Acțiune în constatare. Decizia 1187/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 1187/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac judecător
- - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamantConsiliul Local al comunei, împotriva sentinței civile nr. 252/CA din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul-reclamant Consiliul Local al comunei și consilier juridic pentru Ministerul Agriculturii - Agenția Domeniilor Statului, restul părților fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar răspuns la întâmpinare, în triplu exemplar.
Părțile arată că nu au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.
Consilier juridic, pentru recurentul-reclamant Consiliul Local al comunei, solicită respingerea întâmpinărilor depuse de pârâți, respectiv anularea sentinței recurate ca nefiind nelegală, netemeinică și nefondată și admiterea recursului așa cum a fost formulat - respingerea excepțiilor, judecarea pe fond și disjungerea capătului de cerere privind dreptul său de proprietate către Judecătoria Roman.
Consilier juridic, pentru Ministerul Agriculturii - Agenția Domeniilor Statului, solicită respingerea recursului, cu menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- Consiliul Local al comunei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii reprezentat prin Agenția Domeniilor Statului a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate publică al comunei asupra imobilului și terenului aferent Circumscripției Sanitar - Veterinare, care este înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, la poziția 128 fila nr. 8, să se dispună anularea contractului de concesiune încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Cabinetul medical-veterinar reprezentat de dr. și sistarea procedurilor de vânzare a imobilului și terenului aferent circumscripției sanitare-veterinare potrivit Ordonanței de Urgență nr. 89/2004.
Prin precizările depuse în dosar nr- reclamantul Consiliul Local al comunei a arătat că înțelege să se judece și cu Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N și Cabinetul medical dr. și că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate publică al Consiliului Local asupra imobilului și terenului aferent, situat în-, anularea contractului de concesiune încheiat între părți, sistarea procedurilor de vânzare a imobilului și terenului aferent circumscripției sanitare-veterinare și prezentarea documentelor care să demonstreze dreptul de proprietate asupra imobilului și terenului aferent acestuia și modul în care a dobândit proprietatea.
Prin sentința civilă nr. 125 din 01.10.2007, pronunțată în dosarul nr. 783/32/10.05.2007, Curtea de APEL BACĂUa disjuns capătul de cerere formulat de reclamantul Consiliul Local al comunei, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului privind anularea contractului de concesiune nr. 1882/01.09.1999 și, în temeiul art. 158 din Codul d e procedură civilă a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Prin cererea înregistrată în dosarul nr- reclamantul Consiliul Local al comunei a chemat în judecată Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N, în calitate de titular al contractului de concesionare nr. 1882/01.09.1999 și Cabinetul medical dr., în calitate de beneficiar solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună punerea la dispoziția Consiliului Local al comunei, de către pârâtă, a unei copii a Protocolului încheiat între Primăria și Direcția Sanitară Veterinară N, care să dovedească trecerea din domeniul public al statului cât și o copie de pe contractul de concesiune încheiat între pârâtă și Cabinetul medical dr., să se constate dreptul de proprietate publică al comunei asupra imobilului și terenului aferent circumscripției sanitare-veterinare, să se dispună anularea contractului de concesionare nr. 1882/01.09.1999, încheiat abuziv de către Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N și Cabinetul medical dr. și să se dispună sistarea procedurilor de vânzare a imobilului și terenului aferent circumscripției sanitare-veterinare, conform nr.OUG 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitară-veterinară.
Prin încheierea din 19.03.2009, dosarul având ca obiect capătul de cerere disjuns de Curtea de APEL BACĂU, a fost trimis spre conexare la dosarul nr-, iar prin încheierea din aceeași dată pronunțată în dosarul nr- fiind admisă conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Anterior, la data de 19.02.2009, fusese admisă și conexarea dosarului cu nr- la dosarul nr-.
