ICCJ. Decizia nr. 473/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 473/2015
Dosar nr. 943/36/2012
Şedinţa publică de la 6 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.G. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare din 3 iulie 2012 emis de A.N.I., solicitând anularea raportului şi a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat, de asemenea, suspendarea măsurilor dispuse prin raportul contestat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat, în esenţă, că raportul de evaluare este nelegal, deoarece inspectorii de integritate au calificat SC R. SA ca fiind o societate de interes local raportându-se numai la conţinutul Sentinţei civile nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, hotărâre care nu este irevocabilă şi nu a avut în vedere înscrisurile comunicate de cei şase primari verificaţi ulterior.
Reclamantul a arătat nu a acţionat în virtutea unui interes personal şi nici direct, ci în calitate de reprezentant al consiliului local, în temeiul unor hotărâri de Consiliu Local, hotărâri adoptate cu unanimitate de voturi ale consilierilor locali, reprezentând un interes public, general şi nu a fost remunerat pentru prestaţia în cadrul A.G.A.
A opinat reclamantul că primarul avea dreptul, dar şi obligaţia să reprezinte interesul public general al locuitorilor comunei, într-o structură organizată care prestează un serviciu public de interes general (apă şi canalizare), iar pe de altă parte, primarul a acţionat în executarea unei hotărâri de consiliul local adoptate în conformitate cu prevederile legale şi neatacate de către prefect.
De asemenea, a arătat că interpretarea dată de inspectorii A.N.I. cu privire la incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 excede scopului avut în vedere de către legiuitor.
La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2012, reclamantul a suplimentat motivarea cererii, arătând cu privire efectele raportului de evaluare, că starea sa de incompatibilitate a fost constatată în legătură cu perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, însă mandatul de primar în legătură cu care a fost constatată starea de incompatibilitate a încetat în luna iunie 2012, când a avut loc scrutinul de alegeri locale. Urmare a acestora, reclamantul a fost ales în funcţia de primar al Comunei Albeşti, sens în care îşi exercită un nou mandat asupra căruia nu se pot răsfrânge efectele raportului de evaluare în discuţie.
Cu privire la calificarea SC R. SA ca fiind o societate de interes local, a învederat că aceasta este un organism regional, înfiinţată în scopul asigurării unei dezvoltări durabile şi eficiente a activităţilor de interes public şi în scopul asigurării fondurilor necesare pentru realizarea investiţiilor, fiind constituită în integralitate din capitalul social al unităţilor administrativ-teritoriale, membre ale A.D.I.A.C. Constanţa.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 557 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării actului, ca lipsită de interes şi a respins acţiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Referitor la cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat, faţă de prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, că în situaţia în care raportul de evaluare este contestat, acesta nu produce niciun efect, astfel încât cererea de suspendare este lipsită de interes.
Pe fond, Curtea a reţinut că în urma sesizării Consiliului Judeţean Constanţa cu privire la incompatibilitatea primarului comunei Albeşti, M.G., incompatibilitate determinată de cumularea calităţii de primar cu cea de reprezentant al autorităţii publice locale în adunările generale ale SC R. SA Constanţa, pârâta A.N.I. a demarat procedura de evaluare prevăzută de Legea nr. 176/2010 şi a emis Raportul de evaluare din 3 iulie 2012, prin care s-a stabilit că în perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, reclamantul M.G., primar al comunei Albeşti, a acţionat cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, prin deţinerea simultană a funcţiei de primar şi de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în cadrul A.G.A. SC R. SA Constanţa.
Analizând argumentele de nelegalitate invocate de reclamant, Curtea a constatat, referitor la menţionarea în cuprinsul Raportului de evaluare a Sentinţei civile nr. 41/CA din 25 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, hotărâre judecătorească care nu este irevocabilă, că aceasta nu reprezintă actul determinant al concluziilor inspectorilor de integritate, fiind indicată în analizarea caracterului societăţii ca fiind una de interes local, iar instanţa de faţă nu este oricum ţinută de această hotărâre, care priveşte o altă persoană, ci poate doar, în cadrul analizei contestaţiei cu care este învestită, să o reţină ca jurisprudenţă într-o speţă similară.
De asemenea, a reţinut că art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu distinge, în determinarea incompatibilităţii, în funcţie de natura interesului avut de persoana care deţine simultan funcţiile arătate.
