Acțiune în constatare. Decizia 1409/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1409/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2400/7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE SĂLAJ, având ca obiect acțiune în constatare refuz acordare drepturi ( 118/1990).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este legal timbrat și că la data de 26.05.2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, care s-a comunicat cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr.- din 12.06.2008 prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, astfel că se constată că recursul este legal timbrat.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 2400/2007 a Tribunalului Sălaj și pronunțarea unei soluții legale și temeinice în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă. Critică sentința instanței de fond prin prisma faptului că în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu există identitate de obiect între prezenta cauză și cea din dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.295/19.02.2007 a Tribunalului Sălaj.
La solicitarea instanței de a preciza în ce constă diferența de obiect dintre cele două cauze, reprezentata reclamantei arată că obiectul dosarului nr- l-a constituit contestația prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr.21/2006 emisă de S, iar în prezenta cauză s-a solicitat instanței să se constate că în perioada 1963-1989 reclamanta a fost obstaculată în exercitarea uneia din cele două meserii pentru care avea abilitățile corespunzătoare.
Reprezentanta reclamantei mai arată că solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr.- din 10.06.2008 depusă la dosar -fila 15.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința nr. 2.400 din data de 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a respins ca fiind autoritate de lucru judecat cererea reclamantei, privind constatarea că în perioada iulie 1963 - 25 decembrie 1989 fost obstaculată să desfășoare activitatea de croitoreasă și ca nefondată cererea reclamantei de a se constata că în perioada iulie 1963 - 25 decembrie 1989 fost obstaculată să desfășoare activitatea de membru cooperator, în cadrul, formulată împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. cererea formulată în dosar nr- a Judecătoriei S, reclamanta a chemat în judecată Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Sălaj, solicitând a se constata faptul că nu a putut să-și exercite ocupația de croitoreasă în perioada iulie 1963 - decembrie 1989, în perioada iulie 1963 - decembrie 1989, în perioada respectivă fiind urmărită și persecutată din motive politice.
În urma declinării de competență a acestei cereri ( Sentința Civilă Nr. 846/2007 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei ) prin sentința civilă nr. 295/2007 a Tribunalului Sălaja fost admisă acțiune precizată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială S, și s-a constatat că reclamanta în perioada 26 iulie 1963 - decembrie 1989 nu a putut să-și exercite ocupația de croitoreasă fiind persecutată din motive politice.
S-a dispus în același timp anularea Deciziei nr. 21/21 septembrie 2006 și pârâta a fost obligată să stabilească în favoarea reclamantei calitatea de beneficiar a drepturilor prevăzute de Decretul- Lege nr. 118/1989.
Recursul formulat de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Sălaj, împotriva acestei sentințe a fost admis, dispunându-se casarea sentinței nr. 295/19.02.2007 și respingerea acțiunii reclamantei.
Instanța de fond a reținut că prin cererea dedusă judecății, reclamanta solicită a se constata că în perioada iulie 1963 - 25 decembrie 1989 fost obstaculată să desfășoare ocupația de croitoreasă că această cerere apare ca fiind identică cu cea formulată în dosarul mai sus menționat existând autoritate de lucru judecat față de ea pentru următoarele considerente:
Conform art. 1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Părțiledin prezentul dosar și cele din dosarul nr- a Tribunalului Sălaj sunt aceleași: reclamantă și pârâtă Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială
Obiectulreprezintă atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat.
Există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final a fost același.
Ori scopul final urmărit de reclamantă chiar dacă este formulat diferit în primul dosar solicitând a se constata că nu a putut să-și exercite în perioada iulie 1963 - decembrie 1989 ocupația de croitoreasă fiind persecutată din motive politice, iar în prezentul dosar că a fost obstaculată să desfășoare ocupația de croitoreasă în perioada iulie 1963 - decembrie 1989 - a fost același, constatarea imposibilității de a exercita ocupația de croitoreasă în perioada iulie 1963 - decembrie 1989.
Cauzaeste fundamentul raportului juridic al cererii.
În speță, în primul dosar reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, iar în prezenta cauză, deși nu și-a motivat în drept completarea de acțiune, ci doar prin notele de ședință a invocat prevederile art. 111 Cod procedură civilă, fundamentul acțiunii este același, constatarea unei situații de fapt, care nu poate avea decât același temei - art. 111 Cod procedură civilă.
Fiind astfel întrunite două din elementele autorității de lucru judecat: identitatea de obiect și cauză, cererea reclamantei de constatare că în perioada iulie 1963 - 25 decembrie 1989 fost obstaculată să desfășoare activitatea de croitoreasă, a fost respinsă pe acest considerent.
În ceea ce privește capătul de cerere de a se constata că în perioada iulie 1963 25 decembrie 1989 fost obstaculată să desfășoare activitatea de membru cooperator în cadrul, instanța constată că din adresa de la fila 30, rezultă că nu a fost aprobată o cerere a reclamantei întrucât nu figurează în evidența ca membru cooperator.