În motivarea acțiunii reclamantul Consiliul Local al comunei a arătat că prin adresa nr. 573/16.02.2007, a adus la cunoștință că s-a demarat procedura de vânzare a bunurilor imobile aferente, inclusiv Circumscripției Sanitar Veterinare, vânzarea făcându-se în baza nr.OUG 89/2004. Însă, Circumscripția Sanitar Veterinară, este proprietatea publică a comunei, figurând în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, însușit și aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 20/19.08.1999 și anexa la aceasta. Dreptul de proprietate este atestat de altfel și prin nr.HG 1356/2001 privind atestarea domeniului public al județului N, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Clădirea dispensar veterinar a fost construită în anul 1950 cu sprijinul comunității și inițial a fost folosită ca și grajd, iar ulterior a suferit numeroase modificări fiind utilizată ca locuință, birouri ale primăriei și în cele din urmă dispensar veterinar. În tot acest timp a fost administrată și s-a aflat în proprietatea domeniului public al Consiliului Local al comunei și nu în domeniul public al statului, așa cum precizează, care a comis un abuz încheind un contract de concesiune, fără a avea drept de proprietate asupra imobilului sau terenului aferent și fără bază legală. S-a solicitat să pună la dispoziție documentele în baza cărora s-a făcut trecerea circumscripției sanitar-veterinare din domeniul public al comunei, în domeniul public al statului, pentru ca ulterior să poată trece în domeniul privat al statului. Primăria nu are cunoștință de astfel de documente. Potrivit art. 9 din Legea nr. 13/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, trecerea unui bun din domeniul public al unității administrativ-teritoriale se face la cererea Guvernului, prin hotărâre a Consiliului Județean, respectiv al Consiliului General al municipiului B sau a Consiliului Local. După apariția nr.OUG 89/2004, demersurile făcute în vederea soluționării situației cu privire la circumscripția sanitar-veterinară, nu au nici o finalitate.
S-a arătat că susținerea reclamantului privind apartenența la domeniul public a bunurilor imobile se bazează pe nr.HG 661/2004 privind modificarea anexei 2 la HG nr. 446/1999. În anexa la această hotărâre în cadrul situației de la județul N figurează înscrisă la nr. crt. gen 1053 și respectiv la nr. crt. jud. 16 - Circumscripția Sanitară Veterinară. Se susține existența unei neconcordanțe, în sensul că în anul 2001 s-a aprobat atestarea domeniului public al județului N, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ, iar Circumscripția Sanitar Veterinară figurează ca fiind proprietatea publică a comunei. Se mai arată că s-au încălcat normele elementare și legale de încheiere a contractului de concesionare a bunului imobil unde cu certitudine lipsește adeverința emisă de autoritatea publică locală, în care să se specifice că imobilul nu este revendicat, adeverință care este obligatorie pentru documentația necesară depusă de Implicit, nu se putea întocmi nici documentația cadastrală pentru imobilul aflat în conflict, însușindu-și pe nedrept un bun imobil care nu îi aparține.
S-a susținut că nu sunt respectate nici prevederile nr.OUG 89/2004 privind vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar veterinară. În anexa la ordonanța de urgență, în cadrul situației de la județul N, la nr. crt. 17 figurează Circumscripția Sanitară Veterinară. Potrivit art. 1 alin. 2 se aprobă trecerea imobilelor clădiri și terenuri aferente prevăzute în anexă, aflate în domeniul privat al statului, din administrarea -, în scopul vânzării acestora. Se arată că Circumscripția Sanitar Veterinară nu figurează în domeniul privat al statului, ci în domeniul public al comunei, neexistând nici o hotărâre de consiliu local de trecere a imobilului în domeniul public al statului, conform art. 9 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare raportată la dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea excepției autorității de lucru judecat pârâta a arătat că pe rolul Curții de APEL BACĂUs -a aflat și dosarul cu nr-, în care același reclamant - Consiliul Local al comunei a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului și, pe lângă cererea de sistare a procedurilor de vânzare a imobilului aferent Circumscripției Sanitar Veterinare, reclamantul a mai solicitat constatarea dreptului de proprietate publică al comunei asupra imobilului aferent Circumscripției Sanitar Veterinare. Prin Sentința civilă nr. 125/01.10.2007 Curtea de APEL BACĂUa respins acțiunea reclamantului. Prin Decizia nr. 4469 din 20.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de Consiliul Local al comunei, sentința civilă nr. 125/01.10.2007 a Curții de APEL BACĂU rămânând irevocabilă. Se invocă în drept în motivarea excepției art. 163 din Codul d e procedură civilă.
Motivând excepția inadmisibilității acțiunii s-a arătat că, față de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, față de soluțiile pe care le poate da instanța, acțiunea apare ca inadmisibilă.