Speţa de faţă nu vizează un conflict de interese, pentru a analiza dacă şi în ce măsură a existat un interes personal al reclamantului în participarea sa, ca reprezentant al comunei Albeşti, în A.G.A. a SC R. SA, ci este vorba despre identificarea incompatibilităţii, care există indiferent de interesul avut şi independent de luarea vreunei decizii, presupunând numai deţinerea concomitentă a celor două funcţii.
Sub acest aspect, a reţinut că prin H.C.L. Albeşti nr. 17 din 10 iulie 2007 s-a aprobat preluarea de către Comuna Albeşti, judeţul Constanţa a unui număr de 88 de acţiuni de la SC R. SA Constanţa, urmare cesionării acestora de către Consiliul Judeţean Constanţa, conform H.C.J. Constanţa nr. 74 din 25 mai 2007.
Prin aceeaşi hotărâre, primarul în funcţie la acea dată, G.M., a fost desemnat să reprezinte comuna Albeşti în cadrul A.G.A. a SC R. SA Constanţa.
Prin H.C.L. nr. 11 din 9 iulie 2008, reclamantul a fost împuternicit să reprezinte interesele comunităţii în A.G.A. SC R. SA, iar prin H.C.L. nr. 161 din 19 decembrie 2011 a fost înlocuit de o altă persoană.
Rezultă, astfel, că în perioada 9 iulie 2008 - 19 decembrie 2011, reclamantul M.G. a ocupat concomitent două funcţii al căror cumul este interzis de lege, respectiv aceea de primar al comunei Albeşti şi de reprezentant al comunei în A.G.A. a SC R. SA Constanţa, nefiind relevant, din acest punct de vedere, dacă a avut un interes personal şi/sau patrimonial, dacă a fost remunerat pentru activitatea desfăşurată, ci numai deţinerea simultană a celor două funcţii.
Cu privire la calificarea societăţii SC R. SA ca fiind o societate de interes local sau naţional, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 15/1990, art. 2 lit. g1) din Legea nr. 51/2006 şi art. 6 din Legea nr. 241/2006.
De asemenea, a reţinut că SC R. SA s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acţiuni prin H.C.J. Constanţa nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar prin H.C.J. Constanţa nr. 74 din 25 mai 2007, adoptată în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001, a fost transformată din societate pe acţiuni în operator regional de servicii comunitare de utilităţi publice, respectiv operator regional pentru serviciul de alimentare cu apă şi canalizare.
Faţă de obiectul de activitate, modalitatea de înfiinţare, unităţile administrativ-teritoriale în care se prestează serviciile de alimentare cu apă şi cele de canalizare, Curtea a apreciat că această societate este una de interes local, iar împrejurarea că activitatea prestată se desfăşoară pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, nu înlătură caracterul de societate comercială de interes local, reţinând şi aspectul că Legea nr. 15/1990 şi O.G. nr. 69/1994 disting între interes local (fiind evident inclus aici şi cel judeţean) şi interes naţional.
De altfel, art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu face referire la o societate comercială aflată în subordinea consiliului local, ci numai la o societate de interes local, aspect care rezultă în cauză din prevederile analizate anterior, astfel că, interdicţia expresă a textului de lege trebuia să impună Consiliului Local Albeşti desemnarea unui alt reprezentant al său în A.G.A. a SC R. SA.
În ceea ce priveşte apărarea referitoare la perioada pentru care a fost constatată starea de incompatibilitate a reclamantului şi la efectele raportului de evaluare asupra noului mandat de primar al reclamantului, prima instanţă a constatat că excede prezentului cadru procesual, instanţa de contencios administrativ fiind învestită cu acţiunea în anulare a raportului de evaluare considerat nelegal, prin prisma susţinerilor verificate anterior.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 557 din 3 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul M.G. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs pe care le-a încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul arată următoarele:
În mod greşit, instanţa de fond a statuat că SC R. SA Constanţa este o societate comercială de interes local, reţinând în acest sens ca fiind aplicabile cauzei doar dispoziţiile generale prevăzute de Legea nr. 15/1990 şi O.G. nr. 69/1994, fără a da eficienţă şi dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 51/2006, de Legea nr. 241/2006 şi Legea nr. 215/2001, care, de asemenea, sunt incidente cauzei.
Este evident că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. g1) din Legea nr. 51/2006, SC R. SA, odată devenită operator regional, a devenit societate comercială de interes regional, asigurând gestiunea serviciului/activităţii de utilitate publică pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, cât şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal sau regional realizate în comun în cadrul asociaţiei destinate înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activităţi.
