, nu în ultimul rând, pentru protecţia consumatorilor de energie electrică care plătesc toate aceste costuri prin preţul energiei electrice consumate, A.N.R.E. a decis ca energia electrică aferentă contractelor reglementate, neasigurată de SC H. SA în perioada 8 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, să fie asigurată în mod reglementat de către: SN N. SA, S.C. Complexul Energetic Turceni SA şi SC C.E.R. SA.
Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 a respins excepţia rămânerii fără obiect, ca neîntemeiată.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC H. SA - societate în insolvenţă, prin administrator judiciar SC E.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect a cauzei, că pârâta invocă de fapt o lipsă a interesului reclamantei în continuarea prezentului litigiu, prin epuizarea efectelor deciziilor contestate, astfel că, din acest punct de vedere a recalificat excepţia ca excepţia lipsei de interes.
De asemenea, dată fiind împrejurarea invocată de către înseşi reclamantă în cuprinsul cererii sale, referitoare la emiterea deciziilor contestate la cererea sa, instanţa a înţeles să invoce şi acest aspect în susţinerea excepţiei lipsei de interes în contestarea deciziilor, punând în discuţia părţilor această excepţie.
P ârâta însă a insistat în susţinerea excepţiei rămânerii fără obiect a acţiunii reclamantei, arătând că, la data promovării acţiunii, deciziile contestate nu se mai aplicau, motiv pentru care, instanţa a subliniat că, în condiţiile în care deciziile contestate nu au fost anulate sau revocate, ele existând în continuare în materialitatea lor, ca acte juridice valabile, chiar dacă sunt acte administrative cu efecte temporare, nu se poate susţine că acţiunea a rămas fără obiect.
De asemenea, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu fac nicio distincţie între actele administrative după cum acestea mai produc efecte juridice la data învestirii instanţei sau pronunţării acesteia, sau nu mai produc, astfel că ar fi o denegare de dreptate refuzul instanţei de contencios administrativ de a analiza legalitatea actului administrativ cu caracter temporar, care a produs efecte juridice pentru o perioadă determinată de timp, cum sunt şi deciziile emise de către pârâta A.N.R.E., în calitate de autoritate de reglementare, care, în funcţie de condiţiile specifice ale pieţei reglementate, emite acte administrative cu aplicabilitate temporară de câteva luni.
Faţă de cele menţionate anterior, instanţa a respins excepţia rămânerii acţiunii fără obiect, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta SC H. SA este unul dintre participanţii la piaţa de energie electrică, având calitatea de producător de energie electrică ce foloseşte exclusiv ca sursă apa, în sensul conferit de art. 3 pct. 46 din Legea nr. 13/2007, titulară a Licenţei nr. 332 pentru producerea energiei electrice acordată Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale - SC H. SA acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 702/2001, cu modificările ulterioare, şi calitatea de furnizor de energie electrică. în sensul conferit de art. 3 pct. 24 din Legea energiei electrice, titulară a Licenţei nr. 932 pentru furnizarea de energie electrică acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1387/2010.
A.N.R.E. - pârâtă în prezenta cauză, este instituţia publică de interes naţional îndrituită la elaborarea, aplicarea şi monitorizarea sistemului de reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării sectorului energiei electrice şi al gazelor naturale, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor, atribuţiile acestei autorităţi ale administraţiei publice centrale fiind expres şi limitativ stabilite în baza legislaţiei specifice.
Aşadar, instanţa a constatat că în condiţiile hidrologice de secetă din partea a doua a anului 2011, reclamanta SC H. SA a solicitat şi a obţinut de la Camera de Comerţ şi Industrie a României emiterea avizelor de existenţă a cazului de forţă majoră, iar Consiliul de Administraţie al SC H. SA a aprobat Hotărârea nr. 10/2011 şi Hotărârea nr. 12/2011, prin care a decis reducerea cantităţilor de energie electrică livrate din contractele cu furnizorii, ca urmare a scăderii producţiei proprii.
La solicitarea reclamantei SC H. SA, pârâta A.N.R.D.E., în calitate de autoritate de reglementare, a efectuat evaluarea reducerilor de cantităţi reglementate de energie electrică pentru perioada 8 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011, astfel încât din cantităţile de energie electrică reglementate, aferente lunii octombrie 2011, stabilite iniţial la 286.863,582 MWh prin Decizia A.N.R.E. nr. 907 din 30 martie 2011 pentru SC H. SA şi prin Decizia A.N.R.E. nr. 984 din 01 aprilie 2011 pentru Microhidrocentrale deţinute de SC H. SA, a rezultat o diminuare a acestora cu 131.817,992 MWh, atât pentru contractele cu furnizorii impliciţi cât şi pe cele cu operatorii de distribuţie.
