ICCJ. Decizia nr. 421/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 421/2015
Dosar nr. 2864/2/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârile pronunţate de instanţa de fond
Prin încheierea din 25 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2864/2/2013 au fost respinse ca nefondate excepţiile invocate de pârâta SC S. SA cu privire la inadmisibilitatea acţiunii formulate de Colegiul Farmaciştilor Teleorman referitoare la lipsa procedurii prealabile, lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsa de interes în formularea cererii introductive de instanţă.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3324 din 30 octombrie 2013, aceeaşi instanţă a admis acţiunea formulată de Colegiul Farmaciştilor Teleorman, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi SC S. SA şi a dispus anularea menţiunilor efectuate la 5.11.2012 şi 6.11.2012 cu privire la noul sediu din cuprinsul autorizaţiei de funcţionare din 13 august 2010 a farmaciei D. nr. 159.
În cauză au fost formulate două recursuri: cel introdus de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 3324 din 30 octombrie 2013 şi cel al SC S. SA declarat atât împotriva sentinţei, cât şi împotriva încheierii din 25 septembrie 2013.
2.1.Motivele de casare
În susţinerea recursului declarat de pârâta SC S. SA au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., respectiv lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea/cuprinderea unor motive contradictorii, precum şi greşita aplicare a normelor de drept material.
Ministerul Sănătăţii nu a indicat motivul de nelegalitate pentru care a solicitat casarea sentinţei, criticile aduse putând fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
2.2.Principalele argumente invocate
Referitor la criticile din recurs vizând încheierea din 25 septembrie 2013, pârâta SC S. SA a arătat că soluţia de respingere a excepţiilor invocate prin întâmpinare este nelegală, întrucât, în cauză, nu s-a formulat plângere prealabilă administrativă în condiţiile legii, atât contestaţia adresată Ministerului Sănătăţii, cât şi răspunsul autorităţii fiind anterioare actului atacat.
De asemenea, a învederat pârâta, reclamantul nu şi-a justificat calitatea procesuală şi nici interesul, respectiv nu a arătat care este vătămarea suferită prin autorizarea dată pentru mutarea sediului farmaciei D. la un alt punct de lucru din municipiul Alexandria.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că instanţa a reţinut eronat aplicarea cadrului legislativ la situaţia de fapt existentă, sentinţa pronunţată cuprinzând argumente contradictorii.
Astfel, s-a arătat de către pârâtă, că deşi a reţinut că, după data de 1 ianuarie 2011, urmare a abrogării art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei, autorizaţiile de funcţionare a farmaciilor înfiinţate prin excepţie de la criteriul demografic au dobândit acelaşi statut juridic cu cele emise pentru farmaciile înfiinţate cu respectarea criteriului, instanţa totuşi admite acţiunea şi anulează menţiunea cu privire la noul sediu, apreciind că mutarea farmaciei D. a fost făcută fără respectarea criteriului demografic.
Pârâta a susţinut că soluţia instanţei apare ca fiind arbitrară, hotărându-se că a fost încălcat criteriul demografic, fără ca anterior să fi pus în discuţia părţilor această problematică referitoare la numărul de farmacii şi populaţia municipiului Alexandria, pentru a se face un raport între aceşti parametri.
S-a arătat de asemenea că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea farmaciei, în cazul mutării unor farmacii, nu face parte din procedura de aprobare a Ministerului Sănătăţii verificarea respectării criteriului demografic, aspect avut în vedere doar cu ocazia înfiinţării şi care se prezumă îndeplinit pe toată durata existenţei farmaciilor.
În concluzie, a învederat pârâta, întrucât prin abrogarea art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, autorizaţiile emise prin excepţie de la criteriul demografic au dobândit acelaşi statut juridic cu cele eliberate cu respectarea criteriului, cu ocazia mutării farmaciei D. la un alt punct de lucru din Alexandria nu erau necesare verificări sub aspectul raportului dintre populaţie şi numărul de farmacii din municipiu.
În recursul propriu, Ministerul Sănătăţii a învederat că a dat curs mutării farmaciei D. întrucât nu existau impedimente de ordin legal, în contextul în care, deşi prin O.U.G. nr. 130/2010 s-a abrogat temeiul de înfiinţare a farmaciilor prin excepţie de la criteriul demografic, acelaşi act normativ prevede la art. III că autorizaţiile de funcţionare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân valabile, fără a se face precizarea necesităţii păstrării condiţiei de la înfiinţare.
