ICCJ. Decizia nr. 690/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 690/2015
Dosar nr. 3129/2/2013
Şedinţa publică din 18 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 3184 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului M.L.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 3184 din 22 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., în baza căruia a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, reclamantul a susţinut că este demonstrată prima condiţie prevăzută de lege, respectiv, furnizarea de informaţii despre atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist. Nota informativă dată de intimat la 4 martie 1985, despre numitul O.M., transmite informaţii cu privire la două atitudini potrivnice regimului comunist, şi anume, pe de o parte, atitudinea respectivei persoane de a discuta despre existenţa de manifeste tipărite potrivnice regimului comunist, şi, pe de altă parte, denunţarea atitudinii protestatare şi activităţii vădit potrivnice regimului, de care dădeau dovadă cei care aveau curajul răspândirii unor manifeste anticomuniste.
Şi cea de-a doua condiţie, ca informaţiile să vizeze încălcarea unor drepturi fundamentale, este îndeplinită, în opinia recurentului, apreciind că este exclus ca intimatul să nu fi conştientizat faptul că, odată ce a furnizat informaţiile, urma să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii.
Prin urmare, conchide recurentul-reclamant, interpretarea dată de prima instanţă dovedeşte încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Apărările formulate de intimatul M.L.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât M.L. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.
II. Analiza motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prealabil examinării motivelor de nelegalitate vizând fondul cauzei, dar cu incidenţă asupra analizei temeiului legal care a stat la baza verificării de către reclamant a calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. f) coroborate cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, invocate de către reclamant prin acţiunea dedusă judecăţii, C.N.S.A.S. verifică, din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h1).
Conform prevederilor art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 24/2008, "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: (...) f) directori în prefectură, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale, organizate la nivel local;".
Potrivit Notei de Constatare din 19 octombrie 2012, întocmită de reclamant prin Direcţia de Investigaţii, verificarea pârâtului a avut drept temei funcţia de inspector şef îndeplinită de către acesta în cadrul Unităţii de Administrare Teleorman a Regiei Autonome Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare.
Art. 23 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1223/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, în vigoare începând cu data de 19 ianuarie 2012, prevede: "(1) Conducerea unităţilor de administrare este asigurată de un director de unitate propus, ca urmare a promovării concursului sau examenului organizat în condiţiile legii, de directorul de filială şi numit de directorul general. (2) Atribuţiile directorului de unitate se stabilesc prin fişa postului, care se aprobă de directorul de filială şi se constituie ca anexă la contractul individual de muncă."
Conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 1223/2011, "(1) Activitatea curentă a Agenţiei este condusă de directorul general, care este ajutat de un director general adjunct", iar art. 17 din Hotărârea de Guvern stabileşte: "Activitatea fiecărei filiale judeţene este condusă de un director numit prin decizie a directorului general, ca urmare a promovării concursului organizat potrivit prevederilor legale."
Coroborând prevederile legale menţionate, rezultă că, în cauză, nu subzistă temeiul legal în baza căruia recurentul-reclamant a procedat la verificarea, din oficiu, a calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa intimatului-pârât, în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că funcţia de inspector şef îndeplinită de pârât în cadrul Unităţii de Administrare Teleorman nu este prevăzută de textul art. 3 lit. f) din actul normativ menţionat.
Independent de cele mai sus arătate, Înalta Curte reţine şi faptul că în speţă, contrar susţinerilor din cererea de recurs, situaţia de fapt conturată de probele administrate a fost corect expusă în considerentele sentinţei.
Astfel, este de necontestat că la data de 24 aprilie 1984, intimatul-pârât a fost recrutat în calitate de informator de către I.J.S. Teleorman, sub numele conspirativ "M.O.", pentru a cunoaşte şi preveni săvârşirea oricăror infracţiuni îndreptate împotriva securităţii statului, semnând un angajament olograf în acest sens.
Instanţa de control judiciar constată însă, în raport de acelaşi probatoriu, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Legiuitorul stabileşte în mod explicit cele trei condiţii care, dacă sunt îndeplinite, atrag constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, şi anume: acţiunile persoanei în cauză - furnizarea de informaţii sub orice formă; conţinutul informaţiilor - referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, şi scopul acestor informaţii - să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţă, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită decât prima cerinţă, respectiv, aceea privind furnizarea de informaţii/note cu privire la conduita unor colegi de serviciu.
Conţinutul acestor note informative nu este în legătură cu activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nici nu vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ceea ce este relevant pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, care se poate reţine numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008.
În nota informativă din 4 martie 1985, în care intimatul-pârât relatează discuţia purtată cu un terţ, faptul că acesta din urmă a afirmat că "în Bucureşti şi în alte oraşe mari din ţară au fost răspândite unele înscrisuri cu conţinut politic denaturat şi instigator la adresa politicii promovate de partidul şi statul nostru" sau a susţinut că "materialele respective erau tipărite", iar intimatul-pârât nu a insistat asupra acestui subiect pentru a nu crea suspiciuni, nu conduce la concluzia că terţul a fost perceput drept autor al faptei denunţate, în lipsa altor elemente de natură să contureze o atitudine potrivnică regimului comunist.
Împrejurarea că ofiţerul de Securitate a notat că va proceda la verificarea terţului este urmarea faptului că acesta nu a mai fost semnalat cu astfel de preocupări, iar susţinerea intimatului-pârât că va relua discuţia purtată cu persoana respectivă, nu demonstrează că intimatul a conştientizat gravitatea împrejurării denunţate, în condiţiile în care, ulterior, nu a mai furnizat nicio notă informativă în legătură cu persoana denunţată sau cu subiectul relatat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) Noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 3184 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2015. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 695/2015. Contencios. Conflict de... → |
|---|