Această adeverință nu face însă dovada ce anume s-a solicitat de la. de către reclamantă, iar dacă presupunem că a solicitat a desfășura activitate în cadrul, iar răspunsul a fost negativ la această cerere pe considerentul că nu este membru cooperator, nu dovedește o "obstaculare" a reclamantei în condițiile în care nu ea ci părinții ei au fost membri cooperatori, și aceștia au fost cei care au intrat forțat cu teren în
A vând în vedere aceste considerente, acest capăt de cerere din acțiune a fost de asemenea respins.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs în termenul legal, reclamanta solicitând casarea sentinței pronunțate și rejudecând cauza să se pronunțe o Decizie legală și temeinică.
În motivarea recursului reclamanta a învederat instanței de recurs că obiectul prezentei cauze nu a fost similar cu obiectul cauzei pentru care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 295 din 19.02.2007 în dosarul - pe rolul Tribunalului Sălaj, solicitând instanței de judecată
Prin cererea introductiva reclamanta a solicitat instanței de judecată în temeiul art. 111 Cod.pr.civ. să constate că în perioada iulie 1963 - decembrie 1989 nu a putut să-și exercite anumite ocupații, respectiv ocupația de croitoreasă și membru cooperator în cadrul.
În cauză a fost invocată excepția autorității de lucru judecat art. 1.201 cod civil, instanța a admis excepția și a respins acțiunea reclamantei.
Pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Sălaja depus o cerere precizatoare prin care a solicitat instanței de judecată să constate că documentele care au stat la baza emiterii Deciziei contestate, au făcut dovada că reclamanta a fost obstaculată să exercite ocupația de croitoreasă și că obiectul acțiunii nu a fost modificat și nici completat prin cererea precizatoare depusă în dosarul nr-, iar instanța de judecată admițând acțiunea a dispus tocmai ce s-a solicitat - anularea Deciziei nr. 21/26 sept. 2006 emisă de
În cauza dedusă judecăți, reclamanta a solicitat instanței să constate, în temeiul art. 111 cod pc. civ. în perioada 1963 -1989 fost obstaculată să exercite una din cele două meserii pentru care avea abilitățile corespunzătoare.
Așadar, nu s-a putut spune că există identitate de obiect între cele două cereri de chemare în judecată.
Instanța de judecată a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la ocupația de croitoreasă iar cu privire la capătul de cerere referitor la obstacularea exercitării ocupației de membru cooperator l-a respins motivat de faptul că răspunsul negativ la cererea formulată nu constituie obstaculare a exercitării ocupației de membru cooperator întrucât reclamanta nu a fost membru cooperator și numai părinții ei au fost colectivizați forțat.
Așadar, instanța de judecată constatând că din moment ce părinților reclamantei li se luase cu forța tot terenul de reclamanta nu mai avea teren pe care să-I redea la. pentru a beneficia de calitatea de membru cooperator.
Având în vedere că în cauză nu este autoritate de lucru judecat în ceea ce privește obstacularea pentru exercitarea ocupației de croitoreasă, iar cu privire la ocupația de membru cooperator urmează a se constata că răspunsul negativ la cererea formulată la.,constituie obstaculare la exercitarea ocupației de membru cooperator atâta timp cât părinților reclamantei li s-au luat forțat 15 ha de teren agricol.
Prin întâmpinare pârâta intimată Sas olicitat respingerea recursului. S-a reiterat excepția autorității de lucru judecat excepție tranșată de instanța de fond și reluată de recurentă.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefundat, reclamanta nu a făcut dovada că a fost în drept să exercite meseria de croitoreasă și din cauza persecuțiilor politice ar fi fost împiedicată să exercite această meserie. Se susține că după crearea cadrului legal de exercitare a meseriilor de către particulari prin Legea nr. 13/1968, reclamanta nu s-a adresat organelor în drept pentru a obține o astfel de autorizație fiind astfel condamnată ulterior pentru exercitarea fără drept a unei profesii, prin sentința penală nr. 87 din 11.02.1972 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei. În ceea ce privește cererea în completare formulată la data de 23.11.2007 prin care s-a urmărit obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare că în perioada iulie 1963-decembrie 1989 fost obstrucționată să desfășoare ocupația de mebru cooperator în cadrul CAP-ului s-a arătat că cererea a fost corect respinsă de tribunal, deoarece în mod corect s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi adresat CAP-ului pentru a desfășura o activitate în cadrul acestuia iar răspunsul dat de CAP prin care s-a susținut cănu se aprobă cererea.nu face dovada ce anume s-a solicitat de la acesta. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar presupune că răspunsul negativ a fost dat unei cereri de a fi recunoscută ca membru cooperator aceasta nu poate consta într-o obstrucționare a reclamantei în condițiile în care nu aceasta ci părinții ei au fost membrii cooperatori care au intrat forțat cu teren în CAP.