Susţine instanţa în argumentarea soluţiei, că faţa de cauza dedusă judecăţii, legalitatea, oportunitatea şi temeinicia emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită impune verificarea respectării dispoziţiilor art. 28 alin. (4) din Legea energiei electrice, conform cărora A.N.R.E. are competenţa de a „(…) stabili preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor angro dintre producători şi furnizorii consumatorilor casnici", iar actul normativ de legislaţie secundară care reglementează modalităţile aferente modificărilor cantităţilor de energie electrică din contractele reglementate de vânzare - cumpărare de energie electrică destinate consumatorilor captivi este Procedura de modificare a cantităţilor de energie electrică din contractele reglementate de vânzare-cumpărare, încheiate între producători şi furnizorii consumatorilor captivi, aprobată prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 1007/2006 (Procedură).
De asemenea conform prevederilor art. 69 din Metodologia de stabilire a preţurilor şi a cantităţilor de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate şi a preţurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinului A.N.R.E. nr. 57/2008 „în situaţii excepţionale Autoritatea Competentă poate notifica şi declanşa procedura de stabilire/ revizuire a cantităţilor de energie electrică şi a preţurilor din contractele reglementate la momentul considerat oportun”.
Conchide instanţa susţinând că, în afară de această nemulţumire, referitoare la necesitatea efectuării unor cheltuieli suplimentare pentru onorarea obligaţiilor sale contractuale, reclamanta nu a relevat nicio încălcare a vreunei dispoziţii legale de către A.N.R.D.E. în stabilirea noilor cantităţi reglementate
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta SC H. SA denumită în continuare SC H. SA, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată. Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicită examinarea hotărârii în limitele prevăzute de art. 3041 din acelaşi cod.
În motivarea cererii de recurs sunt reluate susţinerile din faţa instanţei de fond fără să fie formulate critici propriu-zise la adresa soluţiei primei instanţe sau să fie indicate punctual motive de nelegalitate în raport de argumentele folosite de instanţă în fundamentarea soluţiei.
Se susţine aşadar SC H. SA, a acţionat în conformitate cu legea şi a solicitat autorităţii, suportul pentru situaţia excepţională în care se afla, arătând totodată deciziile luate privind forţa majoră şi necesitatea diminuării cantităţilor de energie electrică ce trebuia furnizată, dar pârâta, A.N.R.E., nu a înţeles, în calitatea sa de autoritate de reglementare, situaţia excepţională în care s-a aflat.
Mai mult, SC H. SA, a înştiinţat A.N.R.E. încă din data de 30 septembrie 2011, (scrisoarea 20139 din 30 septembrie 2011) asupra algoritmului orar de alocare a energiei electrice, posibil a fi livrate, algoritm ce nu a fost contestat sau respins de către autoritate.
A.N.R.E., nu mai poate interveni în contracte, prin emiterea de decizii sau ordine în baza legislaţiei secundare, din momentul în care s-a aplicat clauza de forţă majoră, iar după emiterea avizelor de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, autoritatea a emis aviz în baza legislaţiei primare, pentru toată economia naţională, în condiţiile în care A.N.R.E. avea prerogative doar pe un segment al economiei.
Deciziile contestate, au stabilit pentru SC H. SA o cantitate de energie electrică mai mare pe fondul unor condiţii de hidraulicitate nefavorabile, ştiut fiind faptul că în perioada 30 septembrie 2011 - 30 aprilie 2012, şi luna august 2012 SC H. SA a activat clauza de forţă majoră în toate contractele aflate în derulare.
În aceste condiţii, A.N.R.E., ar fi trebuit să susţină societatea şi să dea curs solicitării de stabilire a unor cantităţi de energie electrică în funcţie de posibilităţile sale de producţie.
Argumentele A.N.R.E., sunt lipsite de substanţă şi se bazează pe interpretări formale şi eronate ale legii, invocând posibilitatea SC H. SA de a achiziţiona energie electrică de pe piaţa liberă pentru a-şi onora obligaţiile contractuale cu toate că ştia ce pierderi poate genera această procedură.
Ca o concluzie, se apreciază că deciziile luate de autoritatea pârâtă în ceea ce priveşte cantitatea de energie ce trebuia livrată de SC H. SA, în luna decembrie 2011 şi nu numai, au contribuit în mod determinat la deteriorarea rapidă şi singură a indicatorilor financiari ai societăţii şi au reprezentat o primă cauză a declanşării procedurii insolvenţei.
Astfel, în mod greşit şi cu aplicarea greşită a obligaţiilor sale, A.N.R.E. a ignorat solicitările formulate de SC H. SA privind micşorarea cantităţilor de energie electrică ce trebuiau furnizate de societate, motiv pentru care se impune anularea deciziilor contestate.
Intimata - pârâtă A.N.R.E., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 3041 invocate de recurentă nu sunt incidente.
Aspectele invocate de recurentă în susţinerea motivelor de recurs sunt practic aceleaşi pe care le-a invocat şi în faţa instanţei mde fond, neaducând critici concrete sentinţei civile recurate.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Criticile aduse sentinţei recurate, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8, pct. 9 C. proc. civ. şi 3041 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţă.
Astfel, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost impropriu invocate, deoarece prin act juridic dedus judecăţii nu se poate înţelege faptul că „instanţa de judecată s-a aplicat cu precădere asupra susţinerilor formulate de pârâta A.N.R.E., neţinând cont de susţinerile subscrisei”.
