ICCJ. Decizia nr. 754/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 754/2015
Dosar nr. 263/45/2013
Şedinţa publică de la 20 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.R.R.:
- anularea atribuirii curselor C1-C4 ale traseului Iaşi-Durău, către operatorul de traseu declarat câştigător la licitaţia (şedinţa de atribuire) din 28 februarie 2013;
- suspendarea efectelor acestei atribuiri, până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 17 iunie 2013 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de co-pârâtă a SC G.T. SRL, în considerarea faptului că aceasta este câştigătoarea licitaţiei contestate şi titulara licenţelor de transport, ce au fost emise în baza ei.
1.2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 121 din 19 iulie 2013, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.R.R. A respins acţiunea introdusă de reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. şi SC G.T. SRL ca neîntemeiată.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei A.R.R. suma de 1.088 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei SC G.T. SRL suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
1.3. Cererea de recurs
împotriva sentinţei nr. 121 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., republicat.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
- hotărârea instanţei de fond este nemotivată şi încalcă prevederile legale referitoare la emiterea şi valabilitatea certificatelor de cazier fiscal, respectiv dispoziţiile Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală;
- instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că societatea pârâtă SC G.T. SRL nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, respectiv cea privind valabilitatea certificatului fiscal (pct. 8 din Anexa nr. 19 - Ordinul nr. 9890/2011 modificat prin Ordinul M.T.I. nr. 1640/ 2012), această condiţie fiind stabilită prin norme imperative;
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că societatea reclamantă nu a invocat pretinsa neregularitate înainte de finalizarea şedinţei de atribuire, fără a ţine cont de faptul că operatorii de transport nu au acces în nicio etapă a calendarului de atribuire la documentaţia depusă de alt operator, până la afişarea rezultatelor.
1.4. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 iulie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.
Prin Încheierea din 31 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând legalitatea procedurii de atribuire a curselor C1 - C2 ale traseului Iaşi - Durău, solicitând anularea atribuirii cât şi suspendarea efectelor acestei atribuţii până la soluţionarea definitivă a cauzei, motivat de faptul că societatea declarată câştigătoare „nu îndeplinea cumulativ toate condiţiile pentru participarea la licitaţie”.
În realitate, singurul motiv de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă constă în faptul că certificatul fiscal depus de operatorul SC G.T. SRL, eliberat la data de 18 decembrie 2012 nu mai era valabil la data începerii înscrierii în format electronic - 21 ianuarie 2013, astfel că oferta acestui operator se impunea a fi respinsă, atribuirea celor patru curse autorizate pentru traseul Iaşi - Durău fiind nelegală.
Motivul vizează de fapt un aspect strict formal, respectiv că la data înregistrării electronice, SC G.T. SRL a prezentat un certificat fiscal a cărui valabilitate expirase, nicidecum că ofertantul înregistra datorii faţă de bugetul de stat la data respectivă. De asemenea, a susţinut că certificatul fiscal eliberat ulterior, la data de 15 martie 2013 de către A.F.P. a Municipiului Iaşi nu poate acoperi retroactiv neregularitatea invocată.
Înalta Curte reţine că intimata A.R.R. a efectuat demersuri în scopul lămuririi aspectelor sesizate cu privire la neîndeplinirea de către ofertantul SC G.T. SRL a condiţiilor pentru participarea la atribuire, condiţii prevăzute de pct. 9 din Anexa nr. 19 Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, iar A.N.A.F. cu adresa din 26 martie 2013 a comunicat că intimata nu înregistra datorii restante la bugetul statului.
Data de referinţă conform prevederilor art. 1 Anexa 19 Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, în raport de care se analizează îndeplinirea criteriilor de evaluare vizând neînregistrarea debitelor restante la bugetul statului este 31 decembrie 2012 - ultima zi din anul anterior anului atribuirii.
De asemenea, în mod judicios judecătorul fondului a reţinut că nu-i poate fi imputat ofertantului SC G.T. SRL faptul că procedura de atribuire în derulare a fost suspendată la data de 21 ianuarie 2013 prin hotărârea A.R.R., fiind reluată la data de 8 februarie 2013, fără ca organizatorul licitaţiei să fi precizat în mod expres că participanţii au obligaţia să reactualizeze documentaţia necesară pentru participarea la licitaţie.
În consecinţă, având în vedere că prin adresa din 8 martie 2013, A.N.A.F. a confirmat că la data de referinţă - 31 decembrie 2012, SC G.T. SRL nu înregistra datorii restante la bugetul statului, aşa cum rezultă de altfel din certificatul depus la momentul înregistrării electronice, în mod legal autoritatea intimată a considerat îndeplinită cerinţa impusă prin Ordinul nr. 980/2011 privind aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere, modificat şi completat prin Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496, 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., va fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de 5.263 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SRL împotriva sentinţei nr. 121 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 5.263 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC G.T. SRL.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 727/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 709/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
