ICCJ. Decizia nr. 602/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 602/2015
Dosar nr. 9699/2/2012
Şedinţa publică de la 13 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.F.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:
- anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012;
- obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri în vederea organizării concursului de promovare pentru un post de execuție vacant la Curtea de Apel laşi, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, şi a stabilirii altor comisii de concurs, în raport de specializarea postului;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 22 martie 2013, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare la acțiunea introductivă de instanță prin care a adus dezvoltări cu privire la motivul de nelegalitate referitor la menținerea comisiilor de concurs din anul 2011 pentru concursul organizat la data de 04 noiembrie 2012 pentru ocuparea postului de execuție vacant la Curtea de Apel laşi (filele 74-81 dosar CAB).
2. Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentința nr. 1536 din 30 aprilie 2013, a respins acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esență, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 721 din 05 septembrie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus continuarea procedurilor concursului de promovare în funcții de execuție pentru postul de judecător la Curtea de Apel laşi, secția contencios administrativ și fiscal, declanșat în anul 2011, concurs la care a participat și reclamantul, fără însă a obține media necesară pentru ocuparea postului.
2.1. Este nefondat motivul de nelegalitate ce vizează „încălcarea termenului prohibitiv, stabilit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004”, respectiv a termenului de cel puţin 60 zile calendaristice dinaintea datei concursului la care trebuie anunţat acesta.
Inițial, concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor a fost anunţat la data de 8 martie 2011, pentru data de desfăşurare 8 mai 2011, însă, în urma contestărilor intervenite în legătură cu unul dintre posturile scoase la concurs din cadrul Curţii de Apel Iaşi, în privinţa acestuia procedura a fost suspendată. După finalizarea litigiilor, la data de 06 septembrie 2011, în baza Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012, s-a publicat anunţul privind „continuarea procedurilor concursului de promovare în funcţii de execuţie declanşat în anul 2011, pentru postul de judecător de la Curtea de Apel Iaşi”, data desfăşurării fiind stabilită pentru 04 noiembrie 2011; în cuprinsul hotărârii s-a menţionat expres faptul că „procedurile concursului (…) vor fi reluate de la momentul la care au fost suspendate, respectiv etapa verificării condiţiilor de participare la concurs”.
Cu toate că anunțul în cauză a fost făcut doar cu 59 de zile înainte de data la care s-a susținut concursul, sancțiunea nerespectării acestui termen este nulitatea relativă, iar reclamantul nu a probat că a fost vătămat în drepturile sale legitime, respectiv că a fost ”pus în imposibilitate de a studia tematica și bibliografia de concurs, fiind influenţată pregătirea temeinică, termenul alocat de pârât nefiind suficient pentru parcurgerea tematicii şi a bibliografiei de concurs, acest fapt reliefându-se în nepromovarea examenului şi a notelor obţinute la proba de concurs”. Pe acest aspect, instanța a avut în vedere, pe de o parte, faptul că termenul a fost depăşit cu numai o zi, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul însuşi a susţinut, în cuprinsul acţiunii completate, că notele mici au fost obţinute din cauza redactării defectuoase a subiectelor de la proba practică.
2.2. Sunt nefondate criticile referitoare la actualizarea legislației din bibliografie până la data de 06 septembrie 2012, în condițiile în care reclamantul nu a contestat Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2012 prin care aceasta a fost dispusă.
2.3. Nu poate fi primit motivul de nelegalitate al hotărârii aflate în litigiu decurgând din menţinerea nelegală a comisiei de concurs din anul 2011 a cărei componenţă fusese făcută publică, în condițiile în care, aşa cum recunoaşte şi reclamantul, nu există nicio prevedere legală care să impună caracterul secret al numirii/componenţei comisiilor de concurs.
În plus, nu este reglementată legal, ca un eventual conflict de interese, nici situaţia în care membrii comisiei au calitatea de judecători chiar la instanţa pentru care se organizează concursul.
2.4. Nu este fondată critica în legătură cu încălcarea obligaţiei impuse de art. 9 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor prin cooptarea în componenţa comisiilor de elaborare a subiectelor a 2 judecători de la Curtea de Apel laşi, în condiţiile în care concursul viza exclusiv ocuparea unui post la această instanță.
2.5. Este nerelevantă susținerea referitoare la starea de incompatibilitate a unora dintre membrii comisiei de concurs, decurgând din faptul că aceştia ar fi pronunţat soluţii favorabile pârâtului în litigiile acestuia cu reclamantul.
Nu există un temei legal pentru a priva judecătorii care au soluţionat cauze în care a figurat ca parte C.S.M. sau vreunul dintre potenţialii candidaţi la concurs de posibilitatea de a participa în comisiile de concurs, în condiţiile în care recrutarea membrilor s-a făcut, astfel cum prevedea art. 12 alin. (4) din Regulament, dintre persoanele care au fost înscrise în baza de date a I.N.M.
3. Recursul declarat de reclamantul A.F.A.
În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a arătat că prima instanţă a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată nu este motivată în mod corespunzător.
