CSJ. Decizia nr. 424/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 424/2015
Dosar nr. 589/32/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 589/32/2013, reclamantul G.I.C., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare din 28 iunie 2013, întocmit de pârâtă.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 31 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul G.I.C. şi s-a dispus anularea Raportului de evaluare din 28 iunie 2013, întocmit de pârâta A.N.I.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 200 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii pe fond a contestaţiei formulate de reclamant şi menţinerii ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare din 28 iunie 2013.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, într-o primă critică, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât A.N.I. este competentă să evalueze respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către intimatul G.I.C., care face parte din categoria de persoane prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010.
Recurenta a susţinut că, deşi instanţa de fond a recunoscut prevederile Regulamentului intern al unităţii, a apreciat că acestea trebuie interpretate sistematic şi teleologic şi nu formal şi literal. A afirmat pârâta că regimul juridic privind incompatibilităţile este expres prevăzut de legislaţia română, iar aplicarea acestuia oricărei persoane reprezintă în fapt aplicarea şi respectarea legii şi, pe cale de consecinţă, invocarea faptului că, în speţa de faţă ar fi vorba de un Regulament intern, nu are nicio concludenţă în cauză şi nu poate constitui un argument pentru a încălca regimul juridic privind incompatibilităţile.
Recurenta-pârâtă a expus pe larg situaţia de fapt a cauzei cu privire la starea de incompatibilitate constatată şi a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, apreciind astfel că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
4. Apărările formulate de intimatul G.I.C.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant G.I.C. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.
II. Analiza motivelor de casare
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Raportul de evaluare din 28 iunie 2013 întocmit de A.N.I., contestat prin acţiunea dedusă judecăţii, s-a reţinut că reclamantul a acţionat cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Intern al I.S.C., întrucât în perioada exercitării funcţiei de inspector în cadrul I.J.C. Neamţ, SC G.C. SNC, societate în cadrul căreia deţinea/deţine calitatea de asociat şi funcţia de administrator, a elaborat proiectul din 2010 (locuinţă P+Em), iar reclamantul a desfăşurat activităţi de proiectare, încălcând astfel prevederile sus-menţionate.
În mod corect instanţa de fond, interpretând şi aplicând prevederile legale incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei, a constatat că nu există elemente cu privire la existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului.
Susţinerile formulate de recurenta-pârâtă A.N.I., în sensul că reclamantul face parte din categoria persoanelor prevăzută de art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010, sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că începând cu data de 15 mai 1984 (Ordinul nr. 8/1984) şi până la 09 decembrie 2013, reclamantul .I.C. a făcut parte din categoria personalului contractual, fiind încadrat în funcţia de execuţie de inspector de specialitate în cadrul I.J.C. Neamţ, iar din data de 12 decembrie 2011, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul C.C.I.C.L.C. Neamţ - S.C.I. al D.R.C.N.E., din subordinea I.S.C. (Decizia nr. 1326 din 22 decembrie 2011).
Prin Ordinul din 09 decembrie 2013 emis de I.G.I.S.C., începând cu data de 09 decembrie 2013, reclamantul a dobândit calitatea de funcţionar public, fiind numit în funcţia publică de execuţie de inspector în construcţii la C.C.I.C.L.C. din cadrul I.J.C. Neamţ.
Cu aceeaşi dată, contractul individual de muncă din 01 noiembrie 2001, încheiat între I.S.C. şi reclamant, a încetat de drept, conform art. 55 lit. c) C. muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Din relaţiile comunicate de O.N.R.C., rezultă că în perioada 01 noiembrie 1991 - 28 iunie 2013, reclamantul a deţinut calitatea de asociat şi funcţia de administrator în cadrul SC G.C. SNC.
Prin urmare, în perioada 15 mai 1984 - 09 decembrie 2013, reclamantul a fost angajat contractual în cadrul I.S.C., în funcţia de execuţie de inspector de specialitate, nefiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010.
Înalta Curte apreciază că, şi în situaţia în care s-ar reţine încălcarea de către reclamant a prevederilor Regulamentului Intern al I.S.C., ca temei legal pentru stabilirea stării de incompatibilitate, această ipoteză nu este întrunită în cauză, având în vedere că Regulamentul Intern al instituţiei, aplicabil în perioada mai 2010 - august 2010, nu era în vigoare la data elaborării proiectului din 2010.
Astfel, procedând la evaluarea elementelor cu privire la existenţa stării de incompatibilitate, recurenta-pârâta A.N.I. a reţinut că la data elaborării proiectului din 2010 (locuinţă P+Em) de către SC G.C. SNC, reclamantului, în calitate de inspector la I.J.C. Neamţ, îi erau aplicabile prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Intern al I.S.C., valabil în perioada mai 2010 - august 2010, conform cărora, „Salariaţii au obligaţia de a nu exercita sau presta servicii sau activităţi care să genereze situaţii de incompatibilitate, prin efectuarea de acte în baza atestărilor sau autorizărilor pe care le deţin, după cum urmează: activitate de proiectare”.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa de control judiciar constată că proiectul din 2010 a fost elaborat de SC G.C. SNC - proiectant structurist ing. G.C. şi a fost predat beneficiarului R.E.A., care prin cererea înregistrată la I.T.C.N.E. - D.J.C.C. Neamţ, din 17 mai 2010, a solicitat, pe baza documentaţiei tehnice depuse şi a certificatului de urbanism din 20 aprilie 2010, emiterea acordului de modificare a construcţiei situate în localitatea Roman (fila 208 din dosarul instanţei de fond).
Acordul de modificare din 2010 a fost emis la data de 18 mai 2010, fără implicarea reclamantului şi se referă exclusiv la lucrări de intervenţie solicitate în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, fiind semnat de către directorul D.J.C.C. Neamţ.
De asemenea, împrejurarea că, potrivit referatului înregistrat din 2010, verificarea tehnică de calitate a proiectului a fost efectuată în luna mai 2010, fără a se indica data completă, nu echivalează cu reţinerea drept perioadă de elaborare a proiectului a lunii mai 2010, din expunerea procedurii parcurse de către beneficiarul R.E.A., rezultând astfel că proiectul pentru construcţia locuinţei a fost elaborat anterior lunii mai 2010.
În condiţiile arătate, nu se poate reţine în cazul reclamantului existenţa stării de incompatibilitate generată de încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Intern al I.S.C., aplicabil în perioada mai 2010 - august 2010.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 şi art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta A.N.I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinţei nr. 200 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 425/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
