ICCJ. Decizia nr. 371/2015. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 371/2015
Dosar nr. 1265/2/2014
Şedinţa publică de la 2 februarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 25 februarie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi motivată la data de 21 mai 2014, M.G. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Revizuenta a invocat prevederile art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., solicitând desfiinţarea Deciziei nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 şi admiterea acţiunii.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta arată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalul Bucureşti a solicitat anularea Deciziei nr. 2815 din 17 august 2010 de încetare a raportul juridic de muncă. Cererea a fost respinsă că nefondată de Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1357/2011, care a fost atacată cu recurs.
În urma judecării recursului, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civila nr. 2826 din 3 iulie 2013, a casat sentinţa civilă nr. 1357/2011 şi a retrimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Motivul casării sentinţei civile nr. 1357/2011 l-a constituit faptul că respectiva hotărâre s-a bazat numai pe ipoteza apărării pârâtei intimate pe aspectul necesităţii concedierii urmare reorganizării în conformitate cu prevederile art. 52 şi art. 53 din H.G nr. 611/2008, care sunt aplicabile numai concursului de recrutare nu şi de celui pentru concediere.
După rejudecarea cererii, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3327 din 10 iunie 2013, a respins cererea de chemare în judecată.
Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3327 din 10 iunie 2013, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014.
Considerentele acestei hotărâri sunt asemănătoare cu cele din cuprinsul sentinţei civile nr. 1357/2011, care a fost casată prin Decizia civila nr. 2826 din 3 iulie 2012 şi retrimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond. Aşa cum reiese din considerentele Deciziei civile nr. 665/2014, instanţa s-a pronunţat numai asupra motivelor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi nu pe toate motivele recursului declarat de reclamantă. Astfel, instanţa nu s-a pronunţat asupra lucrurilor cerute prin cererea de recurs.
În aceste condiţii, Decizia civilă nr. 665 din 30 ianuarie 2014 este contradictorie cu Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012 definitivă, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Prin considerentele Deciziei civile nr. 665/2014, instanţa de recurs a apreciat că este corectă aplicarea dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, în timp ce, prin Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012, aceeaşi instanţă a constatat că este greşită hotărârea instanţei de fond care se bazează pe motivarea intimatei-pârâte referitoare la faptul că instituţia s-a aflat sub incidenţa prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999.
Sub acest aspect, considerentele Deciziei civile nr. 665/2014 sunt în deplină armonie cu motivele sentinţei civile nr. 1357/2011, care anterior a fost casată.
Prin Decizia civilă nr. 665/2014, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra următoarelor motive de recurs ale pârâtei: asupra opozabilităţii anunţului intimatei intitulat „Posturi scoase la examen pentru structurile operative”, în baza căruia a fost motivată decizia de concediere, fără ca acesta să fie semnat de reprezentantului legal al instituţiei şi fără să aibă aplicată parafa instituţiei, situaţie în care actul este nul de drept şi nu poate produce efecte juridice neputând fi identificat emitentul. În acea perioadă, reprezentantul legal al intimatei se afla în concediul medical. Prin necercetarea acestui act, instanţa de recurs nu a observat că anunţul nu conţine toate informaţiile de desfăşurare a concursului, prevăzute la cap. II cu 9 din regulament, inclusiv de desemnare a persoanei responsabile pentru oferirea informaţiilor suplimentare şi de primire a documentaţiei, aspect care convinge asupra lipsei de transparenţă a intimatei şi a scopului urmărit de a-i înşela pe contestatori. Publicitatea, forma şi conţinutul anunţului prevăzute la cap. II din regulament pentru ocuparea funcţiilor publice, adoptat prin H.G. nr. 201/2009, sunt condiţii esenţiale de validitate a respectivului act, legiuitorul urmărind astfel garantarea respectarea dreptului la cariera al funcţionarului public.
Nerespectarea acestor dispoziţii imperative conduce la concluzia nelegalităţii anunţului şi, pe cale de consecinţă, la anularea deciziilor contestate care sunt acte subsecvente.
Prin cererea de recurs s-a solicitat să se verifice parcurgerea tuturor etapelor obligatorii prevăzute de art. 107 alin. (1) şi alin. (3), art. 100 alin. (1), (2) şi (3) respectiv art. 99 din Legea nr. 188/1999.
În susţinerea acestor motive, revizuenta a învederat faptul că, din analiza Raportului de control al A.N.F.P. nr. 1207 din 17 septembrie 2010, reiese că intimata nu a primit aviz cu privire la funcţiile publice, numărul de posturi vacante prevăzute şi aprobate, neexistând o menţiune cu privire la desfăşurarea unui examen sau referire la publicarea Ordinului dat de preşedintele A.N.F.P. în M. Of. al României şi într-un ziar de largă circulaţie, aşa cum prevede Legea nr. 188/1999 pentru posturile vacante, aspect a rămas nelămurit prin Decizia civilă nr. 665/2014.
Prin nepronunţarea instanţei de recurs pe aceste motiv nu s-a mai ajuns la cercetarea existenţei avizului de încuviinţare a organizării unui astfel de examen, aspect invocat prin cererea de recurs.
2. Hotărârea de declinare a competenţei
Prin Decizia civilă nr. 5923 din 4 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de M.G. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că revizuenta invocă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. contrarietatea între Decizia nr. 665 din 31 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel că sunt incidente prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
3. Considerentele Înaltei Curţi
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1265/2/2014.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ., conform cărora:
„ Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă. ”
Înainte de a proceda la analiza în concret a motivelor invocate de revizuentă, Înalta Curte reţine că, sub aspectul cazului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocată contrarietatea în privinţa hotărârilor pronunţate în dosare diferite pe temeiul autorităţii de lucru judecat.
În cauză, revizuenta invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014 şi Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012.
Or, se observă că ambele decizii au fost pronunţate în aceeaşi cauză - Dosarul nr. 47457/3/2010 - respectiv Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012, în primul ciclu procesual (prin care instanţa de recurs a admis recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1357 din 4 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a casat sentinţa respectivă şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă) şi Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014, în al doilea ciclu procesual (prin care Curtea de apel a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 3327 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în urma rejudecării dispuse prin Decizia civilă nr. 2826 din 3 iulie 2012).
În consecinţă, nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., atâta timp cât hotărârile a căror contrarietate o invocă revizuenta au fost pronunţate în aceeaşi cauză, în cicluri procesuale diferite.
Cu referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi invocat de revizuentă, Înalta Curte constată că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă care a pronunţat Decizia civilă nr. 665 din 31 ianuarie 2014, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în conformitate cu prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere”.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de M.G. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi va declina în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de M.G. în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de M.G. împotriva Deciziei civile nr. 665 din 31 ianuarie2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Declină în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de M.G. în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 356/2015. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