Interpretarea probelor, a apărărilor, caracterul acestora,constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului judiciar.
Faptul că instanţa a preluat numai susţinerile pârâtei poate fi analizat din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 306 alin. (3) C. proc. civ., dar prin sentinţa recurată, instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt şi drept esenţiale, în raport de probatoriul administrat şi susţinerile ambelor părţi, a evocat normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în cauză, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinute în considerente.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, în condiţiile în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale aplicabile.
Legea nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă cadrul legal aferent desfăşurării activităţii în sectorul energiei electrice şi al energiei termice, iar din H.G. nr. 1428/2009 este reglementată organizarea şi funcţionarea A.N.R.E., instituţie publică de interes naţional.
Potrivit art. 28 alin. (1) pct. 2 şi pct. 4 din Legea nr. 13/2007 cu modificările şi completările ulterioare „Pe piaţa reglementată de energie electrică, autoritatea competentă stabileşte preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor angro dintre producătorii şi furnizorii clienţilor captive”
„După deschiderea completă a pieţei de energie electrică, autoritatea competentă poate stabili preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor angro dintre producători şi furnizorii consumatorilor casnici”.
SC H. SA are calitatea de producător de energie electrică, fiind titular al licenţei nr. 332 şi nr. 932.
În exercitarea atribuţiilor legale, respectiv în temeiul art. 28 din Legea nr. 13/2007 cu modificările şi completările ulterioare, A.N.R.E. a emis Decizia nr. 2481 din 6 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei nr. 907 din 30 martie 2011 şi Decizia nr. 2487 din 6 octombrie 2011 pentru modificarea Deciziei nr. 984 din 1 aprilie 2010.
Prin cele două decizii, aprobate de Comitetul de Reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare a Energiei, au fost modificate, în esenţă, cantităţile de energie electrică destinate consumatorilor, vândute pe bază de contracte reglementate de vânzările - cumpărările încheiate cu furnizorii pentru luna decembrie 2011.
Prin modificarea Deciziei nr. 907/2011 şi nr. 984/2011 s-a prevăzut ca SC H. SA să livreze în perioada 08 octombrie 2011 - 31 octombrie 2011 pe piaţă reglementată, o cantitate de 155.045,592 MWh faţă de 286.981 MWh.
Este evident că cele două decizii au fost emise în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 iar oportunitatea lor a fost analizată de Consiliul de reglementare al A.N.R.E., avându-se în vedere şi susţinerile reclamantei-recurente.
Recurenta arată că A.N.R.E. nu mai poate interveni în contracte prin emiterea de decizii sau ordine dar cele două decizii au fost emise în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu modificările şi completările ulterioare, A.N.R.E. având dreptul de a „stabili preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor dintre producătorii şi furnizorii consumatorilor casnici”.
Totodată, art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 1428/2009, cu modificările şi completările ulterioare, privind organizarea şi funcţionarea A.N.R.E., stabileşte că „În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite ordine şi decizii”.
Prin cele două decizii emise de A.N.R.E. cu respectarea dispoziţiilor legale arătate, nu au fost cauzate pierderi recurentei ce au dus la starea de insolvenţă a debitoarei, (aflată în procedura reorganizării judiciare până la data de 26 iunie 2013 când prin sentinţa nr. 6482, Tribunalul Bucureşti a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare), aşa cum se susţine prin motivele de recurs, iar desfăşurarea normală a activităţii comerciale, impune ca toţi comercianţii care şi-au asumat obligaţii, în baza raporturilor juridice la care participă, să îşi execute obligaţiile în strictă conformitate cu contractele încheiate.
Dificultatea financiară a SC H. SA nu a fost generată de cele două decizii emise de A.N.R.E. ci de alţi factori care fac obiectul reglementărilor din Legea nr. 85/2006, fiind analizaţi în cadrul dosarului de insolvenţă, în măsura în care au fost invocaţi.
Recurenta nu critică sentinţa atacată din perspectiva temeiului de drept invocat, arătând în esenţă că intimata nu a ţinut cont de solicitarea sa, vizând forţa majoră şi de certificatul emis de Camera de Comerţ şi Industrie a României, dar aşa cum rezulta din probele administrate, A.N.R.E. a analizat aspectele invocate, pronunţându-se în limitele competenţei prevăzute la art. 28 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ arată că „Piaţa de energie electrică este compusă din piaţa reglementată şi piaţa concurenţială…” iar intimata - pârâtă a intervenit doar pe piaţa reglementată, având competenţa de a stabili preţul şi cantităţile contractante, aferente tranzacţiilor, fără a putea fi reţinut tratamentul discriminator, reglementarea fiind făcută pentru fiecare producător în raport de cantităţile de energie supracontractate pentru care există avize, aspect reţinut corect de instant de fond.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic, ţinând cont de susţinerile ambelor părţi, motiv pentru care, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC H. SA, prin administrator judiciar SC E.I. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 6417 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2015
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 28/2015. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
