ICCJ. Decizia nr. 425/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 425/2015
Dosar nr. 822/33/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 551 din 12 noiembrie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul H.L., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de evaluare din 13 iunie 2013.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul H.L., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului, reclamantul a invocat două motive de nelegalitate, reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., respectiv lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea pronunţată, precum şi încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea sentinţei, reclamantul a susţinut prin recursul formulat că instanţa de fond nu a analizat niciunul dintre argumentele invocate pentru anularea actului şi nu s-a pronunţat asupra probelor administrate în dovedirea acţiunii.
Astfel, instanţa a constatat temeinicia raportului de evaluare prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate în perioada august 2009-iunie 2012, întrucât, în timpul exercitării mandatului de consilier local al oraşului Borşa, judeţul Maramureş, reclamantul, în calitate de administrator al SC H. SRL, a încheiat un contract comercial cu Primăria Borşa, emiţând factura din 20 octombrie 2010, acceptată la plată şi decontată.
În realitate, a susţinut reclamantul, prima instanţă a ignorat faptul că respectivul contract comercial a fost încheiat înainte de dobândirea calităţii de consilier local, respectiv la 12 august 2008, dată la care a şi avut loc livrarea cantităţii de material lemnos menţionată în factură, primirea mărfii fiind confirmată prin semnarea avizului de însoţire de către reprezentanţii primăriei.
Reclamantul a mai arătat că data livrării materialului lemnos, 12 august 2008, a fost menţionată şi de martorii audiaţi în instanţă, aceştia declarând şi că în octombrie 2010 nu a avut loc nicio operaţiune economică între primărie şi societatea comercială SC H. SRL.
Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la pronunţarea hotărârii cu aplicarea greşită a normelor de drept material, reclamatul a susţinut că în mod eronat s-a reţinut că factura din 20 octombrie 2010 în sumă de 9324,8 RON reprezentând contravaloarea materialului lemnos, acceptată la plată de Primăria Borşa, probează existenţa unui contract comercial.
Astfel, a precizat reclamantul, instanţa de fond a aplicat prevederile art. 46 alin. (1) C. com., potrivit cărora obligaţiile comerciale, puteau fi probate cu facturi acceptate la plată, dar nu şi dispoziţiile art. 46 alin. (2) din acelaşi Cod şi respectiv, ale art. 1191 şi 1177 C. civ., deşi avizul de însoţire şi declaraţiile martorilor au făcut dovada că livrarea a avut loc la 12 august 2008 şi, doar actele de efectuare a plăţii au fost încheiate la 20 octombrie 2010.
3. Apărarea intimatei
Prin întâmpinarea Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, învederând că soluţia adoptată de instanţă se justifică prin considerentele hotărârii, prin care au fost corect interpretate probatoriul administrat în cauză şi normele de drept substanţial incidente, fiind analizate şi respinse toate apărările reclamantului.
Referitor la susţinerea reclamantului în sensul că încheierea contractului comercial a avut loc anterior datei la care a devenit consilier local, pârâta a arătat că instanţa de fond în mod întemeiat nu a reţinut această apărare, motivat de faptul că existenţa şi data contractului consensual au fost probate prin înscrisurile datate octombrie şi decembrie 2012, respectiv factura, avizul de însoţire secundar, nota de recepţie, propunerea de angajare a cheltuielilor în sumă de 9324,8 RON, ordonanţarea de plată şi ordinul de plată.
În raport de situaţia de fapt corect reţinută, s-a precizat de către pârâtă, instanţa, în aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a constatat justificat starea de incompatibilitate a reclamantului, dispunând, în consecinţă, respingerea acţiunii având ca obiect anularea raportului de evaluare.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., l-a admis în principiu, fixând termen de judecată pe fond.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Verificând considerentele sentinţei, Curtea constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că prima instanţă a analizat probele dosarului, inclusiv cele administrate la cererea reclamantului şi a expus raţionamentul pe baza căruia a reţinut în final netemeinicia acţiunii.
În acest context nu se poate susţine incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii
Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 consilierii locali care au funcţia de administrator, sau calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte.
În urma analizării probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod justificat existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului care, exercitând mandatul de consilier local al oraşului Borşa, în perioada august 2009 - iunie 2012, a încheiat la data de 20 octombrie 2010 un contract comercial de furnizare de produse cu Primăria Borşa.
Existenţa şi data întocmirii contractului prin care societatea al cărei administrator a fost reclamantul au fost corect reţinute, în raport de înscrisurile aflate la dosar: factura din 20 octombrie 2010 emisă de SC H. SRL, avizul de însoţite secundar din 20 octombrie 2010, nota de recepţie din 20 octombrie 2010, propunerea de angajare a cheltuielilor pentru suma de 9324,08 RON, ordonanţarea de plată din 9 decembrie 2010 şi ordinul de plată din 9 decembrie 2010.
Referitor la susţinerea reclamantului în sensul că livrarea materialului lemnos menţionat în factură a avut loc la 12 august 2008, anterior dobândirii calităţii de consilier local, probele administrate nu au confirmat această apărare, avizul de însoţire din 12 august 2008 fiind în mod corect considerat nerelevant, în contextul în care factura de furnizare a mărfii poartă data de 20 octombrie 2010, cuprinde referirea la un alt aviz, cel secundar cu nr. 1117413 din 20 octombrie 2010 şi nu au fost administrate probe din care să rezulte că societatea comercială furnizoare nu a avut posibilitatea emiterii facturii în momentul livrării sau cel târziu la data de 15 a lunii următoare livrării.
4.2.2.Soluţia instanţei de recurs
Considerentele expuse converg spre concluzia că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinic motivată, Curtea urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.L. împotriva sentinţei civile nr. 551 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← CSJ. Decizia nr. 424/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 431/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
