Acțiune în constatare. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.329/2008
Sedința publică din data de 07 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3481 din data de 29.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâta-intimată UNIVERSITATEA DE NORD B M, având ca obiect constatarea nelegalității acordării salariilor de merit personalului încadrat la facultate.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxele de timbru datorate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 7 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în timpul dezbaterilor s-a primit de la arhiva instanței întâmpinare.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentanta recurentei.
Curtea, pune în discuția părții prezente excepția lipsei procedurii prealabile invocată de intimată prin întâmpinare.
Reprezentanta recurentului arată că și în fața instanței de fond s-a invocat excepția, respinsă pe considerentul că nu se impunea îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 49 din OUG nr.123/2003.
Reprezentanta recurentului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Maramureș în sensul admiterii primelor două capete de cerere din acțiunea introductivă cu cheltuieli de judecată în cuantum de 714 lei la fond și 607 lei în recurs, reprezentând onorar avocațial și taxele de timbru.
În probațiune mai depune Hotărârea nr.3/19.10.2006, învederând că reclamantul nu este mulțumit de faptul că activitatea acestuia nu a fost supusă analizei și evaluării.
Nu poate fi însușită motivarea instanței de fond în sensul că la acordarea salariilor de merit s-au respectat principiile egalității de șanse, a nediscriminării și transparenței, în condițiile în care activitatea reclamantului nu a fost luată în discuție în vederea acordării salariului de merit datorită unor motive pur subiective, mai exact nu a avut posibilitatea de a participa la selecția pentru acordarea salariilor de merit.
Abia în anul 2007 s-a aprobat o metodologie a acordării salariilor de merit, fapt care dovedește că pentru anul universitar 2006-2007 nu s-a respectat nici o metodologie, aceasta nu exista, iar pe de altă parte susținerile intimatei cum că s-ar fi urmat vreo procedură, nu au fost probate.
Pentru acest motiv, din moment ce în 2007 s-a adoptat Regulamentul de acordare a salariilor de merit și a gradațiilor de merit personalului didactic, de execuție și conducere, al treilea capăt de cerere a rămas fără obiect, sens în care solicită admiterea primelor două capete de cerere așa cum au fost formulate.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.481 din 29.10.2007 a Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DE NORD B
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit că reclamantul, profesor universitar în cadrul Facultății de Inginerie - Sisteme Industriale și Management Tehnologic, este nemulțumit de refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa favorabil cererea sa de reluare a procedurii de acordare a salariului de merit.
A apreciat instanța de fond că nu se impune îndeplinirea procedurii prev. de art. 49 din nr.OUG 123/2003, reclamantul neindicând ce anume etapă din această procedură nu a fost respectată, ci contestând-o în întregul său, deși este aceeași procedură pe baza căreia i s-a acordat salariul de merit încă din anul 1995.
A apreciat instanța de fond că nu poate interveni în chestiunile de organizare internă a instituțiilor, fiind interzisă o imixtiune în autonomia universitară.
În privința solicitării reclamantului de a fi obligată pârâta la adoptarea unei metodologii care să respecte principiile general valabile ale unui stat de drept, pentru acordarea salariilor de merit, a apreciat instanța de fond că este mult prea generală și excede rolului acesteia.
În privința acordării salariului de merit, instanța de fond a constatat că aceasta este o posibilitate prev. de art. 90 alin. 10 din Legea nr. 128/1997, lăsată la îndemâna instituțiilor pentru a stimula persoanele cu o activitate meritorie, iar faptul că această recompensă nu s-a mai acordat reclamantului pentru anul universitar 2006 - 2007, nu trebuie privită nici ca o încălcarea a obligației din partea pârâtei și nici ca o dovadă a unei activități mai puțin meritorii a reclamantului, ci pur și simplu ca o posibilitate care de această dată a fost acordată altor colegii ai reclamantului, cu respectarea principiului egalității de șanse, a nediscriminării și transparenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii primelor două capete de cerere din acțiunea introductivă.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit s-a reținut că nu sunt incidente disp. art. 49 din nr.OUG 123/2003, în condițiile în care salariile de merit sunt acordate potrivit disp. art. 10 din același act normativ. A arătat reclamantul că s-a soluționat contestația sa de către comisia de etică universitară a pârâtei, însă această împrejurare nu îi este imputabilă, deoarece a înaintat contestația organului competent și chiar dacă s-ar fi considerat că plângerea nu a fost înaintată organului competent, în condițiile art. 6 indice 1 din nr.OG 27/2002, pârâta avea obligația de a înainta contestația autorității competente să o soluționeze.
