ICCJ. Decizia nr. 422/2015. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 422/2015
Dosar nr. 4116/2/2013
Şedinţa publică de la 4 februarie 2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3.733 din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei SC A.G. SA formulată în contradictoriu cu C.N.A.
2. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta SC A.G. SA, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată.
2.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut ca principal motiv, în susţinerea legalităţii deciziei atacate, faptul că programul a fost de natură a afecta dezvoltarea fizică, mentală şi morală a minorilor, însă această ipoteză nu a fost cuprinsă în temeiul de drept expres şi limitativ enunţat în decizia de sancţionare.
S-a susţinut că transpunerea speţei din planul interdicţiei difuzării programelor cu obscenităţi în cel al protecţiei minorilor a denaturat atât analiza cadrului factual, cât şi pe cea a concluziilor cu privire la relevanţa contravenţională a faptelor.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.N.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
A prezentat pe larg situaţia de fapt a cauzei şi a arătat că având în vedere conţinutul prezentat, raportat la ora de difuzare, s-a constatat că radiodifuzorul nu a respectat prevederile art. 18 lit. b) din Codul audiovizualului, care prevăd că în intervalul orar 6,00 - 23,00 nu pot fi difuzate producţii care prezintă scene de sex, limbaj sau comportament obscen.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin Încheierea din 9 octombrie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Analizând critica recurentei cu privire la faptul că emisiunile vizate nu au afectat dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, Înalta Curte va respinge această critică, văzând rapoartele de monitorizare şi constatând încălcarea legislaţiei audiovizuale privitoare la calitatea limbajului folosit în programele difuzate de radiodifuzorul SC A.G. SA.
Instanţa de control judiciar are în vedere efectul unor astfel de emisiuni asupra copiilor, care au tendinţa de a imita astfel de comportamente, datorită nivelului redus al discernământului.
Înalta Curte a reţinut că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât s-au analizat actele şi lucrările dosarului, instanţa reţinând, după consultarea raportului de monitorizare depus la dosar, afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii în discuţie.
Înalta Curte a constatat că decizia atacată este legală şi temeinică întrucât radiodifuzorul a încălcat dispoziţiile legale privind protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe.
Înalta Curte, analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei, a constatat că în cadrul emisiunilor vizate s-au făcut afirmaţii care intră sub incidenţa dispoziţiilor legale reţinute de C.N.A. iar difuzarea emisiunilor a fost de natură să afecteze minorii, care, datorită orelor de difuzare, au avut acces neîngrădit la vizionarea lor.
Înalta Curte a constatat că instanţa de fond nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, ci a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecăţii prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar şi coroborarea lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.
Este fără putinţă de tăgadă că dispoziţiile art. 6 prevăd în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cu condiţia să le aprecieze relevanţa şi fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmăreşte să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, C.N.A. fiind garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.G. SA împotriva Sentinţei civile nr. 3.733 din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 420/2015. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 426/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
