ICCJ. Decizia nr. 709/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 709/2015
Dosar nr. 5933/2/2012
Şedinţa publică de la 19 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3261 din 25 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâtul procurorul șef al D.N.A. și a anulat Ordinul nr. 101/2012 emis de Procurorul şef al D.N.A.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:
Prin Ordinul nr. 101 din 15 iunie 2012 procurorul şef al D.N.A. a dispus revocarea petentei din funcţia de procuror la D.N.A. cu motivarea că nu ar fi avut o conduită morală şi profesională deontologică, că nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu corespunzător, că a oferit sfaturi juridice în afara cadrului legal.
Prin Hotărârea C.S.M.-Secţia pentru Procurori nr. 176 din 14 iunie 2012 s-a avizat favorabil solicitarea procurorului șef al D.N.A. de revocare din funcţie a petentei, pe motivul că mai subzistă condiţia îndeplinirii conduitei morale ireproşabile prevăzute de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 3304/2004 şi, totodată procurorul în cauză şi-a exercitat necorespunzător atribuţiile specifice funcţiei .
De asemenea, s-a reţinut că prin raportul de evaluare a activităţii profesionale în cadrul D.N.A. pentru perioada 01 ianuarie 2008-31 decembrie 2010 petentei i s-a acordat calificativul „Bine”, reţinându-se „insuficienta implicare în exercitarea rolului activ în cadrul procesului penal, solicitarea administrării unor probe care nu erau utile, pertinente, concludente şi care au dus la întârzierea nejustificată a cauzei; au existat soluţii de nerespectare a conduite morale şi profesionale impuse de codul deontologic, probleme discutate în cadrul secţiei”.
Referitor la sancţiunea disciplinară aplicată pentru fapta de a oferi sfaturi juridice unei persoane cercetate într-o cauză a D.N.A., s-a reținut că nu au fost întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, dar petenta S. a fost cercetată disciplinar, fiindu-i aplicată sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, conform Hotărârii C.S.M. Secţia pentru procurori nr. 2 din 04 aprilie 2012, schimbată în parte de Înalta Curte de Casație și Justiție-Complet de 5 judecători cu privire la felul sancţiunii disciplinare, menţinându-se faptele şi încadrarea lor ca abatere disciplinară .
S-a constatat că la data emiterii ordinului de revocare, procurorul şef trebuia să verifice dispoziţiile legale privind emiterea acestor ordine şi din examinarea art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004, a rezultat că Procurorii numiţi în cadrul D.N.A. pot fi revocaţi prin ordin al procurorului şef al D.N.A., cu avizul C.S.M., în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
Cu privire la “cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare”, s-a apreciat că “aplicarea sancţiunilor disciplinare” era în atribuţiile secţiei pentru procurori a C.S.M., dar simpla aplicare nu reprezenta condiţia sine qua non, ci rămânerea definitivă a aplicării sancţiunii disciplinare era imperativă. În speţă, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 judecători a schimbat datele şi parametrii în care a fost aplicată sancţiunea, deci “aplicarea sancţiunii disciplinare” rezultă că este apanajul a două instituţii: secţia de procurori a C.S.M. şi Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, s-a reținut că ordinul de revocare din funcţie a fost emis înainte de a exista o „aplicare a sancţiunii disciplinare”, deci este nelegal sub acest aspect, însă calificativul “Bine” atestă o pregătire bună, corespunzătoare, iar exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor nu poate fi asociată cu un calificativ de evaluare profesională de “bine”, ci eventual cu unul de “insuficient sau slab”, .
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
(1)instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Ordinul nr. 101 din 15 iunie 2012 emise de procurorul şef al D.N.A. ar fi nelegal deoarece „nu a existat o cercetare prealabilă corespunzătoare”. Or, nici un act normativ incident în speţă, fie el chiar şi intern (regulament de organizare internă), nu prevede obligativitatea unei cercetări prealabile în situaţia revocării.
(2) instanţa a ignorat prevederile art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevederi care statuează posibilitatea revocării procurorilor numiţi în cadrul D.N.A., prin ordin al procurorului şef al D.N.A., cu avizul C.S.M., în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 87 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară „Procurorii numiţi în cadrul D.N.A. pot fi revocaţi prin ordin al procurorului şef al D.N.A., cu avizul C.S.M., în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare."
În speţă, reclamanta S.M. a fost sancţionată disciplinar pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a teza a II-a din Legea nr. 503/2004 prin Hotărârea nr. 2/P din 4 aprilie 2012 a Secţiei pentru Procurori a C.S.M. care a admis acţiunea disciplinară formulată de Comisia de Disciplină pentru procurori, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, aplicându-i-se sancţiunea excluderii din magistratură.
Ulterior, în urma recursului formulat împotriva Hotărârii nr. 2/P din 4 aprilie 2012 a Secţiei pentru Procurori a C.S.M., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia civilă nr. 484 din 3 decembrie 2012 în Dosarul nr. 4588/1/2012, prin care „Admite recursul. Schimbă în parte Hotărârea nr. 2/P din 4 aprilie 2012 a Secţiei pentru procurori a C.S.M. în sensul ca în baza art. 100 lit. e) (lit. d) în reglementarea anterioară) din Legea nr. 303/2004 republicata, cu specificaţia ulterioară, aplică procurorului S.M. sancţiunea disciplinară, constând în mutarea disciplinară pe o perioada de 3 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad (în loc de excludere din magistratură). Irevocabilă."
Împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modificat sancţiunea aplicată iniţial nu este de natură să invalideze revocarea procurorului S.M. din cadrul D.N.A., atât timp cât o sancţiune a fost, totuşi, menţinută, urmare a săvârşirii unei abateri disciplinare.
Mai mult, aşa cum rezultă din fişa dosarului aflată pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul formulat împotriva Hotărârii nr. 2/P din 4 aprilie 2012 a Secţiei pentru Procurori a C.S.M. a fost înregistrat la data de 21 iunie 2012, la aceeaşi dată fiind constituit Dosarul nr. 4588/1/2012, în timp ce Ordinul nr. 101/2012 al procurorului şef al D.N.A. a fost emis la 15 iunie 2012, anterior înregistrării recursului.
Prin urmare, este fără echivoc în speţă că cel puţin una din ipotezele art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost îndeplinită, respectiv existenţa unei sancţiuni disciplinare. Această sancţiune nu fost înlăturată de instanţa de judecată, ci doar înlocuită cu una mai uşoară.
Faţă de această situaţie de fapt şi de drept instanţa de fond ar fi trebuit să constate legalitatea Ordinului nr. 101 din 15 iunie 2012, chiar dacă ar fi considerat nefondate aprecierile din ordin privind exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau lipsa conduitei morale ireproşabile.
Pentru considerentele menţionate, instanţa de control judiciar, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. va admite recursul, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii acţiuni ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 3261 din 25 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 754/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 539/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
