ICCJ. Decizia nr. 476/2015. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 476/2015
Dosar nr. 9051/2/2009
Şedinţa publică de la 6 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 septembrie 2009, reclamanta S.S.I. a chemat în judecată pârâtul M.A.E. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
- obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în C.D.C. al României şi ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E. organizat în perioada noiembrie-decembrie 2008;
- obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic şi consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare;
- constatarea existenţei raportului juridic de serviciu avându-i ca părţi pe pârât, în calitate de autoritate publică, şi pe reclamantă, în calitate de membră a C.D.C.;
- obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 01 mai 2009 şi momentul integrării efective în muncă;
- obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei cu titlul de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că M.A.E. a anunţat public, în octombrie 2008, organizarea unui concurs pentru ocuparea a 10 posturi diplomatice în centrala M.A.E., concurs pe care l-a promovat, fiind declarată aptă, obţinând la data de 03 aprilie 2009 şi avizul O.R.N.I.S.S. pentru accesul la informaţii clasificate.
Cu toate acestea, a arătat reclamanta, procedurile privind angajarea sa în cadrul Centralei ministerului nu au fost finalizate, la data de 06 iulie 2009 fiind înştiinţată că rezultatele concursului nu au fost validate de ministru. În acest context, a adresat pârâtului o cerere scrisă, solicitând să i se recunoască dreptul câştigat prin concurs de a face parte din C.D.C. al României, la care i s-a răspuns că s-a promovat o acţiune în instanţă pentru anularea concursului.
Referitor la daunele morale pretinse, reclamanta a apreciat că refuzul încadrării sale în C.D.C. este nejustificat, deoarece la momentul la care a susţinut concursul avea o serie aşteptări bazate pe statutul instituţiei, pe legislaţia existentă şi termenele stabilite de această legislaţie, însă realitatea nu a confirmat dezideratele sale, căci în loc să finalizeze procesul de angajare în 2-3 luni, pârâtul i-a dat un răspuns nelegal şi neîntemeiat după mai mult de 6 luni, perioadă în care a contactat de nenumărate ori ministerul pentru încerca să afle ce se întâmplă.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.E. a solicit, suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că dezlegarea pricinii atârnă în tot de soluţionarea Dosarului nr. 8083/2/201 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a concursului de admite în C.D.C. al României organizat în perioada octombrie decembrie 2008 de către M.A.E. şi a tuturor actelor emise de minister în legătură cu organizarea şi desfăşurarea acestui concurs.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, prezentând motivele pentru care concursul nu poate fi validat şi pentru care promovat şi acţiunea în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009.
Prin încheierea de şedinţă din 23 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecăţii temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 13 decembrie 2011, ca urmare a soluţionării irevocabile a dosarului care a determinat măsura suspendării judecăţii.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 21 februarie 2012, pârâtul a invoc excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa petitului 1 al acţiunii introductive calificată de instanţă ca fiind excepţia lipsei de interes, excepţia prematurităţii capătului 2 de cerere şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei cu privire capetele 3, 4 şi 5 ale acţiunii introductive.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 februarie 2012 Curtea a admis excepţia lipsei de interes în ce priveşte capătul 1 de cerere şi a respins ca nefondate cele două excepţii, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4455 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţie VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.S.I., în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.; a constatat că reclamanta a dobândit calitatea de membru al C.D.C. al României; a obligat pârâtul la acordarea gradului diplomatic sau consular reclamantei, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice consulare; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, aferente gradului diplomatic sau consular ce i se va acorda şi funcţiei în care va fi încadrată, de la data de 01 mai 2009 şi până la momentul integrării efective în muncă; a respins ca lipsit de interes primul capăt de cerere privind obligarea pârâtului la validarea concursului; şi a respins acţiunea în rest, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4290 din 02 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 8083/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M.A.E., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a concursului de admitere în C.D.C. al României, organizat în perioada octombrie-decembrie 2008, în baza Ordinului M.A.E. nr. 1834 din 08 octombrie 2008.
Recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile menţionate a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 4980 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de soluţia pronunţată în Dosarul nr. 8083/2/2009, care a consacrat, implicit, validitatea concursului, reclamanta nu mai justifică un interes actual în susţinerea capătului de cerere având ca obiect validarea concursului de admitere în C.D.C. al României, respingând, pe cale de consecinţă, acest capăt de cerere ca lipsit de interes.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic şi consular, Curtea a reţinut că reclamanta a promovat concursul de admitere în C.D.C. al României, îndeplinind la data organizării concursului şi celelalte condiţii cerute cumulativ de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 269/2003 şi de art. 1 alin. (1) din Regulament, pentru dobândirea calităţii de membru al C.D.C. al României.
Îndeplinirea de către reclamantă a celorlalte condiţii prevăzute de lege a fost analizată de pârât anterior susţinerii concursului, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulament.
Prin urmare, întrucât concursul de admitere în C.D.C. al României a fost validat, iar reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate, neputând fi sancţionată pentru atitudinea culpabilă a pârâtului care nu a acţionat la timp pentru înlăturarea viciilor referitoare la modul de organizare a concursului, unul dintre efectele produse prin intrarea în circuitul civil a acestui act administrativ îl constituie admiterea reclamantei în C.D.C. al României.
În consecinţă, Curtea a constatat că reclamanta a dobândit calitatea de membru al C.D.C. al României.
Dobândirea calităţii de membru al C.D.C. al României nu presupune depunerea anterioară a jurământului de credinţă faţă statul român, întrucât potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, depunerea jurământului are loc în momentul dobândirii acestei calităţi, iar refuzul depunerii jurământului de credinţă determină pierderea calităţii de membru al C.D.C. al României, conform art. 22 alin. (4) din Lege.
Totodată, reţinând dobândirea de către reclamantă a calităţii de membru C.D.C. al României şi vătămarea ce i-a fost cauzată prin refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de acordare a gradul diplomatic sau consular, în raport de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, Curtea a obligat M.A.E. la acordarea gradului respectiv, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare.
Curtea a avut în vedere faptul că art. 14 alin. (1) din lege prevede că acordarea gradelor diplomatice sau consulare se face în funcţie de vechimea avută în domenii de activitate apropiate de cele ale M.A.E. echivalentă cu stagiile pentru gradele diplomatice sau consulare.
Mai mult, potrivit art. 6 alin. (3) din Lege, acordarea gradelor diplomatice consulare se face prin ordin al ministrului afacerilor de externe, în limita numărului maxim de funcţii diplomatice şi consulare aprobate.
Prin urmare, la acordarea gradului diplomatic sau consular se au în vedere anumite criterii, fiind un atribut exclusiv al pârâtului analizarea acestora în cazul fiecărei persoane admise prin concurs în C.D.C. al României.
Cu privire la capătul de cerere, având ca obiect constatarea existenţei raportului juridic de serviciu având ca părţi reclamanta, în calitate de membră C.D.C. şi M.A.E., în calitate de autoritate publică, Curtea reţinut că este neîntemeiat, din moment ce reclamanta va obţine un grad diplomatic sau consular şi îşi va desfăşura activitatea în cadrul M.A.E. numai după ce ministrul afacerilor externe îi va acorda prin ordin un asemenea grad, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice şi consulare.
Astfel, raportul de serviciu sau de muncă între părţile litigiului de faţă se va naşte numai după acordarea gradului diplomatic sau consular şi numirea u funcţia publică sau încheierea unui contract de muncă.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită obligare, pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorat şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între data de 01 mai 2009 şi data integrării efective în muncă, Curtea a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale.