Examinând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele:
1. Excepția autorității de lucru judecat a fost corect rezolvată de prima instanță.
Astfel corect s-a reținut că prin decizia Curții de Apel Cluj nr. 1114 din 28 mai 2007 s-a admis recursul S și ca atare a fost casată sentința civilă nr. 295 din 19 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj și după rejudecarea cauzei a respins acțiunea reclamantei.
Acțiunea acesteia care a fost soluționată prin respingere de către instanța de recurs, prin hotărâre irevocabilă, a avut ca obiect pe de o parte anularea Deciziei nr. 21 din 26 septembrie 2006 emisă de pârâtă prin care acesteia i-a fost admisă în parte o cerere ce viza aplicare D-L nr. 118/1990 și urmare căreia i s-a stabilit că în perioada 26 iulie 1963- 18 august 1963, reclamanta a fost internată forțat la spitalul nr. 9 din B-secția psihiatrie. În plus reclamanta a solicitat să se constate că nu și-a putu exercita meseria de croitoreasă în perioada iulie 1963-decembrie 1989, instanța de recurs arătând că autoritatea de resort sesizată de reclamantă cu o cerere în acest sens a refuzat în mod legal să permită exercitarea unei atari meserii deoarece nu exista cadrul legal care să permită acest lucru și că nu s-a făcut dovada cu nicio altă probă că refuzul autorității s-ar datora altor cauze.
Din această perspectivă reiterarea unei altei cereri asemănătoare urmări8nd același scop de a obține beneficiile și drepturile recunoscute de D-L nr. 118/1990 pentru același interval de timp se lovește de autorității de lucru judecat.
Toate cele trei elemente cercetate de instanța de fond sub acest aspect, părți, obiect și cauză s-au analizat corect, legal și astfel instanța a pronunțat o sentință la adăpost de critică.
Este lipsit de relevanță mecanismul procesual prin care s-au făcut cele două solicitări identice în conținut deoarece prin hotărârea inițială irevocabilă cererea a fost analizată în fond și nu respinsă pe cale de excepție fără legătură cu fondul raportului juridic de conflict.
Așa fiind, nu are importanță în economia autorității de lucru judecat dacă pe calea contestației prevăzută de D-L nr. 118/1990 reclamanta a mai cerut pe lângă controlul de legalitate al unui act administrativ emis de pârâtă și a se constat conform art. 9 din același decret că reclamanta a fost împiedicată să-și exercite meseria de croitoreasă la care instanța de recurs în rejudecarea pe fond a cauzei după casare cu reținere a statuat că este neîntemeiată.
Reiterarea unei atari cereri, chiar dacă se utilizează alt mecanism procesual, face imposibilă reanalizarea pe fond a cauzei deoarece se activează excepția autorității de lucru judecat, cea de a doua instanță fiind pusă în situația de a reanaliza din nou aceeași situație de fapt și de drept punând în pericol securitatea raporturilor juridice și implicit prestigiul justiției.
Chiar dacă s-ar fi săvârșit o greșeală prin soluționarea irevocabilă a primei cereri, reparația acesteia nu poate fi realizată prin reiterarea ulterior a aceleiași cereri, numai cu încălcarea autorității de lucru judecat, ceea ce nu poate fi admis.
2. Cât privește soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere ce viza constatarea că în perioada iulie 1963 - decembrie 1989 reclamanta a fost împiedicată să desfășoare activitate în calitate de membru cooperator din motive politice, Curtea observă că instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a stării de fapt reținând în mod corect că din conținutul adresei colaționată la fila 30 dosarului de fond, respectiv adresa nr. 5208 din 19.06.1976 a CAP, rezultă că nu a fost aprobată o astfel de cere formulată de reclamantă deoarece aceasta nu a figurat în evidențele acestei cooperative ca membru cooperator aspect care nu poate fi calificat ca o obstrucționare a reclamantei, ținând seama că nu ea, ci părinții acesteia au fost membrii cooperatori forțându-li-se voința de include în patrimoniul cooperativei și terenurile proprietatea lor.
De altfel, afară de acest script reclamanta nu a mai produs probe din care să rezulte că s-ar fi adresat cu alte cereri CAP-ului urmărind astfel să presteze munca în calitate de cooperator ori în altă calitate, aspect de altfel posibil de realizat.
Așa cum a reținut și prima instanță de recurs celelalte hotărâri judecătorești de condamnare penală relevă că reclamanta și părinții acesteia au fost cercetați pentru comiterea unor infracțiuni de drept comun (exercitarea fără drept a unei profesii, distrugere, furt calificat) și nu din motive politice.
Față de cele ce preced, constând că recursul declarat în cauză este nefundat, că instanța de fond a făcut o corectă analiză a stării de fapt și a interpretat corect dispozițiile legale pertinente, incidente în materie, în temeiul art. 20 alin. 3 corelat cu art. 312.pr.civ. Curtea va respinge ca nefundat recursul reclamantei cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 2.400 din 7 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT. 2EX./24.06.2007.
JUD.FOND..
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
