ICCJ. Decizia nr. 417/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 417/2015
Dosar nr. 4353/2/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, M.V. a formulat, în contradictoriu cu U.N.B.R., C.U.N.B.R., Baroul Vaslui şi Consiliul Baroului Vaslui, contestaţie în anulare şi cerere de revizuire împotriva încheierii din 29 mai 2013 şi a încheierii din data de 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 7879/2/2010, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii judiciare în cuantum de 700 de lei aplicată prin încheierea din 6 martie 2013.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin sentinţa nr. 3636 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă contestaţia în anulare şi cererea de revizuire formulate de M.V. , ca nefondate.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de suspendare a judecăţii cauzei este neîntemeiată, întrucât soluţionarea prezentei cereri nu este influenţată de soluţia ce se va pronunţa asupra recursului formulat împotriva încheierilor de respingere a cererii de recuzare formulată de reclamantă.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a căii de atac formulată instanţa a reţinut că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât cererea de reexaminare atacată, este o hotărâre irevocabilă, care nu poate fi atacată cu recurs, dar care are deschisă calea contestaţiei în anulare ori a revizuirii.
Analizând pe fond cererile formulate, sub aspectul motivelor prevăzute de dispoziţiile legale incidente, Curtea a reţinut că reclamanta a invocat o serie de motive de nulitate a încheierilor, pe care nu le-a putut încadra în motivele expres prevăzute de lege şi a concluzionat Curtea că aceste motive nu pot determina o soluţie favorabilă în privinţa contestaţiei în anulare ori în cererea de revizuire formulată de M.V.
3. Recursul formulat de M.V.
Prin cererea de recurs formulată, M.V. a criticat sentinţa instanţei şi încheierea de la data de 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind invocate ca motive de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 1, 3, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A precizat pe larg faptul că revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza I-a din Legea nr. 554/2004 şi pe Decizia nr. 1032/2012 a Curţii Constituţionale, iar contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1, 2, art. 317 alin. (2), art. 105-108 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ., în prezent sunt instituţionalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătoreşti, şi anume, apelul, recursul, contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează care sunt hotărârile sunt supuse recursului.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 320 alin. (3) şi art. 328 alin. (1) C. proc. civ., este prevăzută aceeaşi cale de atac împotriva hotărârii ce face obiectul contestaţiei în anulare şi a revizuirii, ca şi hotărârea ce este atacată.
Or, Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârile pronunţate în cererile de reexaminare, ce fac obiectul contestaţiei în anulare şi a cererii de revizuire, sunt hotărâri irevocabile, ce nu au deschisă calea de atac a recusului, motiv pentru care şi hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare şi în cererea de revizuire este irevocabilă.
Pentru motivele arătate, întrucât recursul nu priveşte o hotărâre care poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil, ca o consecinţă a nesocotirii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, privind obligativitatea respectării legilor.
Văzând cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata U.N.B.R., precum şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil şi va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 3636 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 de lei către intimata U.N.B.R., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 416/2015. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 421/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