În concret, recurentul a susţinut faptul că prima instanță nu a analizat motivele de nelegalitate ale hotărârii contestate, mai precis nerespectarea de către intimat a termenului procedural de 60 de zile - reglementat de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 - cu ocazia reluării/continuării procedurii de concurs, precum și publicitatea anterioară a comisiilor de concurs.
În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, precum și a probatoriului administrat în cauză.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
- Prima instanţă nu a ținut seama de faptul art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie un termen procedural, prohibitiv, ce nu putea fi suspendat sau întrerupt, situație în care C.S.M. nu putea organiza concursul mai devreme de 60 de zile de la data publicării anunțului.
Reducerea acestui termen cu 3 zile conduce la sancțiunea nulității absolute ce nu este condiționată de existența vreunei vătămări atâta timp cât autoritatea intimată a încălcat obligația legală de a nu face niciun act în intervalul de timp stabilit de lege.
Judecătorul fondului a făcut aprecieri personale în legătură cu tehnica și metodica de abordare a pregătirii unui concurs de promovare pentru a ajunge la concluzia că scurtarea termenului nu a produs nicio vătămare a intereselor sale legitime.
Actualizarea bibliografiei de concurs coroborată cu motivul suspendării procedurii de concurs - lipsa caracterului vacant al postului de execuție scos la concurs - relevă de fapt că din punct de vedere juridic intimatul a organizat un nou concurs exclusiv pentru Curtea de Apel Iași, context în care avea obligația de a respecta termenul prohibitiv, instituit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la acest motiv de nelegalitate al actului administrativ contestat, recurentul a reluat prezentarea argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată (a se vedea filele 5-6 dosar I.C.C.J.).
- În legătură cu cel de-al doilea motiv de nelegalitate, recurentul a precizat faptul că instanța de fond în mod eronat a interpretat probatoriul administrat în cauză și a reținut fără fundament că nu a făcut dovada vreunei vătămări prin nerespectarea confidențialității membrilor comisiei de concurs și menținerii în cadrul comisiilor de concurs a unor judecători incompatibili sau a unor judecători din cadrul Curții de Apel Iași.
Și cu privire la acest aspect, recurentul a reiterat argumentele menționate în cererea de chemare în judecată (filele 6-7 dosar I.C.C.J.).
4. Apărările formulate de intimatul C.S.M.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate la filele 29-35 dosar I.C.C.J.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant A.F.A. a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012 prin care s-a dispus:
- continuarea procedurilor concursului de promovare în funcţii de execuţie pentru postul de judecător de la Curtea de Apel Iaşi, secția de contencios administrativ și fiscal, declanşat în anul 2011;
- aprobarea calendarului de continuare a procedurilor de concurs, conform Anexei la hotărâre;
- menținerea tematicii și bibliografiei concursului, aprobată prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 92/2011;
- menținerea comisiilor de concurs aprobate de Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 222/2011.
Prima instanţă a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. 1.2 din decizia de față.
Înalta Curte apreciază că această soluție este corectă, în raport de probatoriile administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie.
În concret, instanța de control judiciar reține:
I. În speţă este nefondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a analizat motivele de nelegalitate ale hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012 invocate de recurentul-reclamant, prin prisma materialului probator administrat în cauză, dar şi cu luarea în considerare a apărărilor formulate de intimatul-pârât.
În concret, judecătorul fondului a răspuns punctual la criticile recurentului referitoare la nerespectarea termenului de 60 de zile - instituit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare -, la menținerea nelegală a comisiei de concurs aprobată în anul 2011, la publicarea numelor persoanelor desemnate în comisiile de elaborare a subiectelor și la incompatibilitatea unor membrii ai comisiei de concurs.
De asemenea, instanța a analizat și nelegalitatea actului dedus judecății prin prisma actualizării bibliografiei de concurs, prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2011.
II. În cauză este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
- Referitor la nerespectarea termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Conform acestui text legal:
„Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor, prin curţile de apel şi parchet şi se publică pe pagina de Internet a C.S.M., a I.N.M., a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în trei cotidiene centrale, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs ” .
Din economia textului, rezultă că momentul de la care curge termenul de minim 60 de zile, este acela al publicării anunţului privind organizarea concursului pe pagina de Internet a C.S.M., a I.N.M., a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în trei cotidiene centrale.
Prin Hotărârea nr. 92 din 3 martie 2011 Plenul C.S.M. a aprobat organizarea la data de 8 mai 2011 a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, în condiţiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările ulterioare. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre s-a aprobat tematica şi bibliografia de concurs precum şi posturile scoase la concurs.
La Curtea de Apel laşi a fost aprobată scoaterea la concurs a unui post la Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Iași, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentința nr. 120 din 28 martie 2011, a admis cererea reclamantei C.M.L. și a dispus suspendarea executării hotărârii Plenului C.S.M. nr. 92/2011 în ceea ce privește scoaterea la concurs a postului de la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a acestei instanțe până la soluționarea acțiunii în anularea respectivului act administrativ. Soluția a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3483 din 15 iunie 2011.