Fapta ilicită constă în refuzul pârâtului de a finaliza formalităţile de angajare a reclamantei, deşi aceasta a promovat concursul de admitere în M.A.E. şi îndeplinea şi celelalte condiţii pentru dobândirea calităţii de membru al C.D.C., ultima formalitate fiind îndeplinită la începutul lunii aprilie 2009, când O.R.N.I.S.S. a comunicat avizarea pozitivă a accesului la informaţii clasificate, astfel că nu mai exista niciun impediment ca începând cu data de 01 mai 2009, după depunerea jurământului de credinţă şi numirea în funcţie, reclamanta să-şi desfăşoare activitatea în cadrul M.A.E.
Curtea a apreciat că sunt relevante în acest sens dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului, potrivit cărora „candidaţii care vor primi avizul O.R.N.I.S.S. pentru accesul la informaţiile clasificate vor depune jurământul de credinţă faţă de statul român şi vor dobândi calitatea de membru al C.D.C. al României".
Vinovăţia pârâtului rezultă implicit din considerentele hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a respins acţiunea în anularea concursului şi a actelor subsecvente, reţinându-se că viciile concursului sunt imputabile exclusiv autorităţii şi că aceasta nu a acţionat prompt pentru anularea acestuia, astfel că nu se justifică afectarea stabilităţii circuitului civil.
Faptul că, începând cu data de 01 mai 2009, reclamanta a fost lipsită de drepturile salariale care i s-ar fi cuvenit în ipoteza în care pârâtul şi-ar fi îndeplinit obligaţiile în ceea ce priveşte angajarea sa constituie un prejudiciu patrimonial ce dă drept la reparaţie, aflat în legătura directă de cauzalitate cu fapta ilicită a pârâtului.
În vederea determinării întinderii prejudiciului, Curtea a stabilit ca drepturile salariile de care a fost lipsită reclamanta să se calculeze prin raportare la gradul diplomatic sau consular ce i se va acorda şi la funcţia în care va fi încadrată ca urmare a executării prezentei hotărâri sau ca urmare a îndeplinirii benevole de către pârât a obligaţiei de încadrare a reclamantei.
În ce priveşte despăgubirile pretinse pentru daune morale, acest capăt de cerere a fost respins, Curtea reţinând că reclamanta nu a dovedit că i-au fost cauzate, ca urmare a atitudinii pârâtului, neplăceri şi suferinţe mai puternice decât cele pe care, în mod firesc, orice persoană aflată în situaţia sa le-ar fi resimţit, prejudiciul moral nepatrimonial produs nu prezintă o asemenea intensitate încât să justifice acordarea de reparaţii băneşti, pronunţarea prezentei hotărâri, prin care i s-a dat câştig de cauză inclusiv sub aspectul îndreptăţirii la despăgubiri materiale, reprezentând o satisfacţie suficientă. Prin urmare, şi acest capăt de cerere va fi respins ca nefondat.
3. Recursul formulat de pârâtul M.A.E.
Împotriva sentinţei nr. 4455 din 3 iulie 2012 a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3.2. În ceea ce priveşte dezlegarea excepţiei necompetenţei materiale de către instanţa de fond, recurentul apreciază că în mod greşit cauza a fost soluţionată de Curtea de apel, care şi-a întemeiat argumentaţia pe ipoteza falsă că „personalul diplomatic şi consular are calitatea de funcţionar public cu statut special”.
Diplomaţii nu sunt înscrişi în Tabelul funcţionarilor publici înregistraţi la A.N.F.P. şi astfel nu se supun unor raporturi de serviciu care să atragă competenţa Curţii de apel.
Mai susţine reclamantul-pârât, că instanţa de contencios administrativ nu este competentă să soluţioneze capătul patru al cererii de chemare în judecată atâta timp cât există o jurisdicţie exclusivă ce guvernează materia încheierii raporturilor de muncă, conform dispoziţiilor art. 266 C. muncii.
Astfel, în cauză, nu ne aflăm în prezenţa unui raport de serviciu, ci a unui raport contractual, competenţa aparţinând Tribunalului Bucureşti pentru capetele de cerere 3, 4 şi 5.
3.2. În mod greşit instanţa de fond a considerat a fi întrunite cele patru condiţii cumulative, necesar a fi dovedite de intimata-reclamantă în materia răspunderii delictuale.
