ICCJ. Decizia nr. 431/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 431/2015
Dosar nr. 663/57/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa nr. 344 din 11 decembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.C. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea raportului de evaluare din 3 iulie 2013, prin care se reţinuse că, începând cu data de 29 iunie 2012, reclamantul, primar al comunei Poplaca judeţul Sibiu, s-a aflat în stare de incompatibilitate, deţinând concomitent şi calitatea de reprezentant al comunei în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor SC A.C. SA Sibiu.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 344 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs în condiţiile art. 483 C. proc. civ. pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
2.1.Motivele de recurs
În susţinerea recursului, pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Referitor la motivul de nelegalitate invocat, pârâta a arătat că reclamantul, exercitând simultan funcţia de primar şi calitatea de reprezentant al comunei Poplaca în adunarea generală a acţionarilor unei societăţi comerciale de interes local a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Sub acest aspect, pârâta a precizat că SC A.C. SA Sibiu a fost înfiinţată prin H.C.L. Sibiu nr. 78 din 22 iunie 1998 prin reorganizarea regiei autonome de interes local RA Gospodărie Comunală şi Locativă Sibiu, ulterior, societatea cooptând noi acţionari, respectiv judeţele Sibiu şi Braşov şi o serie de oraşe şi comune din cele două judeţe, extinzându-şi activitatea şi pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate.
Cu toate acestea, a învederat pârâta, prin dobândirea calităţii de operator regional, SC A.C. SA Sibiu nu şi-a schimbat calitatea de societate comercială de interes local, neavând relevanţă împrejurarea că operează pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale.
În acest sens, s-a arătat că operatorul regional este o societate comercială înfiinţată în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenţi, subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale.
Astfel, a precizat pârâta, SC A.C. SA Sibiu, înfiinţată de autorităţile publice locale, nu poate opera decât pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale asociate, iar mandatul reprezentantului acţionarului în adunarea generală este, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, cel de a reprezenta interesele locale.
Pârâta a invocat ca temei legal în demonstrarea calităţii de societate comercială de interes local a SC A.C. SA Sibiu şi prevederile Legii nr. 15/2006, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 241/2006, cu privire la înfiinţarea, respectiv la reorganizarea regiilor autonome de interes judeţean, la înfiinţarea operatorilor regionali şi, distinct, a serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare.
S-a mai arătat de către pârâtă că reclamantul, având şi funcţia de primar al localităţii, a fost mandatat de Consiliul Local al Comunei Poplaca ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Acţionarilor a SC A.C. SA Sibiu, în vederea exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor legale ce decurg din calitatea de acţionar a comunei, fiind astfel în stare de incompatibilitate, întrucât prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 interzic cumulul celor două calităţi.
3. Apărarea intimatului
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului, învederând că instanţa de fond a reţinut în mod corect calitatea SC A.C. SA Sibiu de societate de interes regional, urmare a introducerii prin O.U.G. nr. 13/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/2006 şi a Legii nr. 241/2006 a conceptului de operator regional şi a clarificării statutului juridic al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară pentru serviciile de utilităţi publice.
Astfel, a arătat reclamantul, în raport de definiţia noţiunii de operator regional, s-a consacrat prin noul cadru legislativ diferenţa dintre operatorii existenţi, care erau subordonaţi autorităţii administraţiei publice locale şi operatorii regionali, aflaţi sub coordonarea unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară.
Reclamantul a precizat că modalitatea de înfiinţare a operatorilor regionali a fost reglementată prin emiterea unor ghiduri şi modele şi a exemplificat cu cele întocmite de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, în care se menţionează că într-o societate ce activează pe un areal ce excede teritoriul unei singure unităţi administrativ-teritoriale, reprezentarea acesteia se realizează de reprezentantul legal, primarul localităţii sau preşedintele consiliului judeţean.
S-a precizat şi poziţia Direcţiei generale pentru politică regională şi urbană din cadrul Comisiei Europene cu privire la modul de abordare a incompatibilităţilor, exprimată într-un document emis în 2014 în sensul că, având în vedere calitatea unităţilor administrativ-teritoriale de membri ai asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, create cu scopul de a gestiona serviciile publice, funcţionarii publici aleşi pot reprezenta interesele autorităţilor locale şi nu acţionează în interes propriu.
Reclamantul a susţinut prin întâmpinare că operatorul regional reprezintă o categorie specială de societăţi comerciale ai căror acţionari sunt numai unităţile administrativ-teritoriale, membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară, ceea ce face ca prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 să fie inaplicabile, acestea vizând exclusiv interesul local.
4.Procedura de soluţionare a recursului
4.1.Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 8 octombrie 2014, completul filtru a constatat că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a constatat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond.
4.2.Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivului de casare invocat
Verificând sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele textului de lege invocat, respectiv pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau greşita aplicare a normelor de drept material.
Regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.
Cadrul juridic şi instituţional al înfiinţării, organizării şi funcţionării serviciilor comunitare de utilităţi publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite şi noţiunile „asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice” şi respectiv „operator regional”.
Astfel, în înţelesul legii, asociaţia de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înfiinţarea, organizarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal ori regional, destinate înfiinţării modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice.
Acelaşi act normativ defineşte termenul de „operator regional” ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociaţiei.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că SC A.C. SA Sibiu a dobândit în urma reorganizării societăţii, dispuse în baza hotărârii A.G.A. nr. 5/2008, prin cooptarea ca acţionari a judeţelor Braşov şi Sibiu şi a 21 de alte unităţi administrativ-teritoriale, statutul de operator regional, în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 51/2006, înfiinţat în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale asociate, cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice realizate pe raza de competenţă a tuturor acţionarilor.
Astfel cum a stabilit instanţa de fond, potrivit cadrului legislativ actual reglementat de Legea nr. 51/2006, SC A.C. SA Sibiu, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale ce are calitatea de acţionar, neputându-se pune semnul egalităţii între un operator subordonat autorităţii administraţiei publice locale şi operatorii regionali, aflaţi sub coordonarea unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară.
Faţă de cele expuse, Curtea constată că s-a reţinut în mod justificat nelegalitatea raportului de evaluare, nefiind aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.
Curtea nu poate primi susţinerea pârâtei în sensul că termenul „local” include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel naţional, în condiţiile în care teritorialitatea interjudeţeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localităţii, să depăşească sfera interesului local şi să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare, neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.
4.2.2.Soluţia instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 344 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la 1.488 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant S.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 438/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