Mai arată recurentul că la momentul în care Consiliul Local Albeşti a hotărât desemnarea sa în A.G.A. SC R. SA, această societate avea statutul de operator regional, fiind o societate de interes regional şi nicidecum local, regimul juridic ce îi era aplicabil fiind dat de Legea nr. 51/2006, respectiv Legea nr. 241/2006 şi nu Legea nr. 15/1990 şi O.G. nr. 69/1994, cum nelegal a reţinut judecătorul fondului în considerentele sentinţei recurate.
În consecinţă, recurentul solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Raportului de evaluare din 3 iulie 2012 emis de A.N.I.
4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
La data de 3 octombrie 2014, recurentul a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, solicitând totodată suspendarea soluţionării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională.
5. Punctul de vedere al intimatei A.N.I. referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată
Intimata A.N.I., prin notele de şedinţă depuse la dosar la 3 octombrie 2014, a solicitat respingerea cererii de sesizarea a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei nu pretinde existenţa unor contradicţii între textul atacat pe de o parte şi prevederile şi principiile constituţionale, pe de altă parte.
În dezvoltarea motivării excepţiei se arată că există o contradicţie între textul criticat pentru neconstituţionalitate şi Legea nr. 24/2000, precum şi Legea nr. 215/2001, norme ce nu au valoarea unui principiu sau a unei prevederi constituţionale.
De asemenea, cererea de sesizare este inadmisibilă şi din punct de vedere al faptului că motivarea pe care se întemeiază vizează aplicarea legii şi nu neconstituţionalitatea acesteia.
În fine, cererea de sesizare este nefondată, intimata arătând că printr-o serie de decizii (nr. 225/2011; nr. 1.484/2011 şi nr. 396/2013), Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra aceleiaşi excepţii, dispunând respingerea acestora.
6. Întrebarea preliminară
Prin cererea depusă la data de 3 octombrie 2014, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare, formulând următoarele întrebări:
a) Realizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare intră în sfera serviciilor de interes economic general în cadrul valorilor comune ale Uniunii în sensul art. 14 din T.F.U.E. ?
b) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, o dispoziţie precum cea din art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 permite sau nu îndeplinirea misiunii acestor servicii în sensul art. 14 din T.F.U.E., atunci când mai multe unităţi administrativ-teritoriale au constituit în comun un operator regional însărcinat cu îndeplinirea misiunii lor de serviciu public de alimentare cu apă şi de canalizare iar primarii/viceprimarii nu pot participa în A.G.A. operatorului ca reprezentanţi ai unităţilor lor administrativ-teritoriale?
c) În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, art. 106 T.F.U.E. se opune unei dispoziţii precum cea din art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în privinţa respectării principiului proporţionalităţii?
d) În cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare, se încalcă ori nu principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime atunci când Statul Român şi Comisia Europeană au aprobat mecanismul instituţional în virtutea căruia reclamantul a participat în A.G.A. operatorului regional ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale, ulterior această participare fiind considerată un act incompatibil cu funcţia de viceprimar?
7. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererile formulate de recurent
Prin Încheierea pronunţată la data de 9 octombrie 2014, Înalta Curte a admis cererea şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Totodată, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Referitor la cererea părţii privind suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acestei excepţii, au fost avute în vedere prevederile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010, prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispoziţii ce reglementau suspendarea de facto a soluţionării unei cauze până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
De asemenea, a reţinut instanţa că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei, partea având posibilitatea să recurgă la calea de atac a revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., în cazul în care excepţia ar urma să fie admisă.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a C.J.U.E. în temeiul art. 267 T.F.U.E., prin Încheierea de şedinţă din data de 9 octombrie 2014, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul respingerii ca inadmisibilă, apreciind că întrebările formulate, deşi, aparent vizează prevederi ale T.F.U.E., în realitate recurentul-reclamant nu solicită opinia Curţii de la Luxemburg cu privire la interpretarea/validitatea unei norme a dreptului Uniunii, ci tinde la interpretarea prevederilor din dreptul naţional reprezentate de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, aplicabile în speţă.