Astfel, reclamanta trebuia să demonstreze printr-un probatoriu adecvat prejudiciul suferit în concret, precum şi legătura de cauzalitate dintre faptul nedobândirii calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consulat al României şi dauna ce pretinde a i se fi produs, având în vedere că despăgubirile se pot acorda în cuantum echivalent veniturilor salariale nepercepute numai dacă s-a constatat existenţa prealabilă a unor raporturi de muncă întemeiate în cadrul unui contract individual de muncă încheiat potrivit legii.
Calitatea de membru al C.D.C. al României presupune o vocaţie la încheierea contractului individual de muncă şi constituie o condiţie necesară pentru stabilirea raporturilor de muncă cu pârâtul M.A.E., dar nu şi suficientă pentru a demonstra iminenţa încheierii raportului de muncă la data de 1 mai 2009.
În consecinţă, recurentul-pârât solicită modificarea parţială a soluţiei pronunţată de instanţa de fond, în sensul respingerii cererii privind acordarea unor despăgubiri materiale formulată de reclamantă.
Prin Încheierea nr. 2477 din 28 februarie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi ale Legii nr. 2/2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă devenită competentă să o soluţioneze.
Curtea de apel, reţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de pârâtul M.A.E. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4527 din 28 octombrie 2013.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curtea reţine următoarele:
Critica ce vizează greşita soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale a primei instanţe este nefondată.
Prin sentinţa nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 8083/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de M.A.E., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a concursului de admitere în C.D.C. al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008, în baza Ordinului M.A.E. nr. 1834 din 8 octombrie 2008, sentinţă menţinută prin Decizia civilă nr. 4980 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Urmare a soluţiei de respingere a cererii de anulare a concursului, persoanele care s-au considerat prejudiciate prin refuzul emiterii ordinelor de primire în C.D.C. au formulat acţiuni, solicitând obligarea la emiterea actelor administrative respective şi la plata de despăgubiri, acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, republicată.
Aşadar, cererea de despăgubiri este formulată în cadrul acţiunii în contencios administrativ, subsidiară acesteia şi în consecinţă, în mod corect instanţa de fond a stabilit că instanţa de contencios administrativ şi fiscal este competentă în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.
În ceea ce priveşte critica soluţiei privind obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, aferente gradului diplomatic sau consular ce i se va acorda, începând cu data de 1 mai 2009 până la momentul integrării în muncă, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Împrejurarea nevalidării concursului în termenul prevăzut de lege, ca urmare a existenţei unei acţiuni de anulare a concursului nu poate constitui premisa acordării unor drepturi de natură salarială.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) coroborate cu art. 19 din Legea nr. 554/2004 republicată, instanţa de contencios administrativ hotărăște asupra despăgubirilor pentru daune materiale şi morale cauzate de anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi/sau a interesului legitim.
Însă, existenţa unui proces anterior legat de anularea concursului organizat pentru admiterea în C.D.C., chiar în situaţia în care acţiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată, nu poate contura existenţa unei legături de cauzalitate între conduita autorităţii publice şi un eventual prejudiciu suferit de reclamant.
Demersul judiciar al autorităţii publice pârâte nu poate fi apreciat ca o faptă ilicită pentru a fi întrunite în cauză cerinţele pentru existenţa prejudiciului.
Plata salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială poate fi acordată numai de la data emiterii Ordinului M.A.E. de angajare şi de primire în C.D.C. al României.
În consecinţă, nu există un refuz nejustificat de emitere a ordinului de încadrare a reclamantei în C.D.C., această împrejurare fiind determinată de nevalidarea concursului de admitere în C.D.R. şi existenţa unui proces în anulare a acestui concurs, obiect al dosarului nr. 8083/2/2009 soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, recursul va fi admis, se va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va fi respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei nr. 4455 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a despăgubirilor formulată de intimata-reclamantă S.S.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2015. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 477/2015. Contencios. Anulare proces verbal de... → |
|---|
