ICCJ. Decizia nr. 310/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 310/2015
Dosar nr. 1000/42/2013/a1
Şedinţa de la 29 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.M. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin Încheierea din data de 5 februarie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 2/2013 în contradictoriu cu pârâţii M.J., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, M.S. şi M.A.I.
Recursul
Cererea de recurs
Împotriva soluţiei instanţei de fond, reclamantul D.M. a declarat recurs.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Argumente de fapt şi de drept relevante
În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.
Astfel, se invocă în cererea de recurs prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin Rezoluţia din data de 17 martie 2014, s-a dispus comunicarea către recurent a lipsurilor cererii de recurs, cu menţiunea că sub sancţiunea nulităţii cererii trebuie să indice motivele de nelegalitate conform art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Recurentul nu a indicat şi nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de textele de lege menţionate şi nu a adus sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.
Dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de D.M. împotriva Încheierii din 5 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 971/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1514/2015. Contencios → |
|---|