Pentru punerea în executarea a hotărârii judecătorești anterior arătate, Plenului C.S.M. a emis Hotărârea nr. 202 din 07 aprilie 2011 prin care a constatat suspendată procedura concursului aflat în discuție.
La momentul pronunțării sentinței nr. 120 din 28 martie 2011, concursul se afla în etapa verificării condițiilor de participare la concurs, iar pentru postul de la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curții de Apel Iași s-au înscris 16 candidați.
Conform dispozițiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ”suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricăror forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.”
Așadar, suspendarea dispusă prin hotărârea judecătorească a vizat întreaga procedură de concurs, inclusiv termenul reglementat de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3291 din 27 iunie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.M.L., având ca obiect anularea în parte a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 92/2011, ca lipsită de interes.
În urma pronunțării acestei decizii irevocabile, suspendarea procedurii de concurs pentru ocuparea postului de execuție de la Curtea de Apel Iași, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a încetat. Ca atare, procedura a fost reluată de la momentul la care a fost suspendată, adică de la etapa verificării condițiilor de participare la concurs a celor 16 candidați înscriși.
Într-adevăr termenul procedural nu poate fi suspendat sau întrerupt decât în cazurile expres prevăzute de lege sau, precum în situația de față, dacă o astfel de măsură s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească.
Ca atare, Înalta Curte nu poate primi critica recurentului în sensul că suspendarea judecătorească a operat numai cu privire la procedura de concurs, fără a afecta termenul instituit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pe acest aspect, instanța de control judiciar are în vedere faptul că procedura de concurs vizează toate etapele care o compun, precum și termenele prevăzute de lege și de Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante.
În urma încetării suspendării, procedura de concurs a fost reluată, cu luarea în apreciere a perioadei scurse înainte de suspendare, aceasta intrând în calculul termenului de cărui nerespectare o invocă recurentul.
În concret, termenul aflat în discuție a fost respectat, în condițiile în care a fost acordată o perioadă de 76 de zile, care se calculează astfel: 19 zile - reprezentând perioada scursă între data publicării anunțului privind organizarea concursului din 08 mai 2012, respectiv data de 08 martie 2012 și data suspendării procedurii de concurs, prin sentința nr. 120 din 28 martie 2011 - și 57 de zile - reprezentând perioada scursă între data publicării anunțului privind reluarea procedurii de concurs, respectiv 06 septembrie 2012 și data susținerii concursului, adică 04 noiembrie 2012.
- Referitor la menținerea nelegală a comisiilor de elaborare a subiectelor și a celor de verificare a contestațiilor din anul 2011 a căror componență nominală a fost făcută publică.
În opinia recurentului, în mod eronat prima instanță a reținut că nu a fost vătămat în drepturile sale ca urmare a nerespectării confidențialității informațiilor privind membrii comisiilor de concurs, precum și a menținerii în aceste comisii a unor judecători incompatibili sau a unor judecători din cadrul Curții de Apel Iași.
Înalta Curte nu poate primi această critică, subsumată motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care dispozițiile legale sau regulamentare nu instituie obligația păstrării caracterului secret al numirii/componenței comisiilor de concurs.
Adresa nr. 4494/1154 din 27 februarie 2013 emisă de D.R.U.O., invocată de recurent în argumentarea opiniei sale juridice, nu prezintă nicio relevanță, nefiind vorba despre un act administrativ unilateral cu caracter normativ, apt să producă efecte juridice.
Prima instanță a interpretat corect prevederile normative incidente în cauză atunci când a concluzionat în sensul că situația în care membrii comisiei de concurs au calitatea de judecători chiar la instanța pentru care se organizează concursul nu este prevăzută legal ca un eventual conflict de interese.
În plus, este pertinentă concluzia judecătorului fondului referitoare la faptul că recurentul nu a probat existența vreunei vătămări în condițiile în care concursul a fost organizat doar pentru un loc de execuție vacant la Curtea de Apel Iași, iar unii din membrii comisiei de concurs au fost desemnați dintre judecătorii acestei instanțe.
Într-adevăr, după cum a evidențiat și prima instanță, recrutarea membrilor comisiilor de concurs se realizează în baza prevederilor art. 12 alin. (4) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările ulterioare. Judecătorii recrutați trebuie să respecte obligația instituită prin art. 7 alin. (2) din Regulamentul aflat în discuție. Pe cale de consecință, nu există temei legal pentru înlăturarea din astfel de comisii a judecătorilor care au soluționat cauze în care a figurat ca parte C.S.M.
Înalta Curte apreciază că menținerea componenței comisiilor de concurs este o măsură legală, în condițiile în care nu este vorba despre un nou concurs, ci despre continuarea concursului declanșat în anul 2011.
Referitor la actualizarea legislației din bibliografie până la data de 06 septembrie 2011
După cum în mod corect a reținut prima instanță, această măsură a fost adoptată prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2011 care nu a fost contestată de recurent în prezenta cauză.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.F.A. împotriva sentinţei nr. 1536 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 711/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 642/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
