Actiune in anulare act administrativ. Decizia 2209/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2209
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamanta "" B, cu sediul în B,-, jud. B,împotriva sentinței nr. 917 din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic, pentru pârâta intimată, lipsă fiind reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar a fost depusă o cerere din partea recurentei prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța, respinge cererea formulată de reclamanta recurentă privind acordarea unui nou termen de judecată pentru motivele invocate și constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă inițial pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 17.07.2008, reclamanta "" B, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal nr. 10056 din data de 17.06.2008 și a Deciziei nr. 10913/2.07.2008, prin care intimata a respins contestația reclamantei cu privire la același proces verbal.
În motivare, s-a arătat că în data de 13.12.2004, între reclamantă și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă Bai ntervenit contractul nr. 33567 privind crearea de noi locuri de muncă, ocuparea și menținerea acestora. Arată reclamanta că a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin acest contract, respectiv angajarea a 14 persoane dintre care 7 șomeri și menținerea raporturilor de muncă cu acestea minim 3 ani. De asemenea, se arată că reclamanta a respectat și destinația creditului obținut în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 76/2002. În aceste condiții, reclamanta apreciază că mențiunile din procesul verbal contestat nu corespund realității, motiv pentru care solicită anularea acestuia.
În dovedire, reclamanta a anexat plângerii Decizia nr. 10913/02.07.2008 emisă de intimată ca răspuns la contestația formulată împotriva procesului verbal nr. 10056/17.06.2008. Ulterior, reclamanta a mai depus la dosar procesul verbal contestat și contractul din data de 13.12.2004.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Botoșani, excepție motivată de faptul că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă anularea unor acte administrative emise de un organ de control. Se arată astfel că potrivit dispozițiilor Ordinului AJOFM nr. 279/2004, rezultatele controlului efectuat pentru verificarea respectării obligațiilor prevăzute de art. 86, 862și 88 din Legea nr. 76/2002 de către angajatorii care au beneficiat de credite în condițiile avantajoase se consemnează în procese verbale de control. A mai arătat că aceste procese verbale au natura unor acte administrative, la fel și decizia emisă de intimată în rezolvarea contestației la procesul verbal nr. 10056/17.06.2008 și că anularea acestor acte este de competența instanței de contencios administrativ, în speță Tribunalul Botoșani.
Pe fond, intimata a arătat, în esență, că odată cu semnarea contractului de credit reclamanta și-a asumat o serie de obligații, obligații între care se numără, potrivit Legii nr. 76/2002 modificate prin Legea nr. 107/2004, și cele privitoare la menținerea locurilor de muncă nou create pe o perioadă de minim 5 ani, angajarea unor noi persoane, șomere, în cazul vacantării unor locuri de muncă, imposibilitatea reducerii numărului de posturi pe perioada derulării contractului de credit. Nerespectarea acestor obligații atrage sancțiuni expres prevăzute de același act normativ, respectiv suportarea unor penalități pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat, proporțional cu numărul de luni neocupate.
Arată intimata că în urma controlului efectuat în data de 17.06.2008, s-a constatat că obligațiile menționate nu au fost respectate de către reclamantă, motiv pentru care, prin actul de control întocmit, i s-au aplicat, în mod legal, penalități în cuantum de 1299,04 lei. Pentru motivele arătate, se solicită respingerea plângerii reclamantei.
În dovedire, intimata a depus la dosar procesul verbal de control contestat și contractul din 13.12.2004.
Prin sentința civilă nr. 6624/18.12.2008, Judecătoria Botoșania admis excepția necompetenței materiale invocate de B și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 139/40/13.01.2009. Pentru susținerea motivelor din contestație, reclamanta a solicitat proba cu o expertiză contabilă, probă încuviințată de către instanță.
Prinsentința nr. 917 din 30.09.2009 a Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei ""
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr. 10056/17 iunie 2008 și decizia nr. 10913/ 2 iulie 2008 emise de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă B, s-a stabilit că reclamanta datorează penalități în sumă de 1299,04 lei în baza contractului nr. 33567/13.12.2004 privind onorarea de noi locuri de muncă, ocuparea și menținerea acestora.
S-a reținut că reclamanta a beneficiat de un credit acordat din bugetul asigurărilor pentru șomaj potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (7) lit. c și art. 862alin.3 și art. 88 din Legea nr. 76/2002 modificată, în valoare de 136.400 lei, perioada verificată de pârâtă fiind august 2007 - februarie 2008.
Conform contractului menționat reclamanta avea obligația creării unui număr de 14 noi locuri de muncă și angajarea a cel puțin 7 șomeri, în condițiile Legii nr. 76/2002 cu modificările ulterioare iar, conform art. 4 și 5 din contract, reclamanta nu putea reduce numărul de posturi existente la data acordării creditului pe o perioadă de minim 5 ani, având totodată obligația menținerii și a locurilor de muncă nou create pentru o perioadă de minim 5 ani.