Autoritatea pârâtă a precizat că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordinul M.S. nr. 962/2009, în sensul că ar împiedica o farmacie înfiinţată prin excepţie de le criteriul demografic să se mute într-un sediu care nu îndeplineşte acest criteriu, ulterior abrogării normei care îl prevedea.
În accepţiunea pârâtului, prevederile aceloraşi condiţii care au stat la baza autorizării trebuie coroborate cu cele reglementate la art. 12 din ordin şi interpretate în sensul că, în timpul funcţionării, farmaciile pot cere aprobarea modificării unor cerinţe, cum ar fi schimbarea deţinătorului autorizaţiei sau mutarea sediului unei unităţi, aspecte prevăzute şi în art. 19 din Legea farmaciei.
Pârâtul a precizat că, după abrogarea înfiinţării prin excepţie a farmaciilor, acestea pot să-şi mute sediile în mod liber şi neîngrădit, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 266/2008, potrivit cărora mutarea sediului se poate face numai cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1), iar cât priveşte farmaciile comunitare înfiinţate în conformitate cu art. 12 alin. (2), doar până la data de 31 decembrie 2010 acestea se puteau muta numai în aceleaşi condiţii.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea formulată, Colegiul Farmaciştilor Teleorman a invocat excepţia nulităţii ambelor recursuri, întrucât pârâţii nu au respectat prevederile art. 486 şi 488 C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate pe care şi-au întemeiat cererile.
Reclamantul a învederat, referitor la încheierea din 25 septembrie 2013, că instanţa a procedat corect respingând excepţiile invocate de pârâta SC S. SA, în contextul în care s-a depus contestaţie la Ministerul Sănătăţii după ce Colegiul Farmaciştilor a fost informat despre intenţia societăţii pârâte de a muta sediul farmaciei D. din Alexandria.
Pe de altă parte, a arătat reclamantul, având în vedere calitatea sa de organism profesional de drept public, se justifică promovarea unei acţiuni în contencios administrativ, urmare a încălcării unui interes legitim public derivat din necesitatea respectării dispoziţiilor legale privind serviciile farmaceutice, precum şi a unui interes legitim privat care derivă din ignorarea punctului de vedere al Colegiului Farmaciştilor Teleorman cu privire la mutarea sediului farmaciilor comunitare.
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, instanţa de fond interpretând în mod corect prevederile legale în materie, în sensul că, după data de 31 decembrie 2010 farmaciile înfiinţate prin exceptare de la criteriul demografic pot fi mutate numai cu respectarea acestui criteriu.
În speţă, a precizat reclamantul, mutarea sediului farmaciei D., înfiinţată prin excepţie de la criteriul demografic a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 266/2008, nefiind îndeplinite condiţiile de autorizare prevăzute de art. 12 alin. (1) adică respectarea criteriului demografic.
De altfel, a subliniat reclamantul, după abrogarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei, mutarea sediului unei farmacii, indiferent de modul de înfiinţare, se poate aproba doar în condiţiile respectării criteriului demografic reglementat de art. 12 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.
4.Procedura de soluţionare a recursurilor
4.1.Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru
Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor conform încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, completul filtru a constatat că motivele de recurs invocate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neregăsindu-se cauza de nulitate învederată de reclamantul Colegiul Farmaciştilor Teleorman.
Pe cale de consecinţă, prin aceeaşi încheiere au fost admise în principiu ambele recursuri şi s-a fixat termen de judecată pe fond.
4.2.Cu privire la fondul recursului
4.2.1.Analiza motivelor de casare invocate
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2013 Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de pârâta SC S. SA, prima instanţă soluţionând corect prin respingere excepţiile invocate.
Sub aspectul inadmisibilităţii acţiunii urmare a lipsei plângerii prealabile, s-a reţinut în mod întemeiat că reclamantul a efectuat procedura administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 anterior emiterii actului administrativ. Acest fapt trebuie interpretat ca satisfăcând exigenţele textului susmenţionat, al cărui scop este acela de a se da posibilitatea autorităţii de a revoca actul cu privire la care se intenţiona sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Curtea constată că au fost corect respinse şi excepţia referitoare la lipsa calităţii procesuale active în condiţiile în care, în raport de prevederile art. 580 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, Colegiul Farmaciştilor are dreptul, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de actul normativ, prin structurile sale naţionale sau teritoriale de a formula acţiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi.