Se arată că acțiunea în constatare nu se circumscrie obiectului unei acțiuni judiciare în contencios administrativ.
Pe fondul cauzei pârâta Agenția Domeniilor Statului în întâmpinarea depusă solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Nai nvocat excepțiile lipsei procedurii prealabile, a tardivității, a inadmisibilității.
Motivând excepția lipsei procedurii prealabile, pârâta arată că reclamantul nu a urmat calea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Motivând excepția tardivității,pârâta arată că acțiunea nu a fost formulată în termen de cel mult un an de la data luării la cunoștință despre contractul cu nr. 1882 din 01.09.1999.
Motivând excepția inadmisibilității, se arată că, referitor la capetele de cerere pentru constatarea dreptului de proprietate publică a comunei și sistarea procedurilor de vânzare, s-a pronunțat Curtea de APEL BACĂU prin sentința civilă nr. 125 din 01.10.2007, hotărârea de respingere rămânând irevocabilă.
În apărările formulate în dosarul nr-, pârâtul Cabinetul Medical Veterinar reprezentat prin dr. a depus întâmpinare solicitând să se constate că acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei, este inadmisibilă și nefondată.
Prin sentința nr. 252 din 25.06.2009 s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate publică al comunei asupra imobilului și terenului aferent Circumscripției Sanitar Veterinare și s-a respins acest capăt de cerere formulat de reclamantul Consiliul Local al comunei, ca inadmisibil. Totodată, s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de concesiune nr. 1882 din 01.09.1999 și s-a respins capătul de cerere astfel formulat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul N, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII - AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERNINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR N și CABINETUL MEDICAL VETERINAR - prin dr., ca prematur formulat. De asemenea, s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect sistarea procedurilor de vânzare a imobilului și terenului aferent circumscripției sanitare veterinare și s-a respins capătul de cerere astfel formulat de reclamantul Consiliul Local al comunei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii - Agenția Domeniilor Statului și Cabinetul Medical Veterinar prin dr. pentru autoritate de lucru judecat.
În continuare, s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere formulat de reclamantul Consiliul Local al comunei pentru obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor de a pune la cunoștința reclamantului a unei copii de pe protocolul între Primăria comunei și Direcția Sanitar Veterinară, care să dovedească trecerea imobilului dispensar veterinar și a terenului aferent din domeniul public al reclamantei în domeniul public al statului și a copiei de pe contractul de concesiune încheiat între pârâtă și Cabinetul Medical . Totodată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în ce privește capătul de cerere având ca obiect sistarea procedurilor de vânzare și s-a respins excepția invocată de pârâtă cu privire la celelalte capete de cerere, obligând reclamantul Consiliul Local al comunei la plata sumei de 1000 lei pârâtului Cabinetul Medical Veterinar dr., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările din cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În anul 1999 Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent, a încheiat cu concesionarul contractul de concesionare nr. 1882 din 01.09.1999 al cărui obiect l-a constituit clădirea în suprafață desfășurată de 181. și teren aferent clădirii, exclusiv suprafața ocupată de clădire de 1038. precum și bunurile mobile aflate în dotarea Cabinetului Sanitar Veterinar.
Ulterior, în anul 2003, fost încheiat actul adițional la contractul de concesiune nr. 1882 din 01.09.1999. Prin acest act adițional Agenția Domeniilor Statului preia toate drepturile și obligațiile aceluiași concedent decurgând din clauzele contractului de concesiune nr. 1882 din 01.09.1999 (subrogându-se în drepturile și obligațiile acestuia și devenind parte din contract). Actul adițional astfel încheiat la 05.02.2003 a fost înregistrat la Direcția Sanitar Veterinară sub nr. 1536/05.02.2003.
Ulterior, în cursul anului 2005, fost încheiat actul adițional cu nr. 19678/07.11.2005 la contractul de concesiune nr. 1882 din 01.09.1999. În acest act adițional figurează în calitate de părți contractante Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Cabinetul Medical Veterinar Individual dr., în calitate de concedent și Cabinet Medical Veterinar Individual dr., acesta din urmă având calitate de concesionar. Potrivit clauzelor acestui act adițional, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor se în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului prin contractul de concesiune nr. 1882 din 01.09.1999 și prin actele adiționale ulterioare la acest contract, în ceea ce privește activitățile sanitar veterinare de interes național.