Conform art. 21-22 din contract, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 4 și 5 din contract se menționează că angajatorul datorează penalități, pe care, în mod legal le-a calculat
Conform datelor verificate de pârâtă, reclamanta avea obligația menținerii a 46 de salariați din care 7 șomeri conform art. 862alin.3 și art. 88 din Legea nr. 76/2002 modificată prin Legea nr. 107/2004.
Din cele constatate în actul de control, instanța a reținut că în luna decembrie 2007 reclamanta a avut un număr de 45 locuri de muncă, în ianuarie 2008 avut un număr de 43 locuri de muncă iar în februarie 2008 avut 42 locuri de muncă în loc de 46 la care era obligată.
În aceste condiții, în mod legal i s-au calculat de către pârâtă penalități în sumă de 1299,04 lei pe care le datorează reclamanta.
De fapt, același punct de vedere este menționat și în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, ca probă, la solicitarea reclamantei (fila 23 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs reclamanta - " " SRL
În motivare, reclamanta arătat următoarele:
Între societatea reclamantă și B la data de 13.12.2004 a intervenit contractul nr. 33567 privind acordarea unui credit pentru creare de noi locuri de muncă.
Societatea reclamantă și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contract, respectiv angajarea 14 persoane dintre care 7 șomeri și menținerea raporturilor de muncă cu aceștia minim 3 ani, respectând și destinația creditului.
Din raportul de expertiză dispus și efectuat în cauză, expertul precizează că nu există un grafic de angajare pentru personal nici la societatea reclamantă și nici la. B ca anexă la contractul 33567/13.12.2004, stabilind ca la data acordării creditorului societatea reclamantă avea un număr de 32 salariați și angajat suplimentat un număr de 14 salariați din care 7 șomeri conform prevederilor din contract.
Tot din raportul de expertiză reiese că societatea reclamantă a menținut locurile de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani atât pentru personalul existent cât și pentru personalul angajat pe locurile de muncă nou create, respectând prevederile art. 6 și 8 din contract.
Mai mult decât atât, expertul sesizat instanței neconcordanța dintre prevederile art. 9 din contract cu cele ale art. 4 și 5, precum și cu cele ale art. 6- 7 din contract.
Instanța de fond nu a ținut seama de concordanța dintre prevederile art. 7 din contract și cele ale art. 88 din Legea nr. 76/2002, în baza căreia s-a acordat creditul, de unde reiese că obligația păstrării locurilor de muncă pentru personalul nou angajat este de 3 ani și nu de 5 ani cum eronat a interpretat B, idee îmbrățișată de către instanța de fond.
Din concluziile raportului de expertiză coroborate cu prevederile art. 3,6, 7 și 8 din contract și art. 88 din Legea nr. 76/2002 rezultă că societatea reclamantă nu datorează aceste penalizări calculate prin procesul-verbal constatat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma disp. art. 3041cod pr. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că și-ar fi executat toate obligațiile izvorâte din contract, aceasta fiind infirmată de probatoriul administrat.
Este adevărat că reclamanta și-a îndeplinit obligația asumată prin art. 6 și 8 din Contractul nr. 33567 din 13 decembrie 2004 încheiat cu pârâta, de a menține raporturile de muncă ale personalului nou-încadrat și a personalului existent la data acordării creditorului, pe o perioadă de minim 3 ani de la încadrare.
Sancțiunea penalităților în cuantum de 1299,04 lei fost însă aplicată de către pârâtă pentru nerespectarea obligațiilor prev. de art. 4 și 5 din convenția părților, în temeiul cărora angajatorul nu putea reduce numărul de posturi existente la data acordării creditului pe o perioadă de minim 5 ani, fiind totodată ținut a păstra locurile de muncă nou create pentru aceeași perioadă minimă, de 5 ani.
Constatările pârâtei, privind neaducerea la îndeplinire de către reclamantă acestor clauze contractuale, au fost confirmate de expertul desemnat în cauză, care procedat la verificarea punctajelor și statelor de plată puse la dispoziție de societatea reclamantă.
Ceea ce reclamanta omite este faptul că obligațiile pentru căror neexecutare a fost sancționată au caracter distinct raportat la cele prev. de art. 6 și 8 din contract.
Nu există în speță neconcordanța dintre prevederile contractului invocată prin motivele de recurs și nici confuzia despre care face vorbire expertul cu privire la interpretarea art. 9 din convenția părților.
Obligațiile prev. de art. 4 și 5, respectiv 6 și 8 din contractul nr. 33567/13 decembrie 2004 sunt obligații distincte, stipulate ca atare și în Legea nr. 76/2002, modificată prin Legea nr. 107/2004. Ca urmare, nu prezintă relevanță trimiterea la art. 88 din Legea nr. 107/2004, întrucât aceasta nu privește obligația de menținere a locurilor de muncă nou create pentru o perioadă minimă de 5 ani.
Cum criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din oficiu nu s-au constatat motive de casare în baza art. 312 al. 1 cod pr. civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta "" B, cu sediul în B,-, jud. B,împotriva sentinței nr. 917 din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 05.01.2010
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grapini Carmen, Turculeț Ana