A susținut reclamantul că acordarea salariilor de merit pentru anul universitar 2006 - 2007 ar fi trebuit să respecte mai multe etape și ar fi trebuit să permită fiecărui cadru didactic să participe în mod egal și cu șanse egale la selecția pentru acordarea salariului de merit. A precizat reclamantul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că ar fi nemulțumit de faptul că nu ar fi fost beneficiarul salariului de merit pentru anul universitar 2006 - 2007, întrucât în realitate, reclamantul este nemulțumit de faptul că activitatea sa nici măcar nu a fost supusă analizei și evaluării, astfel încât nu se poate aprecia că la acordarea salariilor de merit s-au respectat principiile egalității de șanse, a nediscriminării și transparenței.
În privința adoptării metodologiei de acordare a salariile de merit la data de 27.09.2007, reclamantul susține că prin aceasta se dovedește că pentru anul 2006 - 2007 nu s-a respectat nici o metodologie, din moment ce aceasta nici nu exista, pe de o parte, iar pe de altă parte, susținerile pârâtei că ar fi urmat vreo procedură, nu au fost probate.
A susținut reclamantul că motivul pentru care nu a fost supus analizei și evaluării în vederea acordării salariului de merit, nu justifică înlăturarea sa de la posibilitatea de a beneficia de acest drept.
Pârâta s-a opus admiterii recursului.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Rezultă cu certitudine din probatoriul administrat că până la adoptarea Regulamentului de acordare a salariilor de merit și a gradațiilor de merit personalului didactic de execuție și de conducere la data de 27.09.2007, singura dispoziție legală ce reglementa acordarea salariului de merit a fost cea cuprinsă în art. 10 din nr.OUG 123/ 2003.
Nu se poate considera astfel că nu a existat procedură de acordarea salariului de merit, atâta timp cât chiar o dispoziție legală prevedea acordarea acestuia.
Chiar într-o formă simplificată, art. 10 din nr.OUG 123/2003, prevedea condițiile de acordare a salariului de merit și acorda competența de stabilire a acestora în sarcina ordonatorului de credite (senatului universitar, în cauză ).
Nominalizarea candidaților la acordarea drepturilor, realizată de către șeful de catedră, nu poate presupune că în mod obligatoriu toate propunerile acestuia pot fi validate, atât timp cât puterea de deciziei aparține senatului și nu șefului de catedră.
Faptul că nu a existat până la aceea dată o metodologie care să prevadă în detaliu modul de selectare a persoanelor cărora să le fie acordat salariul de merit, nu echivalează cu o situație de nelegalitate a acordării drepturilor, atât timp cât, așa cum s-a arătat anterior, salariile de merit au fost acordate după procedura simplificată prev. de art. 10 al. 1 și 2 din nr.OUG 123/2003,privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar. ( "Pentrurezultate deosebiteobținute în activitatea desfășurată,ordonatorul de creditepoate acorda un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază (2) Personalul care beneficiază de salariu de merit se stabileșteo dată pe an, după aprobarea bugetelor anuale, pe bazarezultatelor obținuteîn activitatea desfășurată în anul precedent, apreciată conformcriteriilor elaborate de ordonatorul principal de credite,cuconsultarea organizațiilor sindicalereprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.")
Corect a reținut instanța de fond că noul regulament de acordare a salariilor de merit nu poate retroactiva iar existența lui nu determină nulitatea deciziilor anterioare de acordare a salariilor de merit la locul de muncă al reclamantului.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3.481 din 29 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red./Dact./2 ex./19.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
