ICCJ. Decizia nr. 426/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 426/2015
Dosar nr. 972/33/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 600 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, a admis acţiunea reclamantului C.P. în contradictoriu cu pârâta A.N.I. şi a anulat Raportul de evaluare din 24 iulie 2013 întocmit de pârâtă.
2. Cererea de recurs
Împotriva soluţiei instanţei de fond, pârâta A.N.I. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate şi, rejudecând pe fond, respingerea în totalitate acţiunea reclamantului, ca nefondată. În drept, s-a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, a apreciat prima instanţă că nu există elemente în sensul existenţei unui conflict de interese în care s-a aflat intimatul-reclamant. Au fost invocate dispoziţiile art. 70, 71 şi 76 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, apreciind că intimatul-reclamant a încălcat aceste dispoziţii, prin emiterea, în calitate de primar, a dispoziţiei de numire în funcţia de referent a fiului său şi a dispoziţiilor de promovare şi de acordare a gradaţiilor şi claselor corespunzătoare tranşelor de vechime.
Recurenta-pârâtă a arătat că intimatul-reclamant nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, iar Raportul de evaluare din 24 iulie 2013 a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, intimatul-reclamant a arătat că recursul A.N.I. este nefondat, iar instanţa de fond, în mod corect, a stabilit faptul că în prezenta cauză nu există un conflict de interese.
A subliniat faptul că în prezenta cauză nu a luat nicio decizie cu privire la angajarea fiului său în cadrul comunei Mănăstireni, apreciind că un demnitar sau funcţionar public este în conflict de interese atunci când, în virtutea funcţiei pe care o ocupă, ia o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care are un interes patrimonial.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin Încheierea din 9 octombrie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul recurentei A.N.I. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând actele dosarului în raport de dispoziţiile legale aplicabile a constatat că instanţa de primă jurisdicţie a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv pentru care criticile formulate de recurentă sunt admise de această instanţă, care a constatat incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, prin acţiunea introductivă, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea ce are ca obiect anularea Raportului de evaluare din 24 iulie 2013 întocmit de recurenta-pârâtă A.N.I., în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.
Prin Raportul de evaluare din 24 iulie 2013 s-a constatat că persoana evaluată, C.P., nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a semnat, la data de 3 martie 2008, în calitate de primar, dispoziţia de numire în funcţia de referent a fiului său, C.P.H., funcţie aflată până la data de 30 mai 2013 în subordinea directă a primarului, iar la data de 11 noiembrie 2008, 1 iulie 2009, 8 februarie 2011, 14 martie 2011 şi 28 februarie 2013 a semnat dispoziţiile de promovare şi de acordare a gradaţiilor şi claselor de salarizare corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, fiind încălcate astfel prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare: "Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I."
Înalta Curte a constatat faptul că raporturile ierarhice directe dintre reclamant şi fiul său rezultă în mod indubitabil din înscrisurile existente la dosarul cauzei.
În cauza dedusă judecăţii, intimatul-reclamant C.P., în calitatea de primar al comunei Mănăstireni, a emis Dispoziţia din 3 martie 2008 privind încadrarea în funcţia de referent în cadrul primăriei a fiului său C.P.H. şi, totodată, în aceeaşi calitate, a semnat dispoziţia de promovare şi de acordare a gradaţiilor şi claselor de salarizare corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă.
Astfel fiind, concluzia şi argumentele instanţei de fond sunt lipsite de temei legal, din moment ce intimatul-reclamant prin emiterea Dispoziţiei din 3 martie 2008 privind încadrarea în funcţia de referent în cadrul primăriei a fiului său C.P.H., cât şi a dispoziţiilor din 11 noiembrie 2008, din 1 iulie 2009, din 8 februarie 2011, din 14 martie 2011 şi din 28 februarie 2013, prin care fiul primarului a fost promovat şi a primit gradaţii şi clase de salarizare corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, nu a respectat dispoziţiile ce privesc regimul juridic al conflictelor de interese.
În conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I."
Înalta Curte reţine că prin dispoziţiile art. 70 din aceeaşi lege a fost definit conflictul de interese astfel: "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."
Or, în cauză, situaţia de fapt confirmă faptul că, prin angajarea fiului său, interesul material urmărit de intimatul-reclamant este evident.
Pentru aceste considerente, soluţia instanţei de fond este apreciată de instanţa de control judiciar ca fiind netemeinică şi nelegală, fiind adoptată ca urmare a interpretării greşite a situaţiei de fapt, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care sentinţa atacată va fi casată.
Având în vedere cele reţinute, instanţa de recurs va respinge acţiunea reclamantului, întrucât actul administrativ atacat - Raportul de evaluare din 24 iulie 2013 al A.N.I. este legal şi temeinic.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, constatând că există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinţei civile nr. 600 din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.P., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata sumei de 100 RON către A.N.I., reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2015. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 427/2015. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
