ICCJ. Decizia nr. 3734/2015. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3734/2015
Dosar nr. 4044/2/2013
COMPLETUL DE FILTRU
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamantului M.P.G. în sensul că a fost anulată Ordonanţa nr. 343 din 11 octombrie 2012 emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
2. Cererile de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs Autoritatea de Supraveghere Financiară, Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare şi M.P.G.
2.1. Motivele de casare
2.2. Principalele argumente invocate
Autoritatea de Supraveghere Financiară, Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare a criticat ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată şi a indicat ca temei juridic al cererii dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.
Recurenta ASF a criticat hotărârea instanţei de fond arătând că aceasta este motivată sumar şi insuficient, ceea ce echivalează cu o nemotivare a sentinţei atacate.
Astfel, s-a arătat că instanţa a reţinut că "reclamantul a fost sancţionat pentru o faptă inexistentă, nefiind aplicabil niciunul din temeiurile de drept invocate în cuprinsul deciziei", fără însă a analiza şi a motiva temeinic de ce nu sunt aplicabile dispoziţiile legale reţinute în actul atacat.
Recurenta ASF a prezentat pe larg situaţia de fapt ce a generat acest litigiu, arătând că în conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în cazul deţinerii, cu nerespectarea prevederilor legale, de către un acţionar a mai mult de 5% din acţiunile emise de către un operator de piaţă, devin incidente prevederile art. 283 din acelaşi act normativ, efectul imediat fiind acela al suspendării dreptului de vot. S-a arătat că deşi această suspendare operează ope legis, trebuie să fie pusă în aplicare de organele abilitate din cadrul emitentului, respectiv Consiliul de Administraţie, deoarece acesta are atribuţii exclusive în ceea ce priveşte organizarea Adunărilor Generale ale Acţionarilor. Pentru aceste considerente, recurenta a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ.
Pe fondul litigiului, s-a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ individual atacat, arătându-se că în cazul dedus judecăţii decizia Consiliului de Administraţie nu a produs efecte juridice ulterioare, întrucât CNVM a intervenit în mod eficient în vederea protecţiei acţionarilor/investitorilor printr-o măsură excepţională, astfel încât consecinţele juridice ale deciziei în cauză în ceea ce priveşte îngrădirea drepturilor acţionarilor au fost împiedicate a se produce în fapt prin intervenţia CNVM.
Recurentul M.P.G. a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond pe aspectul neacordării cheltuielilor de judecată.
S-a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa faptul că factura şi chitanţa depuse la dosarul cauzei fac referire la un alt număr de contract decât cel indicat prin împuternicirea avocaţială.
S-a susţinut că dovezile de plată a onorariului fac referire expresă la dosarul pe care instanţa era învestită să-l soluţioneze.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs ale reclamantului, Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului formulat de M.P.G. ca nefondat.
S-a susţinut că deşi motivul de casare invocat de reclamant este cel din art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au fost arătate care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate în mod greşit de instanţă.
A precizat faptul că recurentul-reclamant nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse fotocopii ale chitanţei şi facturii emise de avocat, care nu reprezintă acte justificative ale plăţilor efectuate.
Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs ale pârâtei, M.P.G. a solicitat respingerea recursului declarat de autoritatea pârâtă ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate.
S-a arătat faptul că prin cererea de recurs formulată, Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a făcut altceva decât să reia apărările de fond care au fost formulate în faţa primei instanţe, fără a se aduce o critică efectivă asupra sentinţei atacate.
Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat răspuns la întâmpinarea recurentului-reclamant şi a arătat că susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât a arătat pe larg în cuprinsul recursului formulat motivele de nelegalitate ale sentinţei atacate, arătându-se că hotărârea instanţei de fond nu este conformă cu regulile de drept aplicabile.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
Recurentul-reclamant M.P.G. a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, arătând că cererea de recurs este formulată în termen legal, că hotărârea judecătorească atacată nu a fost comunicată cu respectarea normelor imperative privind comunicarea actelor de procedură în caz de alegere a locului citării şi a comunicării actelor de procedură, că intimata nu a invocat prin întâmpinare faptul că recursul este depus peste termen, motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a recursului şi fixarea termenului de judecată, cu citarea părţilor.
4.2. Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant M.P.G. a constatat că recursul formulat de reclamant a fost depus cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Contrar susţinerilor formulate de recurentul-reclamant prin punctul de vedere întocmit în cauză, se constată că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată la sediul avocatului B.V. la data de 24 ianuarie 2014, iar cererea de recurs a fost înregistrată la dosar la data de 12 februarie 2014, conform datei aflată pe plicul de corespondenţă. Or, ultima zi de declarare a recursului era ziua de luni, 10 februarie 2014, prima zi lucrătoare, având în vedere că termenul de recurs se împlinea la data de 9 februarie 2014, într-o zi de duminică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
În acest context, constatând că motivele de casare de ordine privată sunt formulate tardiv, nu vor mai putea face obiectul dezbaterii contradictorii, iar având în vedere faptul că excepţia de nulitate a recursului pentru acest motiv este o excepţie de procedură, peremptorie, Înalta Curte o va soluţiona cu prioritate.
4.2.2. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererea recurentului M.P.G. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamant.
4.2.3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de ASF îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul recurentei Autoritatea de Supraveghere Financiară ca fiind admisibil în principiu, iar, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., a fixat termen de judecată pe fond a recursului formulat de această autoritate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de M.P.G. împotriva Sentinţei nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă. Fără nici o cale de atac.
Admite în principiu recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinţei nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fixează termen de judecată la data de 18 februarie 2015, pentru soluţionarea recursului formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Dispune comunicarea prezentei decizii părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 387/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