Același reclamant a formulat anterior acțiunea din dosarul nr- soluționat de Curtea de APEL BACĂU prin Sentința civilă nr. 125 din 01.10.2007. În cererea adresată Curții de Apel, formulată de Consiliul Local al comunei, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, reclamantul a cerut inițial să se constate dreptul de proprietate publică al comunei asupra imobilului aferent Circumscripției Sanitar Veterinare, precum și sistarea procedurilor de vânzare a imobilului. În cauza din dosarul nr- Cabinetul Medical Veterinar a avut calitatea de intervenient în interes propriu.
Nu rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 125 din 01.10.2007 a Curții de APEL BACĂU că instanța s-ar fi pronunțat asupra capătului de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate publică al comunei asupra imobilului. Nu rezultă nici că reclamantul a renunțat în cursul soluționării cauzei la soluționarea acestui capăt de cerere. De asemenea, nu rezultă că reclamantul a formulat vreo cerere de completare a sentinței civile nr. 125 din 01.10.2007 în temeiul art. 281 ind. 2 din Codul d e procedură civilă cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra acestui capăt de cerere și nici că a invocat ca motiv de recurs nesoluționarea de către Curtea de Apel a cererii de constatare a dreptului de proprietate.
Ceea ce reiese din dispozitivul sentinței civile nr. 125 din 01.10.2007 este faptul că instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind sistarea procedurilor de vânzare, respingându-l ca nefondat. În urma respingerii recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 4469/20.11.2007, soluția dată asupra acestui capăt de cerere este irevocabilă.
Examinând excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că aceasta este întemeiată numai în ce privește capătul de cerere din actuala acțiune referitor la sistarea procedurilor de vânzare a spațiului. În acest sens, s-a reținut că în cauza din dosarul nr- au avut calitate de părți reclamantul Consiliul Local al comunei, pârâta Agenția Domeniilor Statului și intervenientul Cabinetul Medical Veterinar. În actuala cauză figurează ca părți reclamantul Consiliul Local și pârâții S și Cabinetul Medical Veterinar. Nu prezintă relevanță prezența a încă unei pârâte Direcția Sanitar Veterinară, întrucât potrivit prevederilor nr.OUG 84/2004, această pârâtă nu are atribuții sau competențe în ce privește vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinară. Competențe și atribuții în vânzarea bunurilor imobile are Agenția Domeniilor Statului.
Constatând tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), a constatat întrunite condițiile art. 163 din Codul d e procedură civilă cu privire la capătul de cerere referitor la sistarea procedurilor de vânzare a imobilului, excepția urmând a fi admisă.
În ce privește capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate publică al comunei, în lipsa unei hotărâri judecătorești asupra acestui capăt de cerere,excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă, fiind admisă excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, invocată de pârâta Agenția Domeniilor Statului, având în vedere că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ ori pentru obligarea unei autorități publice de a soluționa o cerere ori de a emite sau a înlocui un act administrativ, temeiul sesizării fiind art. 1 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, instanța de contencios administrativ mai poate fi învestită în baza altor prevederi din legi speciale, însă nu poate fi învestită pentru constatarea unui drept de proprietate, imposibilitate ce decurge din Legea nr. 554/2004 referitoare la soluțiile ce le poate da instanța.
Examinând excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcția Sanitar Veterinară s-a constatat că această excepție este întemeiată cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de concesiune nr. 1882 din 01.09.1999 precum și a actelor adiționale la contract, fiind admisă această excepție pentru motivele care urmează:
Contractul de concesiune, actele adiționale încheiate de ADS și DSV sunt contracte încheiate de autorități publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietatea publică și prestarea serviciilor publice, fiind asimilat actului administrativ în baza art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecință, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată - în speță Consiliul local, trebuie să solicite autorităților publice emitente, în speță ADS sau DSV, revocarea actului administrativ.
Reclamantul nu a făcut dovada respectării prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care s-a impus admiterea excepției.
S-a mai reținut că în dosarul nr-, conexat la dosarul nr-, reclamantul Consiliul Local al comunei a solicitat pârâtei Direcția Sanitar Veterinară să pună la dispoziția Consiliului local copia protocolului încheiat între Primăria comunei și Direcția Sanitar Veterinară, care să dovedească trecerea imobilului (dispensar și teren) din domeniul public al comunei în domeniul public al statului.
