ICCJ. Decizia nr. 695/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Anulare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 695/2015
Dosar nr. 19063/3/2013
din Şedinţa de la 18 februarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2774 din 14 aprilie 2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâta Inspecţia Muncii şi a dispus declinarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul P.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut calitatea pârâtei de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în raport de care sunt aplicabile regulile de competenţă materială prevăzute de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 2868 din 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Curtea a constatat incidenţa în cauză a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în raport de obiectul acţiunii şi de prevederile legale aplicabile, respectiv art. 51 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul litigiului îl constituie anularea Procesului-verbal din 15 aprilie 2013 prin care Comisia de Disciplină din cadrul Inspecţiei Muncii a soluţionat sesizarea formulată de reclamantul P.N. prin care solicitase angajarea răspunderii disciplinare a unui funcţionar public, aflat în raporturi de serviciu cu pârâta.
Potrivit art. 50 şi 51 din H.G. nr. 1344/2007 raportul comisiei de disciplină, respectiv actul administrativ de sancţionare, poate fi contestat, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ competentă.
Art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, prevede că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
În consecinţă, întrucât litigiul cu care a fost învestită instanţa se referă la îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din raporturile de serviciu ale funcţionarului public reclamat prin sesizare, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamantul P.N. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 690/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 699/2015. Contencios → |
|---|