Referitor la excepţia lipsei de interes, s-a reţinut în mod justificat că reclamantul, ca organism profesional cu responsabilităţi în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de farmacist, justifică un interes în formularea acţiunii.
Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurenţi sunt întemeiate, Curtea, pe baza considerentelor ce vor fi expuse în continuare, urmând a casa sentinţa şi a respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Din actele dosarului a rezultat că SC S. SA a înfiinţat în 2010 farmacia D. din Alexandria, în condiţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, prin excepţie de la criteriul demografic, iar prin cererea înregistrată la Ministerul Sănătăţii la 7 iulie 2012 a solicitat mutarea sediului în aceeaşi localitate, cerere acceptată de autoritatea pârâtă şi concretizată ca atare în menţiunile înscrise la 5.11.2012 şi 6.11.2012 în autorizaţia de funcţionare.
Hotărârea a reţinut în mod corect că, urmare a O.U.G. nr. 130/2010 de modificare a Legii nr. 266/2008, au fost abrogate prevederile art. 12 alin. (2) din lege ce reglementau înfiinţarea farmaciilor prin derogare de la criteriul demografic, precizându-se însă că autorizaţiile de funcţionare eliberate acelor unităţi farmaceutice rămân valabile.
Temeiul legal al schimbării sediului unei farmacii comunitare, inclusiv a uneia înfiinţată conform art. 12 alin. (2) îl constituie dispoziţiile cuprinse în art. 19 şi 20 din lege.
Astfel, potrivit art. 19 mutarea sediului unei farmacii comunitare se comunică Ministerului Sănătăţii şi colegiilor teritoriale, iar începerea activităţii la noul sediu se poate face numai dacă sunt îndeplinite condiţiile de autorizare, pe baza raportului de inspecţie favorabil întocmit de personalul de specialitate şi după înscrierea menţiunii schimbării pe autorizaţia iniţială.
În conformitate cu art. 20 din Legea nr. 266/2008, mutarea sediului se poate face numai cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1), textul prevăzând de asemenea că până la 31 decembrie 2010 inclusiv, farmaciile comunitare, înfiinţate în condiţiile art. 12 alin. (2) se pot muta numai în aceleaşi condiţii.
Instanţa de fond, interpretând textul de lege susmenţionat a reţinut că, ulterior datei de 31 decembrie 2010, farmaciile, indiferent de modalitatea de înfiinţare, se pot muta doar cu respectarea criteriului demografic prevăzut la art. 12 alin. (1), astfel încât societatea pârâtă solicitând schimbarea sediului în 2012, avea obligaţia de a face dovada îndeplinirii cerinţei normei susmenţionate, ceea ce nu s-a întâmplat.
Referitor la problema de drept dedusă judecăţii, respectiv în ce condiţii poate fi mutat sediul unei farmacii înfiinţată în baza art. 12 alin. (2) din lege, Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 130/2010, deşi se abrogă înfiinţarea unei farmacii prin excepţie de la criteriul demografic, se prevede că rămâne valabile autorizaţiile eliberate anterior acestora, fără a se impune vreo condiţie cu privire la păstrarea cerinţelor de la înfiinţare sau referitoare la necesitatea îndeplinirii criteriului prevăzut la art. 12 alin. (1), o farmacie la un anumit număr de locuitori.
Întrucât legiuitorul nu a înţeles să restrângă validitatea autorizaţiilor de funcţionare emise pentru farmaciile înfiinţate prin excepţie prin impunerea unor cerinţe distincte care să implice respectarea criteriului demografic, Înalta Curte constată că Ministerul Sănătăţii, acceptând solicitarea pârâtei de mutare a sediului, a procedat corect, neexistând impedimente de ordin legal.
De menţionat că prin Legea nr. 162/2014 prevederile art. 20 din Legea farmaciei au fost modificate, menţionându-se expres că în cazul mutării sediului social cu activitate sau a punctului de lucru al farmaciei comunitare în aceeaşi localitate nu se aplică dispoziţiile privind necesitatea respectării condiţiilor prevăzute la art. 12 alin. (1).
În raport de cele expuse, Înalta Curte, admiţând recursurile formulate împotriva sentinţei, va casa hotărârea şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată, urmând ca recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 25 septembrie 2013 să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii şi de SC S. SA împotriva sentinţei civile nr. 3324 din 30 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului Colegiul Farmaciştilor Teleorman, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de SC S. SA împotriva încheierii din 25 septembrie 201 pronunţată de aceeaşi instanţă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 423/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