8. Cererea de intervenţie formulată în interesul recurentului-reclamant
La data de 5 februarie 2015, SC R. SA a formulat cerere de intervenţie în interesul recurentului-reclamant M.G., prin care solicita admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii şi anulării Raportului de evaluare din 3 iulie 2012, întocmit de intimata A.N.I.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinare şi sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.
Cadrul juridic şi instituţional al înfiinţării, organizării şi funcţionării serviciilor comunitare de utilităţi publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite şi noţiunile "asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice" şi respectiv "operator regional".
Astfel, în înţelesul legii, A.D.I.A.C. are ca obiectiv înfiinţarea, organizarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal ori regional, destinate înfiinţării modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice.
Acelaşi act normativ defineşte termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociaţiei.
SC R. SA s-a reorganizat din regie autonomă în societate comercială pe acţiuni prin H.C.J. Constanţa nr. 257 din 18 octombrie 2006, iar la data de 25 mai 2007, prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 74, în temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a fost transformată din societate pe acţiuni în operator regional pentru serviciul alimentare apă şi canalizare.
Consiliul Local al comunei Albeşti a devenit acţionar al SC R. SA prin preluarea unui număr de 83 acţiuni cesionate de Consiliul Judeţean Constanţa, iar prin H.C.L. nr. 11 din 9 iulie 2008, recentul-reclamant M.G. a fost desemnat să reprezinte interesele comunităţii în A.G.A. a SC R. SA.
Din documentele depuse în cauză, reiese că societatea, după reorganizare, este constituită în integralitate din capitalul social al unităţilor administrativ-teritoriale membre ale A.D.I.A.C. Constanţa cu un capital social integral public, iar prin obiectul de activitate s-a stabilit că operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, membre ale A.D.I.A.C. care se întind pe mai multe judeţe (Constanţa, Ialomiţa, Călăraşi), inclusiv administrarea funcţională şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, cât şi implementarea programelor de investiţii publice de interes regional realizate în cadrul A.D.I.A.C. destinate înfiinţării, modernizării şi, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, fiind asimilat organismelor prestatoare de servicii publice prevăzute de O.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţei aprobată prin Legea nr. 362/2009.
De esenţa funcţionării operatorului regional este aşadar gestionarea prin delegare a serviciului de furnizare apă şi canalizare, în mod eficient, şi la aceeaşi parametri calitativi tuturor membrilor asociaţiei şi nu în funcţie de aportul acestora, interesul fiind unul comun regional nefragmentabil şi mai ales nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociaţii l-ar putea avea.
Toate aceste atribuţii ale operatorului regional SC R. SA Constanţa demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăţi comerciale de interes local şi transformarea ei într-o entitate însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare prin delegarea serviciilor conform contractului de delegare.
Scopul reorganizării societăţii fiind acela de a facilita accesarea de către autorităţile publice a fondurilor europene în condiţii specifice stabilite de către organismele europene abilitate, dar şi gestionarea în comun a serviciilor de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării modernizării şi/sau şi dezvoltării după caz a sistemelor de utilităţii publice aferentă acestor servicii.
Aşadar se poate observa că instituţia juridică a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apă şi canalizare este distinctă de instituţia juridică a societăţii comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entităţii care a participat la capitalul entităţii respective, asociaţii participă în egală măsură în organele de conducere al acesteia şi unităţile administrativ-teritoriale asociate, exercită prin A.D.I.A.C., un control direct asupra operatorului regional, similar controlului pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu influenţă dominantă asupra tuturor deciziilor strategice şi/sau semnificative ale operatorului.
În consecinţă, în dezacord cu opinia judecătorului fondului, SC R. SA Constanţa, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale ce are calitate de acţionar.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că s-a reţinut, în mod greşit, legalitatea Raportului de evaluare din 3 iulie 2012, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.
Nu pot fi primite susţinerile pârâtei-intimate A.N.I. din concluziile scrise, în sensul că termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel naţional, în condiţiile în care teritorialitatea interjudeţeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localităţii, să depăşească sfera interesului local şi să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.
În raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va fi admisă acţiunea şi va fi anulat raportul de evaluare întocmit de A.N.I.
În temeiul dispoziţiilor art.274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă A.N.I. la 6.000 RON, cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M.G. împotriva Sentinţei nr. 557 din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul M.G. şi anulează Raportul de evaluare din 3 iulie 2012 emis de A.N.I.
Obligă intimata-pârâtă A.N.I. la 6.000 RON cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant M.G., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 465/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
