ICCJ. Decizia nr. 358/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 358/2015
Dosar nr. 13392/182/2013
Şedinţa de la 30 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3607 din 28 aprilie 2014, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta SC G.R. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. - I.T., având ca obiect plângere contravenţională, în favoarea Judecătoriei Slatina.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit menţiunilor din procesul-verbal, fapta reţinută în sarcina petentei, prevăzută în art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, a fost săvârşită pe DN 64, în localitatea Găneasa, judeţul Olt şi a fost sancţionată în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) şi (2) lit. a) din acelaşi act normativ.
Judecătoria Baia Mare a reţinut că, întrucât H.G. nr. 69/2012 nu conţine nicio normă expresă prind competenţa teritorială de soluţionare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale prin care au fost constatate şi sancţionate contravenţii dintre cele prevăzute în acest act normativ, iar potrivit dispoziţiilor art. 59 al aceleiaşi hotărâri, rămase nemodificate de la data intrării sale în vigoare, contravenţiilor prevăzute în aceasta le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cauză sunt incidente prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora plângerea contravenţională se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Având în vedere că, în speţă, com. Găneasa din judeţul Olt se află în circumscripţia Judecătoriei Slatina, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de a soluţiona prezenta cauza şi şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Slatina.
Prin sentinţa civilă nr. 11725 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a dispus declinarea cauzei având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta SC G.R. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. - I.T., în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slatina a reţinut că din procesul-verbal contestat rezultă faptul că sancţiunea contravenţională a amenzii s-a aplicat SC G.R. SRL pentru nerespectarea obligaţiei de a transmite către A.R.R., în format electronic, formularul privind modificările situaţiei conducătorilor auto angajaţi, în termen de 15 zile de la data apariţiei modificării .
Instanţa a mai reţinut că, deşi locul efectuării controlului în cauză este situat pe raza localităţii Găneasa, Jud. Olt, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, presupusa faptă contravenţională, aceea de necomunicare de informaţii către A.R. R . a fost imputată societăţii, care are sediul şi deci organele de conducere şi decizie în localitatea Baia Mare, jud. Maramureş.
S-a mai reţinut că potrivit art. 32 alin. ( 1 ) din O.G. nr. 2/2001, competentă exclusiv este judecătoria în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia, iar nu judecătoria unde fapta a fost constatată, iar de natura faptelor contravenţionale comise prin omisiune de entităţi juridice este săvârşirea faptei la locul în care se află organele de conducere care nu au luat măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor legale, iar nu locul unde, prin verificări, s-a constatat săvârşirea presupusei fapte contravenţionale.
Verificând astfel competenţa teritorială a Judecătoriei Slatina, instanţa a constatat că locul săvârşirii faptei se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Baia Mare , astfel că a admis excepţia necompetentei teritoriale şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoriei Slatina a sesizat î nalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de contravenţie în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a respectat obligaţia de a transmite A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 şi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) al aceluiaşi act normativ.
Aşadar, în speţă a fost constatată o contravenţie constând într-o faptă omisivă intrând în responsabilitatea SC G.R. SRL, reglementată prin H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea unor încălcări ale reglementărilor europene şi naţionale în materia transportului rutier.
Acest act normativ nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale, ci face trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia: „Contravenţiilor prevăzute le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”
Astfel, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
A stabili locul săvârşirii contravenţiei, ca element de determinare a competenţei teritoriale, înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.
Conform art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, în baza căruia a fost sancţionată petenta, „Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (C.E.) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (C.E.) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (C.E.) nr. 1.073/2009 şi ale O.G. nr. 27/2011:
18. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a transmite A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării”.
În raport cu dispoziţiile legale precitate, Înalta Curte reţine că, fiind o contravenţie care se săvârşeşte prin inacţiune - neîndeplinirea obligaţiei legale de a transmite A.R.R. modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi -, aceasta nu putea fi săvârşită, în cauză, decât la sediul operatorului rutier.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 69/2012:
„(1) Contravenţiile prevăzute la art. 5 se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
(2) Sancţiunile contravenţionale se aplică:
a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1 - 5, 7 - 18 şi 24 - 26”.
În speţă, contravenţia constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării.
Întrucât elementul material al contravenţiei reţinute în sarcina petentei constă în necompletarea, respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei este, în cazul de faţă, situat la locul unde contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia obligaţiilor, întrucât prin dispoziţia legală arătată, respectiv dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, se instituie o obligaţie în sarcina proprietarului sau a deţinătorului mandatat al unui vehicul de a comunica A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, situaţie în care locul contravenţiei este chiar sediul societăţii.
În consecinţă, locul săvârşirii faptei omisive este sediul petentei, care nu şi-a respectat obligaţiile legale ce-i reveneau în calitate de operator de transport rutier, care avea obligaţia de a transmite către A.R.R., în format electronic, informaţiile prevăzute de lege, iar, în speţă, sediul petentei se află în localitatea Baia Mare, jud. Maramureş, aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Baia Mare.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC G.R. SRL şi pe intimatul I.S.C.T.R. - I.T. în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2015. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 361/2015. Contencios → |
|---|