Cu privire la acest capăt de cerere nu reiese din probele administrate existența unui astfel de protocol.
În același dosar -, reclamantul a mai cerut să i se pună la dispoziție contractul de concesiune nr. 1882 din 01.09.1999 precum și actele adiționale, aceste acte sunt la dosarul cauzei, capătul de cerere astfel formulat fiind lipsit de obiect.
Împotriva sentinței 252 din 25 iunie 2009 declarat recurs Consiliul local al comunei criticând-o sub următoarele aspecte:
- instanța de fond trebuia să decline competența în favoarea instanței competente și nu să o respingă ca inadmisibilă
- nu s-a luat în calcul că reclamantul este cel care a edificat construcția, nu s-a examinat topografică din anul 1991
- instanța a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, reținând în mod greșit că nu a fost realizată procedura prealabilă în ce privește contractul de concesionare
- nici o instituție abilitată nu a lămurit aspectele invocate referitoare la împrejurarea că imobilul și terenul în discuție aparțineau domeniului public - recurentul făcând trimitere la Legea 111/2005 și Legea 262/2007
- apreciază că nu poate fi reținută excepția tardivității invocând că a avut loc o licitație ilegală fără înștiințarea părților interesate
- recurentul este proprietarul bunurilor în discuție.
Prin întâmpinare, Cabinetul Medical veterinar dr. a solicitat respingerea recursului apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică în același sens formulând întâmpinare și Agenția Domeniilor Statului.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, dând eficiență dispozițiilor art. 8, 10 și 18 din Legea 554/2004 s-a pronunțat în sensul inadmisibilității nefiind ținută a declina competența de soluționare în favoarea instanței de drept comun. Astfel, reclamantul recurent a stabilit cadrul procesual și a ales calea contenciosului administrativ apreciind că este admisibilă constatarea unui drept pe calea deschisă de Legea 554/2004, soluția în sensul inadmisibilității nu împiedică recurentul să aleagă o altă cale, respectiv a dreptului comun. Mai mult, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii 554/2004 (dosar - - fila 4 dosar) instanța de fond era ținută a se pronunța asupra admisibilității acțiunii prin prisma dispozițiilor invocate de reclamant. Prin urmare, hotărârea instanței sub aspectul soluționării capătului de cerere privind constatarea unui drept de proprietate apare ca fiind legală câtă vreme potrivit art. 8 din Legea 554/2004 - (1) "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ", iar potrivit art. 18 - (1) "Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (8) și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d) suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale".
Nici critica ce vizează faptul că instanța de fond s-a pronunțat pe excepție și nu a analizat fondul cauzei nu poate fi reținută, admiterea excepțiilor lipsei procedurii prealabile și autorității de lucru judecat fiind rezultatul interpretării corecte a dispozițiilor art. 7 cu art. 2 din Legea 554/2004 și art. 166 Cod procedură civilă cu art. 1201 Cod procedură civilă.
Astfel, în ce privește cererea având ca obiect anularea contractului de concesionare, reclamantul era ținut a realiza procedura prealabilă prevăzută ca o condiție de admisibilitate de art. 7 din legea contenciosului iar în ce privește sistarea procedurii de vânzare a spațiului în mod corect s-a reținut existența autorității de lucru judecat câtă vreme prin sentința 125/1.10.2007 a Curții de APEL BACĂU, pronunțată în dosarul -, sentință irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului (prin decizia 4469/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Împrejurarea că nici o autoritate a statului nu a lămurit recurentul asupra regimului juridic al imobilelor ce au făcut obiectul contractului de concesionare nu este de natură a atrage nelegalitatea hotărârii recurate.
Celelalte apărări invocate de recurentă vizează dreptul de proprietate al Consiliului local însă cum instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere pe excepție iar această instanță a apreciat soluția ca fiind legală, instanța nu poate proceda la analiza acestora.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Local al comunei, împotriva sentinței civile nr. 252/CA din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâțiMinisterul Agriculturii - Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,-, cod poștal VO;Autoritatea Națională Sanitară Veterinară pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în P N,-, județul N șiCabinet Medical Veterinar - prin Dr., cu sediul în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
red. sent.
red.
tehnored. /6 ex.
28.12.2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Loredana
